O parte dintre medicii de familie vorbesc deja deschis despre subiectul vaccinării. Însă alți colegi ai săi sunt retrași – și pe bună dreptate –,  pentru că reacțiile din partea societății civile sunt destul de dure, este de părere președinta AREPMF. Așa că pentru a marca Săptămâna Mondială a Imunizării, am stat de vorbă pe larg cu dr. Raluca Ghionaru despre vaccinare, despre temerile părinților și, mai ales, despre soluțiile care ar putea ajuta, în viitor, România să crească ratele în ce privește acoperirea vaccinală. 

Unde se situează România în ce privește rata de vaccinare a copiilor mici? 

Există date statistice într-un raport al Institutului Național de Sănătate Publică. Ele arată că rata vaccinării este mult sub marja aceea de protecție pe care ne-o dorim, indicată de Organizația Mondială a Sănătății. Dacă la vârsta de 2 luni sau la nou-născuți exista o acoperire vaccinală care depășea în momentul acela 85-90%, cu cât crește vârsta pacientului pediatric, cu atât aderența la vaccinare scade. 

Se pierde ceva pe drum, din păcate. 

Cred că se pierd mai multe pe drum. În primul rând, se pierd sănătatea și protecția copiilor noștri. În al doilea rând, se pierde încrederea părintelui în eficiența vaccinării. Totodată, crește teama părintelui de efectele adverse ale vaccinului. La început, părintele e mult mai receptiv la controalele periodice și, venind mai des la cabinet, este mai des în contact cu medicii. (...) Pe măsură ce copilul crește, scade aderența la controalele medicale. Scade și frecvența cu care părintele vine la cabinet. Din acest motiv, unele vaccinuri nu le facem la data respectivă. Însă le recuperăm pe măsură ce timpul trece. Altele, din păcate, nu le mai recuperăm, pentru că între timp se instalează teama în mintea și în sufletul părintelui. 

Ce vaccinuri suplimentare le recomandați părinților pentru cei mici? 

Încă de la începutul interacțiunii cu părinții, mai ales dacă sunt la primul lor copil, le povestim că, în afară de Programul Național de Vaccinare, există unele vaccinuri pe care le numim suplimentare. Aceste vaccinuri se pot face de la cele mai mici vârste. Se pot face încă de la vaccinul de 2 luni, cel pe care îl facem prima dată în cabinetul medicului de familie. 

Vaccinul cel mai ușor acceptat de părinți 

Care este atitudinea părinților față de vaccinare? 

Cel mai ușor acceptat este vaccinul care îl protejează pe micuț față de diareea cu rotavirus, sub diversele forme comerciale pe care le găsim în România. Acesta este un vaccin oral, iar empatia părinților răspunde mai bine acestei nevoi de a nu înțepa încă o dată copilul. În aceeași măsură, la vârsta aceea sunt recomandate și vaccinurile meningitice. Ele se adaptează în funcție de vârsta la care începem cu numărul de doze, cu necesarul de a vaccina mai devreme sau mai târziu copilul. (...) Evident, recomandarea este să începem cât mai devreme. Cu cât începem mai devreme vaccinarea, cu atât protecția apare mai devreme. 

Ce ați dori să mai adăugați cu privire la vaccinurile suplimentare? 

Aici mai sunt niște lucruri de spus. Vaccinul rotaviral, în prima parte a vieții copilului, trebuie început devreme, astfel încât el să fie eficient și să ne putem încadra în intervalul de administrare indicat de fiecare producător. Intervalul acesta este în primele câteva luni de viață. Vaccinurile meningitice pot începe de la vârsta de 2 ani. După vârsta de 1 an, putem suplimenta cu vaccinul varicelic și cu vaccinul care protejează față de hepatita A. În afară de acestea, în România putem face suplimentar vaccinul care protejează față de encefalita transmisă de căpușă. Acesta este adaptat pentru copii și pentru adulți, dar este un vaccin recurent pe parcursul vieții, el protejând pentru o perioadă de 3-5 ani. 

Protecție față de hepatita B 

Ce vaccinuri din Programul Național de Vaccinare oferă protecție pentru pacientul pediatric? 

