Săptămâna trecută, a avut loc la București o conferință de presă prilejuită de aniversarea a 15 ani de la înființarea Asociaţiei Persoanelor cu Boli Inflamatorii Intestinale din România (ASPIIR), sub motto-ul „15 ani de ASPIIRații”. Cu această ocazie, am stat de vorbă cu medicul Liana Gheorghe. 

Carte de vizită

Dr. Liana Gheorghe este profesor universitar în Disciplina Gastroenterologie și Hepatologie, la Universitatea de Medicină şi Farmacie „Carol Davila” (UMFCD) Bucureşti. Ea este Şef de secţie la Secţia a 3-a Gastroenterologie – Hepatologie de la Centrul pentru Boli Digestive și Transplant Hepatic de la Institutul Clinic Fundeni (ICF) din Bucureşti. 

Am vrut să aflu de la aceasta cât de dificil este de stabilit diagnosticul de boală inflamatorie intestinală (BII) și, mai ales, care este traseul pacientului. 

„Circuitul [pacientului] poate fi foarte anevoios. [Demersul începe] Prin medicul de medicină de familie, pentru că el este prima interfață cu pacientul. Dacă medicul nu se gândește... De aceea, noi ne îndreptăm foarte mult atenția către medicii de familie, făcând un red flag în fața lor și spunându-le: «Atenție, există această boală [BII]! Când aveți pacient cu diaree cu sau fără sindrom subfebril, eventual cu remarcarea sângelui în scaun, vă rugăm să-l trimiteți măcar o dată la gastroenterolog. Dacă el, pacientul vă spune că nu are [sânge în scaun], atunci poate chiar nu are.» Despre asta este vorba în traseul pacientului. 

Dacă el ajunge repede unde trebuie, boala inflamatorie intestinală e diagnosticată rapid, intervenția terapeutică este maximală și adaptată pacientului, iar intervenția se face rapid. Dacă nu, diagnosticul se poate îndepărta de momentul debutului simptomatologiei cu un an, cu doi ani de zile... Sunt pacienți care trec din medic în medic, fără să-și aibă diagnosticul [de BII]”, a explicat prof. dr. Liana Gheorghe vineri, 12 septembrie. 

Set de analize

De-altfel, continuă aceasta, dacă pacientul ajunge într-un centru cu medici care cunosc și îngrijesc această patologie (boala inflamatorie intestinală), în acest caz, diagnosticul nu este dificil de pus. Pacientului i se fac un barem de analize obișnuite, cu un sindrom inflamator, un test pentru bacterii în scaun, deci o coprocultură. Dacă diareea pacientului respectiv este severă și apoasă, pentru că ea se poate suprapune pe debutul unei boli inflamatorii intestinale și nu numai pe debut, ci și pe evoluția ei, atunci medicul poate bănui că ar fi vorba despre o infecție cu Clostridium difficile. 

„Acuma Clostridium difficile este foarte-foarte întâlnită și asociată nu numai cu fondul de boală inflamatorie intestinală. Orice pacient care consumă nesăbuit antibiotice, fără indicație, sau le consumă pe termen lung poate experimenta acest lucru”, a adăugat prof. dr. Liana Gheorghe. 

Astfel că medicii gastroenterologi fac paceinților o suită de investigații care să îi orienteze cu privire la cauzele diareei: „E ea bacteriană? E ea virală? Care este contextul ei epidemiologic? Și așa mai departe. Bine, până să ajungem la diagnostice diferențiale cu alte boli, cu limfomul, cu tuberculoza, cu ceva de genul ăsta, tu, gastroenterolog, faci markerii biologici. Iar dacă vezi că pacientul are sindrom inflamator, calprotectină, proteină C reactivă, atunci următorul pas este endoscopia, colonoscopia... Mai rar avem numai o boală de intestin subțire, ca să trebuiască să folosim o enterocapsulă”. 

Prinde contur și în țara noastră ecografia de intestine

Totodată, profesorul doctor Liana Gheorghe a vorbit despre faptul că, în prezent, medicii gastroenterologi au la dispoziție un mijloc care prinde contur și în România: „Acesta este ecografia de intestine. Noi, în Institutul Clinic Fundeni, – dar sunt convinsă că ea există în fiecare centru mare din țară – avem cel puțin două persoane tinere, două colege supraspecializate în așa ceva (ecografia intestinală – n.red.), iar acești medici pot să vadă cu o sondă adecvată și cu un soft pe un aparat obișnuit de ecografie îngroșarea peretelui colonic sau de intestin subțire, care se întâmplă în mod particular în aceste boli inflamatorii intestinale. Iar aceste ecografii ne dau un prim insight, o primă sugestie, ca să le spunem pacienților: «Faceți neapărat colonoscopie, că este ceva în neregulă»”. 

Ecografia de intestine este extrem de utilă, în ideea ca medicul să nu supună din prima pacientul unei metode invazive, cum este colonoscopia: „La colonoscopie trebuie să ții o dietă, trebuie să te pregătești, și așa mai departe... Trebuie să fii sedat ca să poți să ai o colonoscopie confortabilă, cu prelevare de biopsii... Ei bine, facem întotdeauna o ecografie din aceasta intestinală, în preambulul colonoscopiei. Iar ea a început să fie un protocol foarte bun și foarte funcțional”, a completat medicul. 

Informații pentru pacienți 

Ideea cea mai importantă este ca accentul să fie pus pe circuitul pacientului și pe promovarea centrelor de excelență, a centrelor unde pacienții își găsesc foarte repede diagnosticul, subliniază prof. dr. Liana Gheorghe: „Iar noi, împreună cu președinta asociației pacienților ASPIIR (Isabella Grosu – n.red.), am reușit să punem informațiile acestea și pe site-ul societății de colită și boală Crohn, dar și pe site-ul Societății Române de Gastroenterologie în aria pentru pacienți. Încercăm să facem [secțiuni cu informații] și pentru cancere, pentru cancerul de colon, pentru cancerul hepatic... Am făcut-o și pentru bolile inflamatorii intestinale. Scrie acolo unde se pot adresa pacienții, pentru că în fiecare mare oraș al țării există niște centre specializate”. 

În încheiere, medicul a explicat că ecografia de intestine nu exclude colonoscopia. „La diagnostic, aș putea spune că nu [exclude colonoscopia]. În monitorizare, da, e utilă. Dacă știi exact, dacă tu ai deja pacientul cunoscut cu extensia bolii, cu tipologia bolii pe care o știi, atunci îl controlezi pe pacient pe segmentul respectiv și vezi care e problema. Avem parametri pe care îi urmărim, cât de gros este peretele intestinal, pentru că el este îngroșat pe inflamație... Dacă prin inflamație își pierde stratificarea, straturile normale, acesta este un alt element. Apoi inflamația înseamnă hipervascularizație și (la ecografie – n.red.) vezi foarte multe elemente vasculare acolo. Asta înseamnă că acei pacienți au boala activă, iar tu, medic, știi unde a avut boala activă. În momentul în care pui transductorul la ecografie, după ce l-ai tratat, după 3 luni, după 6 luni, și vezi patru straturi, cinci straturi intestinale frumoase, de grosime normală, fără amplificarea vascularizației, atunci este clar că pacientul acela a răspuns la tratament. Dar n-aș spune că [ecografia] înlocuiește [colonoscopia], cel puțin la diagnostic. La diagnostic ai nevoie de endoscopie și de histologie”.