În urmă cu peste 50 de ani, au apărut printre medicamente contraceptivele orale combinate. Acest eveniment a constituit un moment de cotitură atât pe plan social, cât și pentru progresul medical.
Medicamentele contraceptive, „pilulele”, au intrat foarte rapid în decorul cotidian, chiar banal, al societăţii. Acest remarcabil impact a dus la schimbări profunde de mentalitate, de concepte, de obiceiuri. Au fost înlăturate niște dogme, dar au apărut și criticile, în special legate de „eliberarea sexuală”. Dar acest subiect, al schimbărilor în viaţa societăţii, este mult prea amplu și de aceea necesită o analiză aparte.
Apariţia pe piaţă a contraceptivelor înseamnă încununarea unui efort imens de cercetare, care a dus la înţelegerea în profunzime a mecanismelor ce stau la baza interrelaţiilor hormonale din endocrinologia ginecologică. Astfel au fost descrise, din ce în ce mai amănunţit, mecanismele de acţiune ale hormonilor, mergând până la nivel subcelular. S-a înţeles dinamica hormonilor specifici și, extrem de important, modularea răspunsului de către contextul celular. S-a înţeles din ce în ce mai în amănunt modul de acţiune al receptorului activat la nivelul genomului celulei ţintă.
A fost descifrat și centrul de comandă al funcţionarii ovarelor – axa gonadotropă: structurile componente, interrelaţiile, la ce stimuli reacţionează, care sunt comenzile ce pleacă spre celulele ţintă. Înţelegerea funcţionării centrului din nucleul arcuat hipotalamic a dus la sinteza de medicamente ce modulează activitatea acestui centru.
Consecinţa directă a acestor progrese este dezvoltarea unui domeniu nou în practica medicală – reproducerea asistată medical. Iar contraceptivele hormonale fac parte din medicaţia proprie acestui nou-venit în ginecologie.
Diagnosticul de boala ovarelor polichistice era cunoscut din 1935 (Stein și Leventhal), însă mecanismul fiziopatologic și, în consecinţă, tratamentul etiopatogenic, a fost cunoscut doardupă „nașterea” contracepţiei hormonale.
Vreau să subliniez că progresul medical în acest domeniu al contracepţiei a avut și are un parcurs extrem de spectaculos. Progresul susţinut în domeniu a fost permanent impus de nevoia de a limita cât mai mult posibil efectele adverse.
Parcursul, în acest sens, s-a realizat pe două planuri. Primul a fost cel de scădere a conţinutului hormonal, per pastilă, cât mai mult posibil, păstrând, bineînţeles, siguranţa inhibiţiei ovulaţiei. Al doilea plan de cercetare, extrem de dificil și de important, a fost (și este) identificarea substanţelor hormonale cele mai anodine posibil, dacă se poate chiar hormonii secretaţi în mod natural de ovare. Astfel s-a ajuns, în prezent, în ceea ce privește estrogenii, la utilizarea chiar a hormonului natural ovarian.
Acum se consideră, practic, că principalul efect advers este tulburarea de coagulare – tromboză. Din fericire, este extrem de rar, graţie pe de-o parte progresului descris anterior (hormoni și substanţe cât mai apropiate de cele naturale), iar pe de altă parte, de mare importanţă în acest sens, al diminuării pe cât posibil a riscului de tromboză, înţelegerea cât mai profundă a mecanismului de coagulare și anticoagulare. În acest sens devine esenţial terenul pacientei, cu particularităţile atât moștenite, cât și dobândite, legate de coagulare.
Revenind la alte domenii medicale ce beneficiază de contraceptivele hormonale, subliniez în primul rând endometrioza. Cu cât crește vârsta la care apare prima sarcină, cu atât afecţiunea apare mai frecvent și evoluează mai sever. Iar contraceptivele hormonale menţin modificările induse de boală la nivel cu atât mai discret cu cât ele sunt administrate mai devreme.
Un alt domeniu ce beneficiază direct de progresele în înţelegerea fiziologiei și fiziopatologiei hormonologiei ovariene este cel cosmetic. Astfel, în ceea ce privește boala ovarelor polichistice, înţelegerea patogeniei afecţiunii și a tratamentului ce decurge de aici a fost posibilă doar în contextul dezvoltării contracepţiei hormonale.
Încă un capitol de mare importanţă pentru sănătatea femeii îl reprezintă etapa de tranziţie spre menopauză, perioadă absolut naturală, dar potenţial foarte periculoasă dacă se prelungește peste limita normală de câţiva ani. Pericolul îl reprezintă cancerul de endometru. De aceea, este extrem de util tratamentul hormonal în aceste cazuri, iar contraceptivele hormonale ne sunt de mare ajutor.
Am vrut să subliniez prin aceste rânduri rolul cu mult mai larg al contraceptivelor hormonale, decât cel de a preveni sarcina nedorită. Ele constituie în fond medicaţie de primă intenţie în practica noastră ginecologică. Astfel încât, aceste medicamente, pe lângă schimbările foarte sensibile pe plan social și sociologic, atât de aprins discutate, constituie un pas foarte mare pentru practica medicală.
PUBLICITATE
Citește și: Dr. Romina Sima: Contracepția, o dovadă de civilizație
Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!
Află mai multe informații despre oferta de abonare.
Cookie-urile ne ajută să vă îmbunătățim experiența pe site-ul nostru. Prin continuarea navigării pe site-ul www.viata-medicala.ro, veți accepta implicit folosirea de cookie-uri pe parcursul vizitei dumneavoastră.
Da, sunt de acord Aflați mai multe
