Implicat în activităţi de cercetare și de coordonare a unei asociaţii care sprijină medicii rezidenţi, dr. Andrei Marin, specialist în chirurgie plastică, consideră că empatia este unul dintre secretele relaţiei medic-pacient.
Andrei Marin este medic specialist chirurgie plastică, estetică şi microchirurgie reconstructivă şi doctorand. Pregătirea în rezidenţiat a efectuat-o în cadrul Spitalului Clinic de Urgenţă „Bagdasar Arseni”.
În prezent efectuează gărzi în trei mari spitale din Bucureşti – Bagdasar Arseni, Sf. Ioan şi Spitalul Clinic de Urgenţă de Chirurgie Plastică, Reparatorie şi Arsuri. Pe lângă activitatea medicală, a pus bazele unei asociaţii ce reprezintă şi luptă pentru drepturile medicilor rezidenţi: Societatea Multidisciplinară a Medicilor Rezidenţi.
Cum a început drumul în carieră?
Specialitatea am ales-o ca urmare a numeroaselor practici de vară pe care le-am efectuat în cadrul Spitalului Clinic de Urgenţă Bucureşti în perioada în care eram student. Am fost atras de partea de traumatologie, dar şi de faptul că această specializare implică o patologie extrem de vastă, în care este greu sa te plictiseşti.
Întotdeauna ai ceva nou de învăţat, mai ales că, pe lângă partea reconstructivă, de lambouri, poţi activa şi în domeniul microchirurgiei, al chirurgiei estetice sau al chirurgiei arsurilor. Versatilitatea şi variabilitatea domeniului, oportunităţile de a putea practica atât la stat, cât şi la privat, de a aborda atât cazuri în care salvezi vieţi sau faci viaţa oamenilor mai frumoasă prin îmbunătăţirea aspectului lor fizic – toate acestea m-au determinat să consider că această specialitate este ceea ce îmi doresc să fac pe viitor.
Cât de dificil este pentru un tânăr medic să îşi organizeze timpul?
Ca tânăr medic specialist, consider că eşti într-o continuă dezvoltare – asta înseamnă destul de mult timp alocat studiului individual, participări la conferinţe, implicarea în proiecte de cercetare – anul acesta am încheiat un studiu de cercetare doctorală experimentală pe tema regenerării nervilor periferici.
În prezent lucrez la un proiect de educaţie medicală pentru medicii rezidenţi, pentru ca aceştia să poată învăţa microchirurgie experimentală in vivo în Bucureşti. Din păcate, aceste proiecte s-au sistat în urmă cu trei-patru ani, iar rezidenţii din Bucureşti sunt nevoiţi să meargă în alte centre pentru a putea învăţa tehnicile.
În plus, organizez şi proiecte sociale – cu ocazia sărbătorilor de iarnă, lucrez la un proiect de strângere de fonduri pentru copii din centre de plasament – până la urmă, Moş Crăciun trebuie să ajungă peste tot – şi mai am în plan încă două proiecte sociale mai mari pentru anul care vine.
EXPERIENŢA OCCIDENTULUI
Cum au început aceste activităţi extra?
Activităţile mele extracurriculare au început încă din facultate, când eram implicat în proiecte din cadrul asociaţiilor studenţeşti. Fie că era vorba despre coordonarea unui program cu studenţi străini din peste 100 de ţări care veneau în vacanţă la noi pentru practica de vară, fie că ţineam cursuri în calitate de trainer pe specializări chirurgicale, toate acestea au ajutat la dezvoltarea mea personală.
Experienţa cu studenţii străini am avut-o atât în ţară, cât şi în afară, în stagiile de vară pe care le-am efectuat în Germania, Polonia şi Italia. Cred că toată această experienţă a constituit fundaţia pe care am dorit să construiesc mai departe în perioada rezidenţiatului.
Cum a venit ideea fondării unei asociaţii pentru medici rezidenţi?
La intrarea în rezidenţiat m-am confruntat cu numeroase probleme, fără a avea vreo structură sau organizaţie profesională care să vină în ajutorul rezidenţilor. De aceea, cu ajutorul colegilor, am decis să punem bazele unei asociaţii pentru medici rezidenţi, care să informeze şi să militeze pentru drepturile acestora.
În felul acesta a apărut Societatea Multidisciplinară a Medicilor Rezidenţi (SMMR). Prin intermediul ei, am dorit să oferim rezidenţilor pârghiile necesare pentru a se lupta pentru drepturile lor, prin informaţii accesibile şi corecte, şi să încurajăm proiectele şi programele de formare în specialitate.
Totodată, am dorit ca SMMR să devină o structură reprezentativă pentru acest corp profesional, pe cât de numeros, pe atât de neglijat de multe ori.
