Marțea aceasta am stat de vorbă, la sediul Rezidența9 (din strada Ion Luca Caragiale 32, București), cu Diana Ludu (foto mai jos), tânăra care și-a propus să scrie o carte construită din amintiri și conversații sincere cu oameni din medii diferite. 

Diana Ludu a fost selectată în cadrul programului ARTIST ROOMS, organizat de Rezidența9. Spune că a aplicat cu ideea de a scrie un volum colectiv, în care fiecare capitol să fie amintirea unei persoane cu care ea ar putea interacționa în cadrul rezidenței. 

Propunerea ei suna așa: 

„#acasăsunteu. O carte colectivă. Firul roșu va fi conceptul de „acasă sunt eu” și cu ajutorul scrisului, aș putea ajuta oamenii să se simtă văzuți, auziți, validați (îndrăznesc să sper) iubiți. Capitole scurte, amintiri. Oameni diferiți. E ca și cum aș tricota ceva. O poveste care însumează mai multe vieți”. 

Așa a luat naștere, într-o perioadă scurtă de timp, cartea coordonată de ea. Volumul reprezintă, în esență, un colaj de fragmente scrise de Diana Ludu, pornind de la discuții cu cei care își doresc să facă parte din „comunitatea” pe care tânăra și-a dorit să o creeze în acest mod. 

Volumul ei are 116 pagini, este un proiect colectiv coordonat de tânăra absolventă de UNATC, are 17 capitole, dintre care: 2 sub semnul cărții Joker, restul de 15 capitole fiind reprezentate de cărțile de inimă roșie dintr-un pachet de cărți de joc, un Wild Card și finalul – intitulat Casa Dianei. 

Carte de vizită 

Diana Ludu este absolventă a secției de Scenaristică și Filmologie (UNATC București), cu un master în Scenaristică. A participat la „Creative Writing Sundays” de la Rev de Pov, la programul de cercetare „Mind the Gap. Echoes from the Archive” (Turda, 2025) și a publicat texte de proză. 

Proiectele sale explorează memoria, relațiile familiale și procesul maturizării, îmbinând autobiograficul cu ficționalul. În cadrul ARTIST ROOMS, coordonează volumul colectiv „Acasă sunt eu”, un proiect despre ce ne leagă, ce ne face să ne simțim „acasă” și cum se poate scrie o poveste comună. 

Reamintim că ARTIST ROOMS de la Rezidența9 este prima rezidență urbană dedicată artiștilor din afara Bucureștiului. 

Întâlniri și cine comunitare

Spune-mi mai multe despre acest proiect? De unde a pornit ideea pentru „Acasă sunt eu”? 

La un moment dat, m-am simțit foarte pierdută și nu mai știam exact unde e acasă al meu. Și atunci mi-am pus întrebarea asta: de fapt, ce înseamnă acasă pentru mine? Văzând programul acesta, „ARTIST ROOMS” de la Rezidența 9, m-am gândit cum ar fi dacă îmbin întrebarea asta, care mi-a venit în minte, cu un lucru pe care îl cunosc deja foarte bine... Adică [să îmbin] necunoscutul cu ceva ce cunosc: cu scrisul (n.red. - Diana Ludu a fost cursantă la numeroase ateliere de scriere creativă în București). Mi-a venit ideea să scriu cartea colectivă „Acasă sunt eu”. 

Pentru sumarul cărții și concept, ai ales cărțile de joc, de inimă roșie… Ai pornit de la un concept anume sau ți-ai dat frâu liber imaginației? 

M-am gândit că o să am, totuși, nevoie să-mi dau seama câți participanți voi include în carte. Am pornit de la ideea asta, ca tot timpul să-mi urmez inima, să-mi urmez instinctul. Cum ar fi să am tot atâția participanți câte cărți de inimă roșie sunt într-un pachet? Venind la Rezidența9, au fost organizate tot mai multe ateliere, tot mai multe întâlniri și cine comunitare, unde am întâlnit oamenii pe care i-am intervievat și am pus poveștile lor în carte. Unele întâmplări au fost complete prevăzute. Exact asta s-a întâmplat. 

„De unul singur e greu”

Cum a fost colaborarea cu cei de la Rezidența9? Cum ai luat startul pentru carte? 

Cei de la Rezidența9 au lansat call-ul ăsta pentru pentru programul „ARTIST ROOMS” (un program anual de rezidențe destinat artiștilor tineri din afara Bucureștiului, care își doresc să exploreze și să lucreze într-un cadru colaborativ – n.red.). Eu am aplicat și ei m-au primit. Am fost selectată și am găsit aici un „acasă” unde să pot să dau viață cărții „Acasă sunt eu”. A fost un context în care am putut să întâlnesc și oameni [potriviți] și am fost și sprijinită. De unul singur e greu... 

Proiectul, cartea ta, are și o componentă vizuală... Tu le-ai cerut persoanelor pe care le-ai intervievat fotografii, imagini din acel „acasă al lor”… 

Le-am zis să-mi dea câteva poze, câte au vrut ei, cu „acasă” al lor, cu orice. Putea să fie un animal, putea să fie un loc, putea să fie pur și simplu o floare. Le-am pus pe panou, în camera de la Rezidența9 (în cadrul evenimentului care a avut loc pe 26 august - n.red.). Am făcut, desigur, o selecție și le-am pus la finalul cărții „Acasă sunt eu”. 

Aș vrea să te întreb și ceva despre viitor... După volumul pe care l-ai coordonat, simți că ți s-a deschis apetitul pentru alte proiecte culturale? 

Idei am. Eu am tot timpul idei, dar rămâne de văzut... Încă nu știu acum să-ți răspund, nu pot să spun.