Când auzim de cartierul Ferentari, ne vin în minte povești cu ghetouri, violenţe și consumatori de droguri. Însă tot aici, „în zona fierbinte” a cartierului, cea care a dat naștere tuturor acestor istorisiri, funcţionează și Studiourile Ferentari, un centru care încearcă să dea o mână de ajutor copiilor și tinerilor din acest cartier. Prin intermediul proiectului Studiourile Ferentari, lansat în anul 2021, un număr de 60 de copii și tineri participă, pe rând, în funcţie de vârstă și pasiuni, la repetiţii de teatru și spectacole, producţie muzicală, la mentorate și activităţi de educaţie remedială, dar și la întâlniri de sprijin prin psihoterapie sau consult psihiatric. 

Cei mai mulţi dintre cei care vin aici au situaţii foarte speciale, mi-a spus  Mădălina Dorobanţu (foto), cofondatoare a Studiourilor Ferentari: „În familiile unora dintre ei nu pot fi îndeplinite nevoile de bază, începând cu nevoia de siguranţă și continuând cu cea de mâncare nutritivă. Copiii cei mici (3-6 ani) vin tocmai din acest motiv: sunt în siguranţă și găsesc  mâncare caldă”. 

Am văzut un copil în vârstă de 7 ani, realmente flămând, care, atunci când a venit mâncarea la Studiouri, mai întâi a împărțit din ea celorlalți copii și, stând cu mirosul de mâncare sub nas, nu a gustat nimic până nu s-a asigurat că toată lumea are ce să mănânce.

Temerile lor sunt legate de frica de a nu rămâne fără un acoperiș deasupra capului din cauza neajunsurilor financiare, de a nu-și pierde părintele bolnav pe care îl au în grijă sau de a fi agresaţi în drum spre școală. Mulţi dintre ei speră ca, în viitor, să fie artiști, să aibă un loc de muncă la care să meargă cu drag sau, pur și simplu, să reușească să se mute din cartier. 

Tot la Studiourile Ferentari găsesc sprijin și tinerii cu probleme de consum de substanţe. Pentru ei se organizează sesiuni de mentorat menite să-i ajute în luptele pe care le au de dus. Cu toţii provin din familii destabilizate sau din centre de plasament, spune  Mădălina: „Unii dintre ei trăiesc un abuz continuu, fizic și psihic, iar consumul a fost modul în care au reușit să facă faţă acestor povești scoase, parcă, din filmele de groază. Alţii trăiesc în case în care colcăie gândaci și sunt vizitaţi când și când de șobolanii din bloc”.

Puterea de-a învinge

Poveștile pe care Mădălina și colegul ei, Ionuţ Oprea, și el fondator al Studiourilor, le-au întâlnit în Ferentari provoacă fiori reci. Însă, în același timp, ne amintesc că atunci când există răbdare, bunăvoinţă și determinare, oricine poate să aibă parte de o poveste cu final fericit.

 „Unul dintre tinerii noștri a avut parte de mentorate inclusiv la penitenciar, iar după ce a revenit în libertate, a participat la un proiect pe care l-am demarat pentru el și reabilitarea lui. Din jurnalele scrise de el în închisoare, Ionuţ a făcut un text și un one-man show («Soare cu Dinţi»), care s-a jucat apoi în unităţi de învăţământ. Un an mai târziu, Dinţi al nostru are un loc de muncă stabil și are grijă de nepoţica lui diagnosticată cu leucemie”, povestește Mădălina.

Cele mai mari bucurii pe care le-a resimţit lucrând cu acești tineri au fost legate de momentele în care i-a văzut controlându-și impulsurile pentru propriul bine sau pentru beneficiile imediate ale altor persoane: „Am văzut tineri care au reușit să renunţe la substanţele de care erau dependenţi pentru a se putea ocupa de pasiunea lor – pentru unii a fost fotografia, pentru unii, muzica, pentru alţii, teatrul. Pentru toţi, însă, motivaţia cea mai mare a fost urechea care îi ascultă și gura care le vorbește fără să-i judece”. Deși activitatea de la Studiouri îi aduce multe bucurii, provocările cu care se confruntă sunt și ele numeroase, iar cele mai importante sunt legate de cheltuielile financiare.  

Pentru mine, Studiourile Ferentari înseamnă speranță și căldură sufletească. Aici pot vedea cu ochii mei ce înseamnă puterea comunității și ce diferență poate face în viața unui om simplul fapt de a fi ascultat și sprijinit.

Provocarea cea mai mare este de a deschide ușa și mâine. Încercăm lună de lună să acoperim cheltuieli enorme, iar cea mai mare parte din ele este achitată cu ajutorul donaţiilor. Chiria, utilităţile, mâncarea reprezintă un stres lunar, iar micuţa noastră echipă de patru persoane este o frumoasă și anxioasă echipă de șomeri. Ne este tot mai greu și probabil că în curând ne va fi imposibil să mai lucrăm cu și pentru atâtea persoane neavând un fond de salarii”, mărturisește Mădălina. De aceea, își dorește să găsească persoane dispuse să investească pe termen lung în acest proiect, pentru ca el să continue să existe. 