CERCETARE EXPERIMENTALĂ
Recent aţi finalizat studiile doctorale. Vă doriţi să continuaţi activitatea de cercetare?
În acest moment mă aflu în perioada în care multitudinea de date pe care le-am sistematizat în teza de doctorat doresc să le transform în mai multe articole ştiinţifice. Perioada de realizare a studiului experimental a fost una grevată de neajunsuri, în care a trebuit să susţin pe cheltuiala proprie toate deficitele.
Am avut parte de mult ajutor din partea unor oameni care m-au ghidat în realizarea acestui proiect, dar tot mi-au lipsit resursele necesare la locul şi momentul potrivite. Personal consider că există o lipsă de resurse şi în ceea ce priveşte publicarea de articole în reviste indexate ISI, întrucât nimeni nu susţine financiar acest lucru şi atunci există riscul ca lucrări de calitate să rămână nepublicate.
Poate că aceste aspecte ar putea fi îmbunătăţite chiar din timpul facultăţii, unde, în loc de note şi de atâtea lucrări practice, să fie pus mai mult accentul pe activităţi de cercetare, redactare si publicare.
Aţi avut un model în profesia pe care aţi ales-o?
Pot spune că am avut mai multe persoane de la care am învăţat şi consider că întotdeauna există cineva care abordează lucrurile altfel decât tine de la care poţi învăţa.
Cred că cea mai importantă lecţie am învăţat-o în urma gărzii pe care am avut-o în noaptea de la Colectiv. Sunt multe informaţii pe care le poţi obţine din cărţi, multe abilităţi pe care le poţi dobândi prin exerciţiu, însă sunt foarte importante şi empatia, şi capacitatea de relaţionare cu pacienţii.
Cum a fost pentru dv. garda din noaptea de la Colectiv?
Am fost marcat de amploarea dezastrului, iar Spitalul Bagdasar, unde am fost de gardă, nu primea la acea vreme arşi mari, toţi fiind redirecţionaţi către Spitalul de Arşi. Dintr-odată, ne-am trezit cu 23 de pacienţi. Deşi chirurgia plastică este una dintre specialităţile chirurgicale cu rata de mortalitate cea mai mică, altfel stă situaţia în cazul bolii arsului.
Pe lângă managementul situaţiei de criză, am învăţat cum trebuie vorbit cu aparţinătorii în cazul pacienţilor cu prognostic prost. Am îngrijit o bună parte dintre pacienţi pentru o perioadă de aproape şase săptămâni, am văzut cum trebuie abordaţi holistic, în multe dintre cazuri nefiind vorba doar despre leziunile tegumentare, ci şi despre reale traume psihice.
EMPATIA ESTE ESENŢIALĂ
Care este secretul în relaţia medic-pacient?
Empatia. Întotdeauna trebuie să te gândeşti – dacă pacientul din faţa ta ar fi tatăl tău, mama ta, copilul tău, cum ai vrea să fie abordat? Cred că acest tip de transpunere, până la un anumit moment, este benefică şi pentru medic, pentru că va face tot ce-i va sta în putinţă să îi asigure pacientului cel mai bun tratament şi să-i transmită toate informaţiile necesare, în varianta cea mai caldă şi personală.
În felul acesta, căutând mereu să găseşti cele mai bune soluţii, vei reuşi să îţi depăşeşti standardele şi vei putea atinge noi performanţe. Trebuie doar să îţi pese. Consider că nu este suficient să spui cuiva ce trebuie să facă, ci trebuie sa demonstrezi ceea ce este necesar să facă pentru a obţine ceva anume.
De exemplu, dacă vorbim despre starea de sănătate în general, lucrurile sunt cunoscute – o alimentaţie sănătoasă, exerciţii fizice regulate, evitarea viciilor şi a exceselor de orice fel. Mai complicat este să devii un exemplu al tuturor acestor sfaturi. Un stil de viaţă sănătos pleacă de la ideea că în tot ceea ce facem trebuie să existe un echilibru, fie că vorbim despre familie, profesie, sănătate şi educaţie.
Ce proiecte pregătiţi pentru 2020?
Îmi doresc să organizez cel puţin două ediţii ale workshopului de microchirurgie, să mă implic mai mult pe partea de organizare a sistemului medical din România şi, eventual, să îmi găsesc un post stabil la unul dintre spitalele în care activez.
Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
Cookie-urile ne ajută să vă îmbunătățim experiența pe site-ul nostru. Prin continuarea navigării pe site-ul www.viata-medicala.ro, veți accepta implicit folosirea de cookie-uri pe parcursul vizitei dumneavoastră.
Da, sunt de acord Aflați mai multe