Și dacă azi, nu de puține ori, ne oprim din graba noastră pentru a „culege” vizual, cu o fotografie, aceste crâmpeie de frumusețe diafană, artiștii de ieri, ca și cei contemporani, le-au avut ca inspirație pentru lucrările lor, ce împletesc atingerea muzei cu propria creativitate și modalitate de exprimare prin artă. 

Una dintre expozițiile temporare din cadrul sezonului actual al Art Safari ne provoacă să explorării universul floral, așa cum a fost el redat de creatori din generații diferite, cunoscuți în general ca având cu totul alte teme predilecte. Intitulată „Flori. De la Luchian la Câlția”, incursiunea plastică în universul celor mai delicate reprezentante ale regnului vegetal este deschisă până la 25 mai a.c., dându-ne astfel posibilitatea de a vedea diferențele stilistice prin care artiști ai secolului XX s-au apropiat de acestea.

 Reprezentările clasice, cu ușoare influențe impresioniste din „Flori de cireș” de Eustațiu Stoenescu și „Maci” de Ștefan Luchian, precum și de cele ale reginei Carmen Sylva, stau alături de viziuni expresioniste, cu tendință către stilizare și abstractizare, în tablourile semnate de Alexandru Ciucurencu, Ion Pacea, Vasile Grigore ori Ion Alin Gheorghiu. 

De multe ori protagoniste de necontestat ale tablourilor, florile sunt adesea introduse și în diferite compoziții de natură statică, pe care le înnobilează prin culoare și vitalitate, așa cum vedem la Alma Redlinger, Corneliu Ionescu ori Carol Hübner. Parcursul expozițional se încheie cu două momente diferite, dar de mare intensitate emoțională. 

Florile albe ale lui Constantin Piliuță, aproape pierdute pe fundalul lipsit de contrast, dar totodată desprinzându-se de el prin forța pensulației, sunt un semn că trebuie să fim în permanență concentrați pe ceea ce ne înconjoară, spre a nu pierde din vederea frumusețea care știe să fie și discretă. La final, oalele cu flori realizare de Ștefan Câlția, definite de culori intense, pe un fond închis, aduc un omagiu atât simplității ceramicii populare, cât și delicatelor flori de câmp, prea rar aflate în atenția artiștilor. 

Faptul ca frumusețea și fragilitatea florilor nu lasă pe nimeni indiferent poate fi explorat mai departe la Art Safari și în cadrul uneia din expozițiile principale, cea dedicată „Pictorilor uitați”. Continuând un proiect de cercetare inițiat de Tudor Octavian în urmă cu mai bine de două decenii, concretizat în publicarea volumului „Pictori români uitați” în anul 2003, expoziția reunește peste 100 de lucrări de pictură semnate de artiști ale căror nume sunt azi cunoscute mai degrabă pasionaților și specialiștilor în istoria artei decât publicului larg. 

Călătorind în timp printre creațiile acestor artiști vom identifica adesea marile teme ale picturii, portretul, peisajul, nudul, natura statică. Între acestea, ne atrag atenția în contextul dialogului floral la care ne-a inspirat „buchetul” antemenționat, „Crenguța de cireș” a lui Horațiu Crețulescu, „Panseluțele” lui Juan Alpar ori „Bujorii” lui Nicolae Grant. La același artist mai remarcăm prezența florală și în Parcul Cișmigiu ori în francezul Port Aven. Imaginile cu grădini sau jardiniere înflorite ne binedispun și ne îndeamnă la popas și la visare, ca atunci când contemplăm tablorile realizate de Kimon Loghi, Ipolit Strâmbu ori terasele și pervazurile lui Mișu Teișanu. 

Explozia cromatică definește „Piața cu flori” realizată de Paul Scorțescu, sau „Scena olandeză” a Elenei Popeea. Vă invităm așadar să identificați propriile preferințe florale sau stilistice în imaginile pictate, atunci când, de frica ploii sau în căutarea unui refugiu răcoros, alegeți să nu le mai observați direct în natură. 

Click mai jos pentru galerie foto: 

Galerie imagini (10)