Newsflash
Reportaje

Standarde de vârf în neonatologie

de Dr. Alexandra GUȚĂ - dec. 14 2018
Standarde de vârf în neonatologie

Secţia de Terapie Intensivă Nou-Născuţi (TINN) de la Spitalul Clinic de Urgenţă pentru Copii „M.S. Curie” este prima secţie din România în care au fost aduse echipamente pentru administrarea oxidului nitric inhalator (în 2004) și primele aparate de ventilaţie mecanică cu frecvenţă înaltă (HFOV) – în 2006.

VM 50, p.6-7 -1Centrul de excelenţă de la Spitalul „M.S. Curie” a fost realizat cu investiţii de peste două milioane de euro, obţinuţi prin donaţii sau de la investitori privaţi și 1,5 milioane de euro de la Ministerul Sănătăţii. Noul spaţiu de 1.600 mp, construit între 2012 și 2013 după modelul de la Iowa Univeristy Children’s Hospital, are patru niveluri: demisol, cu bancă de lapte și centru de training; parter, în care se află camerele medicilor, camera și bucătăria părinţilor împreună cu mai multe utilităţi tehnice; primul etaj, cu 18 camere individuale pentru îngrijirea pacienţilor critici; al doilea etaj, unde se află zona pacienţilor postcritici (cu nevoi speciale).

Îngrijiri centrate pe pacient

Programul de „vizită” la distanţă poate fi accesat de pe telefon de către părinţi în fiecare zi în intervalul 14:00–15:00, aceștia putând să își vadă copilul prin intermediul unor camere video ce transmit live. Dacă sunt necesare proceduri de urgenţă, transmisia video va fi întreruptă. Este în plan și un sistem online pentru accesarea rezultatelor analizelor de către părinţi, astfel încât relaţia medic-pacient să fie una cât mai transparentă, bazată pe decizii asumate și conștiente atât de o parte cât și de cealaltă.
Pentru a obţine un feedback cât mai real asupra percepţiei părinţilor, se poate completa un chestionar online de satisfacţie, ce se uploadeaza instant pe site.

Nivele de siguranţă înaltă pentru pacienţi

Pentru siguranţa prescrierii nutriţiei parenterale sunt asigurate mai multe niveluri de siguranţă: software Abacus, medic rezident, medic specialist, farmacist, hardware TPN compounder Baxter, librărie de medicamente în pompele de infuzie a medicamentelor.
Orice afectare a parametrilor vitali va determina acţionarea unei alarme sub forma unui semnal roșu situat la intrarea în camera de tratament, la nivelul monitorului propriu al pacientului, a monitoarelor de pe holuri, dar și prin pager către asistenta de caz sau/și către medicul de gardă.
În plan este și realizarea unui sistem online prin intermediului căruia părinţii să poată accesa rezultatele analizelor copiilor lor. În acest fel, relaţia medic–pacient va fi una transparentă, bazată pe decizii asumate și conștiente de ambele părţi. Pentru a obţine un feedback cât mai real asupra percepţiei părinţilor se poate completa un chestionar online de satisfacţie, ce se poate încărca instant pe site.

Nutriţia copiilor, un deziderat

În Europa există 233 de bănci de lapte în toate cele 28 de ţări membre. Italia le deţine pe cele mai multe, iar la Sofia (Bulgaria) există una încă din 1989. România nu are încă propria bancă de lapte. În lume, cele mai multe bănci de lapte se află în Brazilia (217), aceasta având și 126 de puncte de colectare a laptelui.
Patru ani a durat construirea băncii de lapte, în cadrul secţiei existând deja 27 de pompe profesionale, câte una pentru fiecare cameră de tratament. Astfel a fost facilitată nutriţia enterală cu lapte de mamă, cu ajutorul unui consultant de lactaţie crescând rata nutriţiei naturale de la 20% la 50%.

Site-ul secţiei, portal pentru părinţi și medici

Pe site-ul secţiei pot fi consultate online ghidurile de diagnostic și tratament ale University of Iowa Children’s Hospital, atât de medici, cât și de vizitatori. Se dorește astfel o educaţie medicală continuă bazată pe decizii informate.
Medicii din alte spitale care doresc să transfere un copil în cadrul secţiei pot intra pe site pentru a completa un formular online, în vederea înscrierii pe listă. Aceștia pot observa câţi pacienţi sunt în secţie pe numărul de locuri disponibile, câţi pe numărul de locuri suplimentare și câţi pe lista de așteptare.

