„Brâncuşi a fost acela care a dat epocii
nostre conştiinţa formei pure“, spunea sculptorul Henry Moore, iar criticul de
artă Jean Cassou îl considera „unul din cei mai mari creatori ai tuturor
timpurilor“. La 16 februarie a.c., în amfiteatrul „Ion Heliade Rădulescu“ al
Bibliotecii Academiei Române, a avut loc sesiunea omagială „Constantin Brâncuşi. Noi repere
documentare“, organizată de Secţia de arhitectură, arte şi audiovizual.
În cuvântul omagial, acad. Marius Sala,
vicepreşedinte al Academiei Române, a rememorat sesiunile organizate sub cupola
Academiei în 1966 şi 1976, când au fost aniversaţi 90 de ani, respectiv un
secol de la naşterea sculptorului, evenimente la care a asistat, ca tânăr
cercetător la Institutul de Lingvistică al Academiei. La prima sesiune au
vorbit acad. George Oprescu, scriitorul Geo Bogza, acad. Alexandru Balaci şi
sculptorul Ion Jalea, iar la sesiunea centenară – criticul de artă Dan Hăulică,
sculptorii Vida Geza şi Ion Jalea.
Acad. Răzvan Teodorescu a vorbit despre Brâncuşi
şi Academia Română. Relaţia a fost foarte marcată de politic, acolo unde
politicul nu avea ce să caute, Academia fiind „sub vremi“. La 28 iunie 1949, a
avut loc primul atac, când preşedintele de atunci al Academiei, Traian Săvulescu,
a rostit o cuvântare în care a dat două exemple de transfugi – Gogu
Constantinescu şi Constantin Brâncuşi. În februarie-martie 1951, a avut loc
episodul despre care nu mai există documente (au dispărut inexplicabil din
arhive). La 28 februarie, secţiunea de ştiinţa limbii, literatură şi arte (preşedinte
Mihail Sadoveanu) a avut o şedinţă prezidată de A. Toma, în care Ion Jalea
(membru corespondent) – „un vertical desăvârşit“, în opinia vorbitorului – a
susţinut o comunicare despre Brâncuşi, care, aşa cum e consemnat în procesul
verbal, a suscitat „furtunoase discuţii“. Printre susţinători au fost Victor
Eftimiu, Camil Petrescu, iar dintre cei care l-au acuzat pe Brâncuşi de
formalism, „speculând prin mijloace bizare gusturile morbide ale societăţii
burgheze“ – George Oprescu, Al. Graur. O săptămână mai târziu, Ion Jalea e
constrâns să revină cu o notă de completare la ceea ce spusese anterior. Trista
şedinţă din 1951 a jucat, poate, un rol important în decizia lui Brâncuşi de a
renunţa la cetăţenia română. În decembrie 1956, la Bucureşti, la Muzeul de Artă
al Republicii a fost vernisată prima expoziţie personală din Europa a
sculptorului. A murit la 20 martie 1957, departe de ţara pe care a iubit-o şi în
care ar fi vrut să se întoarcă. În 1974, Barbu Brezianu publica „Opera lui Brâncuşi
în România“, o culegere exhaustivă a lucrărilor artistului aflate în ţara
noastră. La 3 iulie 1990, marele sculptor devenea membru post-mortem al Academiei
Române.
În prelegerea „Brâncuşi şi sinteza artelor“,
prof. univ. Cristian Robert Velescu, de la Universitatea Naţională de Arte, a
punctat doar legătura dintre unele opere brâncuşiene şi arhitectură.
„Arhitectura este sculptură“, spunea Brâncuşi. El a creat Sărutul, Dubla cariatidă,Măiastra cu ideea de a fi încadrate în
construcţii 
arhitectonice precum Templul dragostei sau cel închinat frumuseţii,
pentru care a şi făcut schiţe.
Ioana Vlasiu, cercetător la Institutul de
Istoria Artei „George Oprescu“ al Academiei Române, a prezentat iniţiativa
Centrului de Studii Brâncuşiene „Barbu Brezianu“ (înfiinţat în 2009, în cadrul
Institutului) – Sfântul din Montparnasse,
de la document la mit: o sută de ani de exegeză brâncuşiană, ce-şi propune
inventarierea donaţiei lui Barbu Brezianu, constând în cărţi, corespondenţă,
dosare documentare, precum şi organizarea de colocvii, prelegeri dedicate
interpretării operei sculptorului.
Povestea unui ecorşeu, depănată de dr. Ion Gerota, este de fapt povestea
prieteniei dintre bunicul său, Dimitrie Gerota, şi Brâncuşi, care a început din
tinereţe, la Craiova, şi a continuat la Bucureşti. După absolvirea Facultăţii
de Medicină din Bucureşti (1892) şi specializări la Paris şi Berlin, doctorul
D. Gerota a devenit profesor de anatomie la Academia de Arte Frumoase, iar în
1900, profesor agregat la Facultatea de Medicină din Bucureşti, unde i s-a
creat catedra de anatomie topografică. Atunci i-a solicitat lui Brâncuşi
realizarea unui ecorşeu, drept material de studiu pentru studenţi. Prima încercare
datează din 1902. Brâncuşi, pe atunci student la Arte Frumoase, sub atenta îndrumare
a lui Gerota, a realizat cinci ecorşeuri. În 1903, primul a fost expus la
Ateneu. Dr. Ion Gerota a lansat invitaţia de aflare, redescoperire şi
valorificare a acestor exponate, adevărate opere de artă, din care de unele nu
se mai ştie nimic la ora actuală.
Laurian Stănchescu, poet, eseist şi istoric
literar, a cercetat documente privind descendenţa lui Constantin Brâncuşi şi
este pe cale de a schiţa arborele genealogic al acestuia, pe care speră ca în
curând să-l dea publicităţii. A prezentat fotografii cu urmaşi ai sculptorului,
copii, nepoţi şi strănepoţi, furnizate de dna Bia Brâncuşi.
La finalul sesiunii omagiale a avut loc
proiecţia filmului „Un arbore la mijloc de lumi: Constantin Brâncuşi“, realizat
de Horia Muntenuş. Titlul este inspirat de spusele marelui filosof Constantin
Noica: „Brâncuşi stă ca un arbore la mijloc de lumi“.
Iată câteva din gândurile celui evocat la
Academia Română, care ne dezvăluie profunzimea artistului: • „Sunt imbecili cei care spun că lucrările
mele sunt abstracte; ceea ce numesc ei abstract este cel mai pur realism,
deoarece realitatea nu este reprezentată de forma exterioară, ci de ideea din
spatele ei, de esenţa lucrurilor“ • „Nu
căutaţi formule obscure sau mistere. Căci ceea ce vă dăruiesc eu este bucurie
curată. Contemplaţi lucrările mele până când le vedeţi. Cei aproape de Dumnezeu
le-au văzut. În artă, ceea ce este important este bucuria“ • „Plăcerea cu care lucrează artistul e însăşi
inima artei sale“ • „Raţiunea de a fi
a artiştilor este aceea de a revela frumuseţile lumii“.
„Voi nici nu ştiţi ce vă las eu vouă!“, ar
fi exclamat, cu amărăciune, Brâncuşi, pe scara trenului, când se întorcea la
Paris pentru totdeauna, după ce realizase tripticul de la Târgu Jiu: Poarta sărutului, Masa tăcerii şi Coloana fără
sfârşit. Descoperirea sensurilor operei sale continuă...
.jpg)
