Există diferite definiţii ale îngrijirii paliative, care au câteva puncte comune (1-3). Acestea sunt:

• Scopul: îmbunătăţirea calităţii vieţii.
• Beneficiarii: pacienţii şi familiile acestora.
• Entitatea patologică sau circumstanţele care conferă eligibilitatea: pacienţi cu boli cronice, progresive (oncologice sau non-oncologice), ameninţătoare de viaţă/cu prognostic limitat, care experimentează diferite tipuri de suferinţă sau probleme apărute ca efect al acestor boli sau în contextul evoluţiei nefavorabile, progresive a acestora.
• Tipurile de tratamente aplicate: intervenţii şi tratamente pentru prevenirea sau înlăturarea acestor suferinţe, care pot fi de tip simptomatic sau suportiv.
• Modalitatea prin care se realizează îngrijirea sau elementele propriu-zise, constitutive: identificarea precoce, evaluarea corectă şi tratamentul adecvat al durerii şi al altor simptome sau probleme de natură fizică, psiho-emoţională, socială şi spirituală.

 Important de știut

        Pentru a putea aplica/implementa în mod adecvat şi eficace un sistem de management al calităţii în cadrul entităţior publice sau private care furnizează servicii de îngrijiri paliative (sub formă de internare în unităţi cu paturi, consultaţii în ambulatoriu, îngrijiri paliative la domiciliu etc.) este necesară cunoaşterea atât a elementelor definitorii anterior enunţate, cât şi a principiilor de bază care conferă specificitate acestei forme complexe de îngrijire (1,3-5):

• abordarea este de tip holistic – deci vizează toate planurile care definesc fiinţa umană, integrând în îngrijire toate aspectele de natură fizică, psiho-emoţională, socială şi spirituală;
• este necesară o echipă interdisciplinară de îngrijiri paliative, în a cărei componenţă (care poate varia în funcţie de nevoile pe care le are pacientul) se regăsesc: medicul, asistentul medical, infirmierul, psihologul, asistentul social, clericul/consilierul spiritual;
• asigură satisfacerea nevoilor complexe ale pacientului prin intervenţia echipei interdisciplinare; afirmă valoarea vieţii și consideră moartea ca pe un proces natural;
• nu grăbește și nici nu amână decesul;
• include acele investigaţii care sunt necesare unei mai bune înţelegeri și unui tratament adecvat pentru complicaţiile clinice ale bolii.

Alte principii de bază

        Acest tip de îngrijire se abţine de la a efectua sau întrerupe administrarea acelor investigaţii sau tratamente care sunt inutile/nu (mai) aduc beneficii în termeni de îmbunătăţire a calităţii vieţii pacientului sau care, prin efectele secundare aferente, ar produce mai multă suferinţă, afectând şi mai mult calitatea vieţii.

        De asemenea, asigură suportul familiei/aparţinătorilor în îngrijirea pacientului și după decesul acestuia, în perioada de doliu; presupune multiple implicaţii de natură etică în furnizarea serviciilor şi mai ales în luarea anumitor decizii; valorizează lucrul în echipă, respectul şi suportul reciproc al membrilor acesteia şi preocuparea pentru prevenirea instalării sindromului de epuizare profesională (burnout).