Evocarea vieţii și activităţii înaintașilor noștri, a maeștrilor noștri, evidenţierea valenţelor care i-au propulsat în lumea valorilor academice reprezintă un act de cultură menit să trezească (nu numai) amintiri și, mai ales, să stimuleze noi energii creatoare. Prin ele – să continuăm și să adâncim cele iniţiate de dânșii, pentru a ne câștiga cinstea și demnitatea de a le fi urmași.

Un exemplu ilustrativ în acest sens l-a oferit academicianul Octavian Fodor prin discursul de recepţie rostit în Aula Academiei Române, la 30 ianuarie 1975, intitulat „Maestru, școală, universitate”. În acest discurs își prezenta mesajul de suflet faţă de întemeietorul școlii medicale clujene, profesorul Iuliu Haţieganu. Liantul fundamental al celor doi titani ai medicinei clujene a secolului XX a avut la bază sensul parcursului vieţii lor, definit de fericita îngemănare în spiritul școlilor Blajului și Clujului universitar.

Ca membru al comunităţii academice medicale clujene și fost student blăjean al academicianului Octavian Fodor la Clinica Medicală III, în anul universitar 1973-1974, precum și în calitate de profesor universitar la Clinica Medicală I, instituţia unde s-au pus bazele învăţământului românesc de medicină internă după Marea Unire, consider ca o datorie de onoare evocarea sintetică a personalităţii academicianului Octavian Fodor. Îndrăznesc să afirm că am și un motiv personal, de suflet, legat de decernarea „Premiului Octavian Fodor” al Facultăţii de Medicină, în decembrie 2003, cu prilejul Zilelor universităţii noastre. 

Mediaș, Blaj, Sibiu, Cluj-Napoca

Octavian Fodor s-a născut la Mediaș. Parcursul său formativ va fi întregit, pe durate variabile de timp, și în alte trei orașe transilvănene, despre ale căror instituţii de învăţământ își va aminti peste ani cu deosebită plăcere. „Mediașul cu fiorii tinereţii și rigoarea plină de bunăvoinţă” i-a oferit privilegiul de a-l fi avut ca profesor de fizică și matematică pe Herman Oberth, părintele astronauticii moderne. La Blaj, ca elev la Liceul GrecoCatolic „Sf. Vasile cel Mare”, a întâlnit „marii cărturari, poate cei mai mari ai neamului prin simplitate și dăruire”. 

I-a avut colegi pe Corneliu Coposu, Radu Brateș, Florin Handrea și Teodor Seiceanu, viitoare personalităţi emblematice ale istoriei, literaturii și muzicii românești. Sibiul (în timpul refugiului Universităţii din Cluj din anii 1940-1945) îi va rămâne în memorie ca „oraș al nostalgiei, dar și al certitudinii reîntoarcerii, al începutului supremelor satisfacţii morale și profesionale”. Cluj-Napoca va rămâne „orașul prin adopţiune, un focar de știinţă”. Aici a avut privilegiul de a-l întâlni pe marele Iuliu Haţieganu, viitor mentor și maestru al său în formarea medicală și universitară.

În perioada studenţiei (1931-1937), Octavian Fodor a fost extern la Clinica Medicală I în anii 1936 și 1937. În 1938 și-a susţinut teza de licenţă cu titlul „Sindromul insuficienţei coronariene”, devenind preparator în această clinică, iar în anul 1942, în timpul refugiului de la Sibiu, asistent universitar. Revenind la Cluj, în anul 1946 va fi îndepărtat din Clinica Medicală I și transferat la Timișoara, unde, în calitate de șef de lucrări (1949-1953), va contribui la fondarea și dezvoltarea Institutului de Medicină. 

Profesionalismul, seriozitatea și responsabilitatea de care a dat dovadă i-au conferit un loc de cinste în amintirea timișorenilor. „A fost pentru noi toţi o adevărată lecţie de comportare în viaţă, pe care ne-a oferit-o timp de patru ani”, spunea Pius Brînzeu. Revenind la Cluj, și-a susţinut, în 1958, teza de doctorat intitulată „Cercetări asupra dinamicii secretorii a stomacului”, cercetare originală, de mare actualitate și în prezent.