■ În vechea secţie, aproximativ 200 de pacienţi erau refuzaţi anual la internare din cauza lipsei de locuri și echipamente necesare pentru o îngrijire adecvată. Noua secţie a triplat numărul pacienţilor ce pot fi îngrijiţi aici.

■ Inaugurată în urmă cu cinci ani, aceasta este cea mai modernă secţie de terapie intensivă nou-născuţi din sud-estul Europei, aici fiind trataţi până în prezent 1.500 de copii
cu probleme grave din întreaga ţară.

■ Deși aici se internează copii fără șanse de supravieţuire în alte unităţi medicale, rata mortalităţii a scăzut de la 14% în 2013 la aproape 10% în prezent.

AMPLASAMENTUL SECŢIEI DE TERAPIE

Camera tele-ICU (foto dreapta) este locul în care plasmele amplasate pe un întreg perete permit: urmărirea pacienţilor prin camere de supraveghere video ce transmit în timp real, observarea modificărilor parametrilor vitali redate de monitoarele pacienţilor, care supraveghează sistemele de alarmă ale echipamentelor medicale (ventilatoare, pompe perfuzie, incubatoare). VM 50, p.6-7 -2Holurile secţiei de neonatologie (foto sus), rezerva unui pacient (foto stânga).

DIN DEONTOLOGIA ŢĂRILOR STRĂINE

Pentru câteva ore m-am simţit într-o secţie aflată în străinătate. Cu siguranţă, secţia de terapie intensivă nu ar fi cum este astăzi dacă doctorul Cătălin Cîrstoveanu nu ar fi atât de pasionat și de dedicat de îngrijirea copiilor. De multe ori (pe bună dreptate) se discută despre el ca fiind „Înger al copiilor”, însă, cu toate acestea, își păstrează un aer modest și se gândește la proiecte viitoare, la ce îmbunătăţiri ar putea aduce secţiei.

VM 50, p.6-7 -3
Dr. Cătălin Gabriel Cîrstoveanu s-a născut la Pitești în 1967, iar în prezent este coordonatorul secţiei de terapie intensivă și nou-născuţi a Spitalului „M. S. Curie” București.