Programul Național de Vaccinare s-a extins în ultimii ani, cuprinzând o gamă destul de largă de vaccinuri. Începem să ne aliniem cu alte state europene și de pe întreg teritoriul lumii. Sigur, e loc de mai bine. Întotdeauna e loc de mai bine. Începem protecția copilului prin vaccinarea față de tuberculoză. În România încă există tuberculoză, există cazuri active de TB. (...) Tot în prima etapă, la naștere, începe și vaccinarea care protejează față de hepatita B. (...) Apoi sunt câteva etape de vaccinare la medicul de familie: la 2 luni, la 4 luni și la 11 luni. În mare parte, sunt vaccinurile pe care le făceam și noi, în copilărie. În afară de vaccinul hepatitic, ne protejăm micuții față de poliomielită, de difterie, tetanos și pertussis (tusea convulsivă). 

Ce s-a mai adăugat în schemă, între timp? 

Suplimentar, pe parcursul anilor, s-au adăugat vaccinarea față de Haemophilus influenzae, un germene care produce afectări respiratorii destul de severe la copii, și vaccinarea față de pneumococ (Streptococcus pneumoniae – n.red.). Odată cu introducerea vaccinării antipneumococice, s-a observat un mare beneficiu în viața medicală a profesioniștilor care îngrijesc copii, pentru că a început să scadă numărul de boli pneumococice invazive. Mă refer la otite severe, pneumonii severe, septicemii. Nu toate tulpinile de pneumococ sunt cuprinse în vaccin, ca urmare, există și tulpini pe care nu le acoperă. 

Ce urmează în jurul vârstei de 1 an? 

Avem o etapă la 12 luni – cea mai controversată dintre ele. Mă refer la vaccinarea care ne protejează micuții față de rujeolă, rubeolă și parotidită (oreion). Este o etapă foarte importantă. În ciuda scandalurilor mediatice, să spunem, în care a fost implicat acest vaccin (vaccinul ROR și autismul – n.red.), e bine să cunoaștem faptul că articolele respective au fost retrase. Iar revistele în care au fost publicate au anunțat acest lucru: că există dovezi științifice care au invalidat toate acele afirmații despre vaccinul trivalent ROR și că rujeola este o boală gravă. 

Sunt vaccinuri ce pot fi făcute concomitent? 

Există câteva reguli de administrare a vaccinurilor. În principiu, sunt foarte puține restricții în administrarea vaccinurilor. Unele dintre ele, care au anumite componente, au această atenționare: dacă urmează făcut (un vaccin – n.red.) împreună cu un alt tip de vaccin cu aceeași componentă, e nevoie să lăsăm un interval de timp. Pentru același tip de vaccin, e nevoie să respectăm recomandările producătorului cu intervalul dintre doze. Nu există o contraindicație de a cupla anumite vaccinuri într-o etapă de vaccinare. Dimpotrivă, în majoritatea cazurilor lucrurile acestea se pot face. Un copil, în special un sugar care are zona de elecție coapsa anterolaterală, are două piciorușe, da? (zâmbește) E greu să facem mai mult de două vaccinuri o dată. 

Statul ar trebui să fie alături de pacient

Ce credeți că ar mai trebui făcut în România pentru a crește acoperirea vaccinală? 

Ar fi foarte important să avem o educație sanitară încă din școală. (...) Școlarii să fie expuși la noțiuni despre prevenție, despre ce înseamnă să se îmbolnăvească, maniera cum să se protejeze, igienă personală, igienă colectivă, igienă socială. (...) În al doilea rând, ar fi bine ca societatea medicală să fie un pic mai vocală și mai fermă în poziția pe care și-o exprimă față de vaccinare. O parte dintre noi, medicii de familie, vorbim deschis despre lucrul acesta. Dar alți colegi ai noștri – și pe bună dreptate – sunt retrași, pentru că de multe ori reacțiile din partea societății civile sunt destul de severe și de dure. (...) Am avea nevoie și de un pic mai mult sprijin din partea forurilor legislative. A existat un proiect de lege a vaccinării. El este de multă vreme lăsat într-un sertar, ne-ar fi ajutat foarte mult. (...) Eu cred că ar mai fi făcut ceva legea asta: ar fi fost și un angajament al statului ca, în acele situații rare în care vaccinul produce un efect extrem de nedorit, statul să fie alături de pacient și să-l ajute până la capăt.    

AR FI BINE CA SOCIETATEA MEDICALĂ SĂ FIE UN PIC MAI VOCALĂ ȘI MAI FERMĂ ÎN POZIȚIA PE CARE ȘI-O EXPRIMĂ FAȚĂ DE VACCINARE.