În 1961 va obţine titlul de profesor universitar și de șef al Clinicii Medicale III, instituţie pe care o va onora până în ultima zi a vieţii.

A reorganizat Clinica Medicală III

Octavian Fodor a procedat la reorganizarea Clinicii Medicale III pe principii moderne la vremea respectivă, ca un centru metodologic universitar, ca unitate de asistenţă medicală de vârf, precum și ca bază de cercetare medicală. Astfel, a creat premisele dezvoltării învăţământului modern de gastroenterologie și hepatologie. 

În paralel, a depus o activitate extrem de fertilă în cadrul Institutului de sănătate publică și cercetări medicale al Academiei de Medicină (sectorul de fiziopatologie digestivă, în calitate de cercetător știinţific principal, ulterior șef de sector și în final director). În acest context, în 1963 a fost ales membru corespondent al Academiei Române. Din anul 1966 până la decesul prematur în 1976, a deţinut funcţia de rector al Institutului de Medicină și Farmacie din Cluj-Napoca. Astfel a contribuit la creșterea prestigiului școlii medicale clujene, în general, și al celei de gastroenterologie și hepatologie în particular.

Moșteniri

În plan cultural, ca eseist și gânditor, s-a manifestat prin tabletele apărute în revistele de cultură și prin cele trei volume de eseuri În căutarea unor permanenţe. Toate exprimau gânduri ce se adunaseră pe parcursul vieţii, având ca teme predilecte medicina, școala, arta, omul, ţara, multe dintre acestea scrise cu o profundă dimensiune filosofică. 

„Octavian Fodor, cărturarul și omul, deţinea darul privirii spre esenţa lucrurilor și observaţiile sale, făcute în ore de singurătate, sunt un mod de comunicare spre oameni”, spunea Ion Vlad. Modul public de comunicare l-a reprezentat Universitatea, a cărei raţiune existenţială a fost exprimată în nenumărate rânduri cu multă convingere și emoţie, la fel cum s-au exprimat  Dumitru Popovici, Tudor Vianu sau George Călinescu.

După evenimentele din decembrie 1989, urmare a demer­sului realizat de conducerea Universităţii de Medicină și Farmacie „Iuliu Haţieganu”, arealul spitalicesc al Clinicii Medicale III, în semn de recunoștinţă, a devenit Institutul Regional de Gastroenterologie și Hepatologie „Octavian Fodor”.

Rector și autor de lucrări știinţifice

În calitate de rector s-a preocupat de dezvoltarea bazei de învăţământ, de perfecţionarea și restructurarea planurilor de învăţământ și a programelor analitice. A iniţiat un sistem de integrare interdisciplinară, învăţământul de farmacologie clinică, genetica medicală, metodologia cercetării știinţifice și psihologia medicală.

A redactat, ca autor unic sau împreună cu colaboratorii săi, un număr important de monografii știinţifice: Boala ulceroasă, Stomacul operat, Icterul cataral, Hepatita cronică, Nefritele, Sindromul de malabsorbţie, Enterocolita cronică. După dispariţia sa au fost editate: Recuperarea bolnavilor digestivi, Rectocolita hemoragică. 

A făcut parte din colegiul de redacţie al mai multor reviste de specialitate din ţară și străinătate: Clujul medical, Medicina internă, Nuclear medizin, Zeitschrift für gastroenterologie. A fost ales membru în Consiliul de conducere al unor societăţi știinţifice internaţionale: Uniunea Terapeutică Internaţională, Asociaţia Europeană de Gastroenterologie, Societatea Internaţională de Medicină Internă, Uniunea Medicală Balcanică. 

În ultimii ani ai vieţii a fost președintele Societăţii Române de Gastroenterologie. Academia de Știinţe Medicale l-a avut ca membru fondator. A fost expert al Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii pentru învăţământul medical universitar și i s-au conferit titlurile de profesor universitar emerit și de medic emerit.

Încununarea activităţii academicianului Octavian Fodor a fost făcută de Tratatul elementar de medicină internă (1973), în două volume, în care au fost incluse pentru prima oară în literatura medicală românească capitolele de patologie imună și patologie genetică. Octavian Fodor, în calitate de rector, a reintrodus ceremoniile tradiţionale, ca serenadele studenţești, festivitatea de absolvire, depunerea jurământului hipocratic.