O doză de îngrijorare în viața noastră este adaptativă, asta însemnând că ea ne va ține atenți, concentrați la obiectivele noastre. Stresul este (fără a se reduce doar la atât) acea îngrijorare care are motive reale și măsurabile: „Am de făcut o operație complicată mâine, e normal să am o doză de stres”. Anxietatea e o formă de îngrijorare față de ceva care se întâmplă în viitor și asupra căruia nu am prea mult control: „Peste un an îmi expiră contractul cu spitalul privat la care lucrez și nu știu dacă o să îmi fie prelungit”.

Anxietatea și stresul devin dezadaptative atunci când ele ne influențează în mod vizibil viața cotidiană. Atunci când nu mai pot dormi noaptea, când nu îmi mai pot lua gândul de la un pacient, când stau acasă cu ai mei, dar gândul meu e la spital, când merg la un concert, dar îmi verific mereu telefonul să mă asigur că nu primesc vreo veste, când am o stare continuă de agitație și sunt permanent nervos. 

Cum este afectat actul medical

Afectarea sistemului cognitiv. În modelul elaborat de Janis and Mann, de reducere a anxietății prin evitarea luării unor decizii, cadrele medicale nu își vor mai asuma riscuri și vor fi vigilente, hipervigilente sau vor procrastina în luarea deciziilor, mergând uneori până la refuzul luării unei decizii. Anxietatea poate duce la erori în diagnosticare, planuri de tratament și managementul pacientului. Unele cadre medicale, pentru a reduce anxietatea, vor diagnostica mai sever și vor face planuri de tratament mai puternice, dorind să rezolve problema pe termen scurt fără a lua în considerare consecințele deciziilor lor pe termen lung.

Oboseala la compasiune: atunci când simți frică, atunci când estimezi că lucrurile nu vor decurge bine și când te simți amenințat, compasiunea ta scade. În relația cu pacienții, compasiunea este un factor foarte important, iar anxietatea poate face acest lucru dificil. 

Problemele de comunicare în cadrul echipei medicale, dar și în relația cu pacienții pot fi cauzate de anxietate. Aceste probleme pot duce la conflicte în cadrul echipei medicale și la o aderență la tratament scăzută din partea pacienților.

Responsabilitatea identificării nivelului de anxietate, dar și cea a implementării intervențiilor psihologice revin atât organizației, cât și fiecărui cadru medical în parte. 

Posibile soluții

Mindfulness. Pentru a putea să îți dai seama dacă trăiești stres sau anxietate trebuie să fii în contact cu tine însuți. Mindfulnessul bazat pe terapie cognitivă definește trei tipuri, și anume: mindfulnessul cognițiilor, al emoțiilor și al reacțiilor corporale.

Psihoterapie individuală și de grup. În cadrul ședințelor de psihoterapie, cadrele medicale vor învăța moduri de coping adaptative la stres și anxietate, cum ar fi restructurarea cognitivă și expunerea comportamentală. 

O cultură organizațională care sprijină siguranța psihologică. Atunci când mediul psihologic în care trăiești este unul amenințător, când nu ai încredere și siguranță în colegii și superiorii tăi, anxietatea e la ea acasă. Dezvoltarea unei culturi organizaționale caracterizate prin siguranță psihologică este obligatorie atunci când ne dorim scăderea anxietății.