Trăim vremuri speciale, în condiţii speciale. Nimic nu mai este ca până acum: nu mai sunt concertele de Crăciun, târgurile tradiţionale sunt interzise și ele, astfel încât să nu se creeze aglomeraţii.
Anul care tocmai se încheie a fost marcat de inamicul SARS-CoV-2, un virus extrem de contagios care ne-a zguduit din temelii planeta. Ne-a schimbat profund viaţa, obligându-ne să trăim distanţaţi (fizic, poate și social) unii de alţii. Aceleași restricţii există și în această perioadă, când omul, fiinţă eminamente socială, era obișnuit să fie înconjurat de familia extinsă, prieteni, colegi...
Trăim vremuri speciale, în condiţii speciale. Nimic nu mai este ca până acum: nu mai sunt concertele de Crăciun, fastuoasele târguri tradiţionale sunt interzise și ele, cu excepţia, poate, a unora de mici dimensiuni, organizate (pe ici pe colo) în condiţii speciale, astfel încât să nu se creeze aglomeraţii.
Colindatul este, de asemenea, interzis, cadourile le cumpărăm prin comenzi online, luminiţele de Crăciun nu ne mai însoţesc la trecerea dintre ani în multe din orașele ţării (și din lume).
Autorităţile nu mai contenesc în a ne îndemna să nu lăsăm garda jos, să respectăm în continuare regulile de distanţare fizică și celelalte măsuri de protejare, pentru că, desigur, virusul nu ia vacanţă, el infectează la fel și de Crăciun, și de Revelion.
„Nu am scăpat de pandemie (...). Nu e momentul de relaxare. (...) În timpul sărbătorilor de Crăciun și Anul Nou, dacă vreţi să vă fie bine, staţi acasă cu familia”, ne sfătuia președintele nostru săptămâna trecută.
Și totuși, Sărbătorile de iarnă aduc cu ele o stare emoţională specială, care nu ne lasă impasibili la bucuriile și plăcerile momentului.
Bucuria petrecerii timpului cu cât mai mulţi prieteni, plăcerea de a merge în vacanţe, de socializare, iată că ni le putem oarecum împlini și în aceste vremuri, virtual, prin intermediul platformelor binecunoscute: Skype, Zoom, Facebook etc. Aflăm asta, dar și ce a însemnat anul 2020, din poveștile de viaţă pe care cu amabilitate ni le-au transmis câţiva dintre eroii din prima linie în lupta cu COVID-19.(Redacția)
Mi-ar plăcea să pot spune că s-a terminat, și că e bine așa, că l-am depășit într-un fel, fiecare dintre noi cu rănile, cu durerile și pierderile sale. Ce-i drept, de trecut a trecut, așa cum trece totul în viaţă, dar mai trist și apăsător este că de această dată nu mai putem afirma, ca odinioară, că va veni un an mai bun, și să credem în adevărul acestor cuvinte.
Am început anul 2020 cu obișnuitele gânduri de mai bine, pozitive, constructive, entuziaste poate, cu dorinţe și visuri de îndeplinit, cu multe planuri și proiecte pe care ne-am văzut obligaţi în mod brutal să le anulăm, să le ajustăm și să le redefinim, spre a putea să încapă în tiparul celui mai atipic dintre anii pe care ne-a fost dat să îi trăim.
A trebuit în final să ne limităm la un singur deziderat, simplu, elementar, esenţial: să supravieţuim. 2020 ne-a închis în case, ne-a îndepărtat fizic de semeni, ne-a răpit liniștea și siguranţa de a călători, bucuria explorării și aproape că ne-a anonimizat în spatele măștilor și al costumelor de protecţie.
A existat, totuși, și un revers al medaliei, care trebuie să ne aducă încrederea că putem face faţă la orice ne va aduce anul viitor și cei care vor mai veni. Am redescoperit în ultimele luni bucuria și valoarea momentelor de comuniune cu cei dragi, cei cu care împărţeam același acoperiș, fără a avea prea multă vreme să le fim efectiv aproape înainte ca pandemia să ne închidă pe toţi în case.
Am conștientizat, în plus, cât de mult datorăm culturii, artei, literaturii, muzicii, atunci când trebuie să ne menţinem echilibrul sufletesc și o atitudine încrezătoare și optimistă în faţa unor greutăţi și provocări pentru care nu eram nicicum pregătiţi.
A fost greu în primăvară, când am avut doar intuiţia copacilor înmuguriţi și a magnoliilor înflorite fără a le putea vedea. A fost puţin mai bine atunci când, la sosirea verii, am avut posibilitatea, ușor-ușor, să ieșim din cochiliile noastre, să interacţionăm și să avem parte de darurile spirituale oferite de întâlnirea cu natura, dar și cu artiștii și cu roadele muncii lor.
Am savurat intens fiecare ieșire cu bicicleta, fiecare plimbare în parc, fiecare vernisaj sau spectacol în aer liber la care am putut participa, de fiecare dată cu teama în suflet că ar putea să fie ultimul pentru cine știe câtă vreme. Am extras din toate aceste ocazii amintiri și senzaţii care să ne poată fi de ajutor mai târziu. Și ne-am văzut de treburi și de viaţă.
În final, este important că ne-am folosit capacitatea de rezilienţă, dar și creativitatea, găsind noi căi de a trăi frumos, reinventându-ne cu fiecare lună care a trecut, și reușind să lăsăm în urmă, în dreptul acestui an teribil, și realizări și amintiri pozitive, care să ne fie sprijin împotriva fricii, a nesiguranţei, a oboselii…
Până la urmă, cred că fiecare dintre noi a descoperit că are puterea de a se adapta, folosind resurse uneori nebănuite. Mai mult decât atât, am constatat că avem de fapt nevoie de foarte puţine lucruri pentru a ne simţi mulţumiţi, liniștiţi și în pace cu noi înșine și cu ceilalţi. Acesta să fie spiritul care să ne însoţească în așteptarea Sărbătorii celei mari a Nașterii Domnului și la trecerea către Anul cel Nou. La mulţi ani!
Citiți și:
*Titlul a fost inspirat de romanul „La libertad” (Libertarea, 1995), al scriitorului și jurnalistului spaniol Ignacio Vidal-Folch, publicat în românește sub titlul „Și a fost anul lambadei” (traducător: Ileana Scipione, Editura Univers, 2000).
Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
Cookie-urile ne ajută să vă îmbunătățim experiența pe site-ul nostru. Prin continuarea navigării pe site-ul www.viata-medicala.ro, veți accepta implicit folosirea de cookie-uri pe parcursul vizitei dumneavoastră.
Da, sunt de acord Aflați mai multe