Cum am ajuns la ușă, un aer tensionat se citea pe faţa aparţinătorilor ce așteptau începerea orelor de vizită pentru a-și putea vedea copiii. Un tătic, înconjurat de bagaje, mă întreabă de unde sunt de loc, că el a venit tare de departe, și dacă am și eu o supărare. Zâmbesc timid și îi spun că am venit în calitate de reporter să iau un interviu. Zâmbește și el înapoi. După câteva momente de tăcere ciudată îmi zice: „E foarte greu să fii aici”. Dintr-odată, prin privirea sa am simţit cum temerile lui devin și ale mele. Înghit în sec. Ușa se deschide, ne luăm la revedere, intru. Mai citisem despre secţie, dar nu mă așteptam să fiu transportată cu totul și cu totul în altă lume.
V-aţi dorit neonatologia sau aţi fost „ajutat” să vă placă?
Ca orice „băiat deștept” voiam să fac chirurgie, doar că nu a fost pentru mine, fetele învăţau mult mai bine pentru examenul acela. Am ratat locurile de chirurgie. Soţia este de vină, ea mi-a zis să aleg neonatologia că e frumoasă. Lucrezi cu copii, așa că am ales-o și m-am îndrăgostit de ea. Cred că aș fi iubit orice. Dar știţi cum e: dacă asta ţi-a dat Dumnezeu și ai primit-o, cu asta lucrezi și asta trebuie să faci, investești și dai maximumul în meseria pe care o practici.
Aţi obţinut niște burse în Statele Unite. V-au fost de folos în profesie?
M-au ajutat covârșitor. Fără ele poate că nu aveam o viziune despre ceea ce suntem și ceea ce ar trebui să fim. M-am tot gândit, de ce unii pot (și fac) mai mult și alţii mai puţin. Ce ne împiedică? Este o chestiune financiară? Ţine de mentalitate? Când am remarcat că sunt și ei oameni, cu defecte, cu limitări, mi-am spus că dacă ceva e făcut de mâna omului, sigur pot să fac și eu.
Prima oară (în 2000) când am văzut sistemul informatic, am învăţat că pot să am pacienţi pe secţie fără să am hârtii. Am mers la profesorul Dan Stewart cu o dischetă de 1,5 MB și l-am rugat să îmi copieze și mie sistemul pe care îl avea acolo. Acum, după aproape 18 ani, suntem și noi în postura de a avea un sistem informatic.
Ar trebui ca toţi medicii să se perfecţioneze în străinătate?
Da, cred lucrul acesta. Nu spun că învăţătura de acasă nu este suficientă, sistemul are multe hibe, însă generează medici de calitate. Poate că medicii nu sunt pregătiţi la nivel informaţional ca în alte ţări, dar sunt gata și adaptabili în orice situaţie. Ei pot fi perfecţionaţi, dovadă fiind miile de doctori care ţin gărzile în Franţa, ajung șefi de secţie în America, în Anglia ș.a.m.d. Directorul celui mai mare spital de neonatologie din Australia este român.
Plecat în afară, realizezi care este statusul tău profesional, ce îţi lipsește și cum poţi să aduci o îmbunătăţire în secţia unde lucrezi sau pe care o conduci. E important să te duci măcar la un training, pentru că doctorul trebuie să vadă, să intre în rutină, să știe cum se discută, care e prognosticul, cum vorbește cu părinţii sau cu superiorii sau chiar cu colegii. Deontologia și etica medicală sunt foarte importante. Simplul fapt că ești medic foarte bun nu te scuză că ești total necioplit în discuţii cu alţi colegi sau cu părinţii.
Aţi înfiinţat o nouă secţie de neonatologie, modernă, în cadrul spitalului. Cum aţi reușit asta?
Profesorul Florea Iordăchescu m-a întrebat după ce am luat postul: „Și tu ce ai vrea să faci aici?”. Eu i-am răspuns că vreau să fac un spital ca în Lowisville și Iowa. Și iată că s-a înfăptuit ceea ce eu credeam că trebuie făcut la noi acasă.
Pentru a reuși, căutam tot timpul proiecte, aplicam la Academie [Academia de Știinţe Medicale n.n.], la companii străine sau pentru proiecte naţionale. Trebuie să mergi pe orice fir, până ajungi la capăt, trebuie să derulezi tot mosorul. De fapt, îmi dau seama că a fost ca un arbore mic care a tot crescut și fiecare ramură a lui a căpătat specificul ei.
În 2007 am realizat că nu aveam o organizare foarte bună; în permanenţă două asistente pierdeau ore întregi pentru pregătirea nutriţiei. Ca atare, am luat decizia de a crea o cameră pentru fluide. Am creat noua secţie cu o infrastructură de excepţie și am adus un echipament pentru nutriţie parenterală cum am văzut în Statele Unite. Acolo rezidenţii prescriu perfuzia, care apoi este transmisă printr-un soft către mașinărie, aceasta scoţând în final perfuzia, cu codul de bare imprimat pe ea.
Un lucru nu se creează într-o clipită, durează ani, nu poţi să creezi din neant ceea ce americanii practică de zeci de ani, însă am vrut să ducem activitatea noastră într-o zonă cât mai profesionistă și mai bine pregătită.
Aveţi cazuri speciale care v-au impresionat?
