Persoanele care au suferit un transplant cardiac în care inima provenea de la donatori cu formă activă de COVID-19 au avut un risc mai mare de deces la 6 luni și la 1 an comparativ cu cei care au primit cordul de la donatori non-COVID sau care se negativaseră recent de SARS-CoV-2.

Este semnalul de alarmă pe care îl trage un studiu publicat în Journal of the American College of Cardiology. El a identificat 27.862 de donatori în baza de date a SUA între luna mai 2020 și iunie 2022, cu 60.699 de teste PCR efectuate anterior prelevării. Donatorii au fost consideraţi a avea infecţie COVID-19 activă dacă au prezentat un test pozitiv în intervalul de 48 de ore anterior prelevării cordului. Alţi donatori s-au negativat mai devreme în decursul internării și au fost consideraţi ca având infecţie recentă.

Dintre cei 1.445 de donatori COVID (+), 1.017 au fost consideraţi cazuri active, iar 428 ca negativaţi recent. În total, 309 transplanturi de cord au folosit donatori COVID (+), dintre care 239 au fost incluse în analiză (150 cu COVID activ și 89 cu infecţie negativată recent).

Ratele de mortalitate la 6 luni și la 1 an au fost de 13,8%, respectiv de 23,2%, pentru primitorii de inimi de la donatori cu infecţie COVID activă, faţă de 7%, respectiv 9,2%, pentru primitorii de inimi de la donatori non-COVID. Ratele înregistrate au fost similare cu ale inimilor de la donatori care se negativaseră recent de COVID.

Infecţia cu SARS-CoV-2  poate provoca disfuncţie endotelială subclinică și leziuni miocardice persoanelor bolnave. În prezent, nu există un consens privind evaluarea și abordarea donatorilor de cord al căror test COVID este pozitiv.

Pro și contra

Date anterioare provenind de la două studii mici sugerau că pacienţii care primesc inimi de la donatori pozitivi pentru COVID au rezultate similare pe termen scurt cu cei care primesc inimi COVID negativ.

Citat de Medscape, dr. Sean Pinney, șeful secţiei de Cardiologie de la spitalul Mount Sinai Morningside din New York, subliniază că este nevoie de mai multe studii pentru a putea trage o concluzie pe acest subiect. Dar că prezenta cercetare ar trebui să invite la precauţii. 

Tot el remarcă faptul că nu se cunosc date privind statusul imun al primitorilor și, deci, impactul pe care l-ar putea avea vaccinarea lor asupra 
inimii primite. 

Programele de transplant cardiac trebuie să continue să pună în balanţă aspectele pro și contra, dat fiind că oamenii care așteaptă o inimă nouă sunt în luptă strânsă cu timpul. În plus, după cum remarcă dr. Alex Reyentovich, director medical al programului de transplant cardiac la Institutul de Transplant Langone al Universităţii din New York, citat de aceeași publicaţie, studiul nu prezintă informaţii legate de încărcătura virală – astfel că o persoană cu test pozitiv, dar cu încărcătură mică ar putea fi un bun candidat pentru majoritatea centrelor de transplant.