Autentificare

Dacă ești abonat medichub.ro, autentificarea se face cu adresa de E-mail și parola pe care le utilizezi pentru a intra în platformă.
Abonează-te la „Viața medicală” ca să ai acces la întreg conținutul săptămânalului adresat profesioniștilor din Sănătate!

Căutare:

Căutare:

Acasă  »  SPECIALITĂȚI

Despre suicid, în mass-media

Viața Medicală
Paula M. ALEXA joi, 11 iunie 2015
Viața Medicală
Dr. Marius I. UNGUREANU joi, 11 iunie 2015
„S-a sinucis din dragoste“ sună, adeseori, diagnosticul implacabil pus de mass-media în multe din cazurile de suicid. De cele mai multe ori, vestea este, pentru cei apropiaţi, una „şocantă“, „dureroasă“ sau de-a dreptul „cutremurătoare“. Acestea sunt doar două din ingredientele uneori folosite de media în acoperirea cazurilor de suicid. Rezultatul? Noi, publicul, suntem „şocaţi“, „îndureraţi“ şi „cutremuraţi“ la auzul poveştilor, şi ne întrebăm: „Cum? Doar dintr-atâta a decis să-şi pună capăt zilelor? “. Asta pentru că nu realizăm cât de simplificat sunt prezentate poveştile – fie din lipsă de spaţiu, fie din dorinţa de audienţă.
Dar, o altă parte a publicului este formată din cei pentru care, dintr-odată, această opţiune poate deveni mult mai accesibilă. Incidentul recent în care o femeie s-a aruncat în gol după câteva zeci de ore în care s-a încercat convingerea ei să nu facă acest lucru, urmat de alte câteva cazuri de suicid în doar câteva zile pot să reprezinte indicii ale unei asemenea posibile cauzalităţi. Deşi este greu de dovedit, modul în care media alege să raporteze ştirile despre suicid poate şi ar trebui să devină o unealtă în eforturile de prevenire a suicidului. Organizaţia Mondială a Sănătăţii şi Asociaţia interna­ţională pentru prevenirea suicidului răspund acestei nevoi într-un document adresat profesioniştilor media, disponibil încă din 2008. În primul rând, conform documentului, nivelul de detalii pe care sursele media ar trebui să îl ofere în privinţa unui act de suicid nu trebuie să servească nivelului de senzaţional pe care ştirea îl va căpăta. Această regulă de căpătâi sugerează că un act de suicid nu va fi diseminat pentru a creşte audienţa, ci prezentarea sa va servi strict efortului de a preveni sinuciderile în rândul populaţiei. Nu este indicat ca sursele media să ofere detalii legate de metodă, pentru a limita riscul de copieri. Prezentarea unui caz de suicid prin înghiţirea unui număr de pastile poate determina o persoană vulnerabilă, care contemplă acest act, să imite această metodă, tocmai pentru că portretizarea metodei o face să pară reală şi accesibilă. Sinuciderile în cuplu, fie că este vorba de relaţii romantice sau de prietenie, nu trebuie raportate ca un gest romantic sau de camaraderie. Inclusiv fundalul muzical ales pentru ştire poate influenţa această conotaţie. De asemenea, locaţiile actului de suicid nu trebuie prezentate într-o manieră artistică sau romantică, pentru a evita ca această locaţie să devină ceea ce OMS numeşte locaţie de suicid, un loc pe care publicul şi persoanele vulnerabile la suicid să îl asocieze cu acest act. Atunci când o astfel de locaţie este portretizată ca un loc în care actele de suicid se petrec frecvent, percepţia asupra suicidului se normalizează şi şansele de suicid în rândul celor vulnerabili cresc.
Prezentarea contextului social şi individual în care a avut loc sinuciderea poate să facă o diferenţă enormă la nivelul percepţiei populaţiei despre ce înseamnă suicidul şi cum poate fi prevenit. Un gest suicidal apare pe fondul unei deteriorări psihologice pe termen lung, de cele mai multe ori asociate cu depresia, ceea ce înseamnă că pentru o perioadă de timp înaintea actului, persoana a prezentat un risc de suicid asupra căruia se putea interveni şi că semnele deteriorării sale psihologice au fost vizibile. A prezenta actul suicidal ca un act care a fost determinat strict de un eveniment izolat (eşecul la un examen, un conflict cu familia, datorii financiare, o dramă sentimentală), prezintă două mari pericole: portretizează actul de suicid ca o soluţie la acest tip de probleme şi creează impresia că persoanele cu risc crescut nu prezintă semne care pot fi detectate, ci aleg spontan să îşi ia viaţa. Portretizarea întregii poveşti a persoanei, cu accent pe semnele asociate cu depresia pe care aceasta le-a manifestat în ultima perioada înaintea actului suicidal, poate informa publicul despre detectarea timpurie a cazurilor din propriul context social.
Nu în ultimul rând, editarea ştirii şi alegerea titlului cu care va fi prezentată, a imaginilor video sau foto de care va fi însoţită sau decizii legate de dezvăluirea numelui persoanei sau a conţinutului biletului pe care aceasta l-a lăsat în urmă sunt decizii care trebuie luate în aşa fel încât să protejeze persoanele apropiate victimei, care sunt afectate de tragedie, şi să nu dezvăluie mai mult decât este nevoie pentru prevenţie.
Bibliografie

1. World Health Organization. (2008). Preventing suicide: A resource for media professionals.

2. Stack, S. (2003). Media coverage as a risk factor in suicide. Journal of epidemiology and community health, 57(4), 238-240.

Etichete: Sănătate publică și management

Abonează-te la Viața Medicală

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața medicală”, săptămânalul profesional, social și cultural al medicilor și asistenților din România!
Avem două tipuri de abonamente anuale:
• Tipărit + digital – 200 de lei
• Digital – 129 de lei

Prețul include TVA și taxele poștale de expediere a ziarului.
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
• Colegiul Medicilor Dentiști din România – 5 ore de EMC
• Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
• OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
• OAMGMAMR – 5 ore de EMC