Noi doi și o trupă de teatru”

Studiourile Ferentari și-au deschis porțile în urmă cu trei ani, însă cei doi fondatori au început activitățile de voluntariat în cartier, cu mult timp înainte, în anul 2013. Atunci, în cadrul fundației „Policy Centre for Roma and Minorities”, împreună cu un grup de copii de la școala nr. 136, Ionuț Oprea a fondat „PlayHood” – prima trupă de teatru a copiilor și adolescenților din cartierul Ferentari. În anul 2017, Mădălina Dorobanțu s-a alăturat și ea acestei inițiative. Ulterior, cei doi au început și programele individuale de mentorat. 

Repetițiile și mentoratele au fost atât de bine primite, încât, doi ani mai târziu, Mădălina și Ionuț, amândoi actori, au hotărât să își deschidă propriul ONG, structurat în jurul trupei de teatru. Astfel, a luat naștere Asociația Ferentari: „De când ne-am hotărât să ne desprindem de fundație până când s-a născut Asociația și, mai apoi, Studiourile Ferentari, a durat doi ani. Vreme de doi ani, repetițiile mentoratele, toate s-au întâmplat într-o garsonieră din Ferentari în care locuiam cu Ionuț. Noi doi și o trupă de teatru, reflectoare, imprimante, darabane, pianine, costume și elemente de recuzită”.

În martie 2021, cu ajutorul unei sponsorizări de la Asociația Zi de Bine cei doi au deschis pentru prima dată ușa Studiourilor Ferentari – un spațiu educațional în inima cartierului Ferentari. În cadrul său, trupa de teatru și-a continuat povestea. La repetiții se exersează abilități importante în dezvoltarea copiilor: disciplina, răbdarea, empatia, capacitatea de a citi și înțelege un text. „Au fost situații în care copii deja măricei au învățat să citească primele litere la repetițiile noastre”, punctează Mădălina Dorobanțu. Textele sunt scrise de Ionuț, uneori pornind de la situații reale trăite de copiii din cartier. 

Spectacolele sunt jucate și la Studiourile Ferentari, dar și în școli, teatre și festivaluri de teatru. „Când urmăresc spectacolele, oamenii din cartier râd cu lacrimi, pentru că, uneori, doar umorul ne mai poate salva. Când sunt văzute de cei care nu au idee cum își trăiește Ferentariul viața, aceștia înmărmuresc. Unora le e rușine să râdă, alții, plâng de-a dreptul. Îi încurajez mereu pe oameni să se bucure alături de copiii și tinerii din trupa noastră și după ce se încheie « balul », să susțină cum pot ei mai bine activitatea de la Studiourile Ferentari”, a conchis Mădălina Dorobanțu.

Primul pas spre un concept de sănătate mintală comunitară

De câteva luni, dr. Eugen Hriscu(foto) s-a implicat și el în activităţile de la Studiourile Ferentari. Lunar, el merge acolo pentru a discuta cu tinerii despre problemele lor. Am vrut să aflu de la el care sunt frământările acestora, particularităţile de îngrijire mintală de care au nevoie și ce ar putea face autorităţile pentru a le da șansa la o viaţă mai bună.

Medicul psihiatru a ajuns la Studiourile Ferentari la iniţiativa unei colege deja familiarizată cu proiectul, iar ce a văzut acolo l-a surprins plăcut: „Mi s-a părut extraordinar că un astfel de proiect există și apoi că el există în inima unui cartier unde tinerii se confruntă cu riscuri și probleme foarte mari. Mi-am dat seama că Studiourile Ferentari reprezintă primul pas spre un concept extrem de valoros de sănătate mintală comunitară. Așa că m-am oferit să vin pentru a vedea cum ar funcţiona un astfel de concept în viaţa reală”. 

Medii precum cartierul Ferentari atacă mai ales capacitatea copiilor, dar și a adulților, de a construi legături bazate pe respect și încredere. Mereu există teama ca cineva să se folosească de ce află pentru propriul beneficiu. Și astfel, există o veritabilă foame de relație, în aceeași măsură în care relațiile sunt extrem de greu de format. 

