Fotografia este în permanență supusă riscului de a-și pierde semnificația și valoarea ce i-au fost conferite chiar de la apariția sa. Din fericire, există încă fotografi autentici, creatori ce reușesc să mențină valența artistică a imaginilor. Iar când arta este pusă laolaltă cu latura documentară, suntem aproape de desăvârșire. 

Efemerul clipei

Csaba Balási, maestru al Federației Internaționale de Artă Fotografică (MFIAP), este unul dintre fotografii contemporani ale cărui lucrări, multiplu premiate de jurii internaționale, reunesc virtuțile artei cu meritul de a documenta efectele trecerii timpului și de a consemna vizual efemerul clipei. Un exemplu al modului său de a vedea lumea în care trăiește, și de a căuta să evidențieze frumosul și de acolo unde pare că este numai dezolare și tristețe, poate fi descoperit vizitând expoziția „Moartea unei biserici”, deschisă până la 14 februarie a.c. la sediul Institutului Liszt - Centrul Cultural Maghiar din capitală. 

Evenimentul a fost organizat cu ocazia sărbătoririi, ca la fiecare început de ianuarie, a Zilei Artei Fotografice din România, moment omagial al vieții și carierei artistice a lui Carol Popp de Szathmáry. În același timp, expoziția continuă o altă frumoasă tradiție a Institutului Liszt, care, în parteneriat cu Asociația Artiștilor Fotografi din România (AAFR), aduce în fiecare an în fața publicului artiști care se exprimă prin intermediul imaginii fotografice, și care sunt totodată ambasadori culturali și legături intelectuale între cultura maghiară și cea română. 

Pentru mai multe imagini, dați click pe galeria foto de mai jos: 

Galerie imagini (7)

Povestea tristă a localității Geamăna 

Expoziția actuală prezintă povestea tristă a unei localități din Munții Metaliferi, Geamăna (Szászavinc), dispărută, ca atâtea altele, în contextul exploatării industriale a resurselor minerale. Fostul sat a fost înghițit treptat de apele iazului de decantare, și cea mai dramatică și dureroasă imagine a fost cea a scufundării treptate a bisericii, înălțată cândva pe culmea unui deal, din care abia dacă se mai poate zări vechea turlă. 

Valoarea documentară evidentă a acestei colecții de imagini este întregită de aspectul artistic, care uneori ne face aproape să uităm că jocul surprinzător de culori, unduirea marmorată de nuanțe de pe suprafața apei, reflectarea unor urme de vegetație în oglinda iazului și analogiile cu arta abstractă au de fapt în spate un adevărat dezastru ecologic, și un neostoit sentiment de pierdere și dezrădăcinare în sufletul locuitorilor din zonă.

Dominate de tenta roșiatică a lacului, culoare intensă care ne arde privirea așa cum arde și orice formă de ființare dimprejurul ei, fotografiile lasă totuși să se întrezărească și o notă de speranță. La marginea zonei deșertificate, cu aspect selenar, viața continuă să își reclame dreptul la existență, și discrete forme de vegetație se ivesc dintre crăpăturile unui pământ secătuit, ceea ce ne oferă prilejul de a reflecta asupra efectelor pe care intervenția omului o are asupra naturii, dar și asupra capacității naturii și a vieții de a răzbi chiar și în cele mai vitrege condiții.