Acum avem un copil cu diabet neonatal și insuficienţă pancreatică exocrină, este primul caz din ţară care trăiește. I-am montat un senzor subcutanat pentru a putea monitoriza încontinuu glicemia, astfel încât să nu se creeze peak-uri, glicemia să fie în range, pentru că variaţiile sunt cele care îl omoară pe copil, în special hipo­glicemiile.
Putem vorbi și de copiii cu malformaţii digestive, cu sindrom de intestin scurt. La noi, aproape că nu există decese la aceste cazuri. Când împlinesc trei–patru ani, ei necesită alte tipuri de intervenţii sau chiar transplant de intestin. Aceste cazuri există și statul român ar trebui să le aibă în grijă. Avem doi pacienţi pe care i-am ţinut până pe la patru ani aici, care au beneficiat de nutriţie parenterală, au suferit diverse intervenţii chirurgicale, iar acum sunt acasă. Noi le pregătim nutriţia parenterală până împlinesc 10–15 ani, care ajunge la domiciliul lor. Din păcate, nu există un program în acest sens. Părinţii acestor doi pacienţi cumpără cu mijloace financiare proprii diverse lucruri și i-am rugat să pună toate chitanţele la un loc, căci poate într-o zi statul român va face ceva și pentru aceștia.
Mai avem, de exemplu, o fetiţă al cărei intestin este complet nefuncţional, pentru care Ministrul Sănătăţii ne-a aprobat transplantul în străinătate. Am crescut-o patru ani doar prin nutriţie parenterală. Acum este bine din punct de vedere neurologic, nutriţional, pancreatic. Va sta trei săptămâni în centrul de transplant, unde va fi evaluată, și sper ca cei de acolo să nu se sperie, să o considere eligibilă pentru transplant, conform ghidului lor. Centrul de acolo este singurul care ne-a oferit un preţ „acceptabil”; ne costă o jumătate de milion de dolari, faţă de 2–3 milioane cât ar costa în Statele Unite. Există o grupă specială de pacienţi, cazuri foarte complicate și severe, care trebuie asistaţi de statul român, nu de noi, nu de părinţi, pe ei trebuie să îi ia statul în considerare.
Cu secţia de hemofiltrare cum a fost?
Avem pacienţi care pot beneficia de hemofiltrare, de exemplu, cei cu chirurgie abdominală care sunt instabili hemodinamic și care nu pot face dializă peritoneală. Dacă te duci pe net și cauţi astfel de centre, vezi că nu prea se găsesc în toată lumea. Atunci mi-am spus: sigur, poate reușim și noi!
Am avut mai multe încercări, la început am ales un pacient greșit, în sensul în care era fără nicio șansă, dar am spus că, dacă are indicaţie, trebuie să încercăm. Prin perseverenţă am ajuns să avem foarte mulţi pacienţi comparativ cu celelalte centre internaţionale – suntem aproape pe primul loc ca număr de pacienţi. Nu toate lucrurile sunt perfecte, medicul trebuie să fie tot timpul într-un proces de a învăţa, de a schimba.
Noi am fost concentraţi pe partea de suport circulator extracorporal și am mers în zece centre, unde am văzut cum se face. Credem că am înţeles cel mai bine când trebuie făcut și care sunt indicaţiile.
De patru ani, la „M. S. Curie” există o Bancă de lapte. Care este situaţia ei acum?
Suntem surprinși că, de multe ori, mamele primesc indicaţie de la un medic să oprească lactaţia, fie din ignoranţă, fie ca o ciudăţenie. Nutriţia este un lucru extrem de important pentru secţia noastră. Ne-am zbătut foarte mult cu ea, pentru că nu a existat precedent în România, deși nu e nicio invenţie. Cel mai bun lapte pentru un nou-născut e laptele de mamă – se vede „din avion” că nu funcţionează bine copiii pe formule de lapte în perioada asta. Este foarte mult de muncă acolo: se face screening la mame, se analizează laptele, se pasteurizează, dar, totodată, se instruiesc mamele cu privire la nutriţie sau medicamentaţie.
Pentru că doctorul, din păcate, nu are timp, am adus un consultant în lactaţie, plătit de Asociaţia „Inima Copiilor”, și am ajuns la o rată de alăptare de 50% (mai mare decât în maternităţi, acolo unde se nasc copii sănătoși). Patru ani ne-a luat să acredităm banca. A fost publicată în Monitorul Oficial, apoi am trimis adresă la Ministerul Sănătăţii să ne angajeze personal. Dar durează. Poate anul acesta, dacă se întâmplă o minune, o să reușim să începem angajările și astfel să avem și personal.

Abonează-te la Viața Medicală!

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!

  • Tipărit + digital – 249 de lei
  • Digital – 169 lei

Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:

  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC

Află mai multe informații despre oferta de abonare.

Cookie-urile ne ajută să vă îmbunătățim experiența pe site-ul nostru. Prin continuarea navigării pe site-ul www.viata-medicala.ro, veți accepta implicit folosirea de cookie-uri pe parcursul vizitei dumneavoastră.

Da, sunt de acord Aflați mai multe