De cele mai multe ori când interacţionează cu tinerii de acolo, doctorul Hriscu rămâne uimit de felul de-a fi al acestora și de capacitatea lor de a înainta în viaţă, în ciuda mediului în care au crescut: „Este greu de imaginat cum acești tineri, care au asistat la multă violenţă fizică sau au fost ei înșiși victime ale violenţei, care au crescut cu consum de droguri grele în jurul lor, alcoolism, jocuri de noroc la tot pasul și tot felul de comportamente antisociale, reușesc nu doar să se menţină pe linia de plutire, ci și să se dezvolte, să fie creativi, să-și facă planuri pentru un viitor mai bun și chiar să-i ajute pe alţii. Este manifestarea a ceea ce numim rezilienţă și ei o arată din plin. Știm însă, din studii, că această rezilienţă se asociază cu diferite probleme de sănătate mintală la vârstă adultă, așa că acești tineri, deși acum par să se descurce admirabil, au nevoie de sprijin de specialitate”.

Rezultate cu investiţii minime

Medicul psihiatru mi-a explicat că fondul genetic al acestor tineri, mediul în care trăiesc și problemele cu care se confruntă predispun la anxietate, depresie, abuz și dependenţă de alcool, droguri sau jocuri de noroc. De aceea, intervenţia de sănătate mintală într-un centru comunitar precum Studiourile Ferentari se plasează undeva la limita dintre prevenire primară și detecţie precoce a unor tulburări care ar putea să se declanșeze sau care sunt abia la începutul evoluţiei lor. „Din acest punct de vedere, investiţia este minimă, iar rezultatul este mult mai important, în comparaţie cu îngrijirile spitalicești, de exemplu. Acolo vin cazuri cronice, pentru care rezultatele sunt reduse, cu costuri uriașe pentru bugetul public”, a punctat doctorul Hriscu.

Se spune adesea că sărăcia este o tulburare mintală, pentru că îți schimbă modul de a interacționa sănătos cu lumea. (...) Nu poți lucra la problemele psihologice până nu ai asigurate nevoile de bază. 

În opinia sa, ideal ar fi ca autorităţile să ia anumite măsuri care să îmbunătăţească condiţiile de trai ale acestor tineri: de exemplu, implementarea unui program de sprijinire a traiului independent prin subvenţionarea chiriei unui apartament sau un program de formare profesională și plasare pe piaţa muncii: „Mulţi tineri din mediile defavorizate nu reușesc să intre pe piaţa muncii.  Explicaţia nu este «lenea», ci dificultăţile psihologice care survin atunci când trebuie să se conformeze unui program, să-și asume responsabilităţi, să ia contact cu persoane necunoscute. Toate aceste lucruri, absolut obișnuite pentru cineva care provine dintr-un mediu «normal», sunt deosebit de dificile pentru un tânăr care a crescut înconjurat de violenţă și pauperitate”. 

În acest context, el a reamintit că, la nivelul Uniunii Europene, România este ţara cu cea mai mare rată a tinerilor din categoria NEET (not in employment, education or training). Aceștia sunt tineri care nu se află în câmpul muncii sau într-o formă de educaţie sau formare profesională, iar la noi proporţia lor este de 20%.

Este nevoie de o schimbare de atitudine

Dincolo de intervenţiile „la firul ierbii”, dr. Eugen Hriscu consideră că în România este nevoie de o schimbare de atitudine în ceea ce privește sănătatea mintală. El a arătat că psihiatria modernă este tot mai puţin o specialitate de spital și tot mai mult una a intervenţiilor în mijlocul comunităţilor: „Ne-am obișnuit cu imaginea psihiatrului care așteaptă pacientul în cabinet și a cărui intervenţie se limitează la formularea unui diag­nostic, scrierea unei reţete sau a unei adeverinţe. Practic, ce se întâmplă la Studiourile Ferentari este cea mai modernă formă de psihiatrie și costă o fracţiune infimă din ce cheltuie statul pentru menţinerea coloșilor psihiatrici cu sute de paturi și mii de angajaţi!”.

El și-a argumentat spusele, făcând referire la noul plan de sănătate mintală care prevede, între altele, angajarea a 50 de noi medici psihiatri în Spitalul Obregia din București, un spital care a raportat deja un grad de ocupare a paturilor de adulţi de numai 50%. „Doar salariile acestor extra-psihiatri ar acoperi finanţarea pentru cel puţin 20 de astfel de centre la nivel naţional”, a punctat acesta.  

Un alt exemplu pe care l-a indicat este legea recentă ce prevede crearea a opt centre regionale de tratament al dependenţelor. Aceasta, în condiţiile în care nu există centre de sprijin în comunitate, acolo unde pacienţii se vor întoarce și unde se duce adevărata luptă cu dependenţa de droguri. „Avem nevoie de o reformă majoră a sistemului psihiatric. Altfel, pe fondul crizei economice și al proliferării fără precedent a factorilor de risc (violenţă, infracţionalitate, destrămarea familiilor, droguri, alcool, jocuri de noroc) putem să asistăm la o prăbușire a stării de sănătate mintală a populaţiei, cu consecinţe extrem de grave în viitorul  apropiat”, a avertizat psihiatrul.