Proiectul, în derulare din 2019, este promovat de Institutul Inimii de Urgenţă pentru Boli Cardiovasculare „Niculae Stăncioiu” din Cluj-Napoca, în parteneriat cu Spitalul Clinic Judeţean Oradea și cu Institutul de Boli Cardiovasculare din Timișoara. Bugetul alocat este de 2,5 milioane de euro, fiind vorba despre un program sponsorizat de Guvernul Norvegiei. Ţinta acestui proiect este mult mai generoasă, ea vizează implementarea registrului la nivel naţional. Cadrul derulării este Programul „Provocări în sănătatea publică la nivel european”, coordonator fiind prof. dr. Adrian Iancu, medic cardiolog (în calitate de manager de proiect), în echipă cu prof. dr. Adrian Molnar, medic Chirurgie cardiacă (director medical), șef de lucrări dr. Ioana Dregoesc, medic cardiolog (asistent manager) și Florin Crișan (managerului institutului).

Prof. dr. Adrian Iancu: „Un milion de români au insuficienţă cardiacă în prezent”
 

Ce urmărește acest registru?
Esenţa acestui registru este de a arăta ce se întâmplă în viaţa reală în România la ora actuală. Și se întâmplă următorul lucru: bolnavii nu au o educaţie suficientă pentru a se adresa din timp unui serviciu spitalizat. Noi, medicii, ne facem foarte bine treaba, avem un timp de întârziere foarte mic al bolnavului care ajunge în institut la noi. În schimb, timpul de când debutează simptomele și până când pacientul se adresează cadrului medical este foarte mare. Asta înseamnă lipsă de educaţie. E nevoie ca acești bolnavi să fie bine informaţi asupra acestui pericol, cei care ajung târziu la noi putând dezvolta infarcte mari. Timpul înseamnă mușchi care moare și care se repercutează, practic, în apariţia insuficienţei cardiace, cauză de mortalitate în România. Un milion de români au insuficienţă cardiacă în acest moment. Noi vrem să prevenim, și cea mai bună prevenţie este vizita la medic. Timpul trece, inima suferă, ţesutul se necrozează și moare iar de aici se ajunge la insuficienţa cardiacă.
 

Ce aduce bun acest registru? 
Faptul că bolnavii, odată intraţi în serviciul nostru, sunt monitorizaţi, tensiunea este normalizată în urma tratamentului, colesterolul scade tot în urma tratamentului. Noi ne facem treaba și dincolo de aspectul intraspitalicesc.
 

Care este principiul de funcţionare a registrului?
Nu este deloc complicat. În momentul în care bolnavul ni se adresează și intră în raza noastră de acţiune, se face tot ce este necesar din punct de vedere terapeutic. Bolnavul este introdus într-un cloud, fiind monitorizat tot timpul. Mai mult, bolnavii sunt programaţi prin acest registru să vină la control la șase luni, la un an, urmărindu-se implementarea profilaxiei secundare. Sperăm să extindem acest registru pentru că el oferă date importante despre viaţa reală din România. Vreau să mai semnalez un aspect negativ al vieţii noastre. 25% dintre bolnavii cu infarct miocardic acut nu au durere în piept, au alte simptome, un alt disconfort. În acest moment, avem înregistraţi în registru 1.300 de pacienţi. Înrolarea a fost foarte dificilă din cauza pandemiei de COVID. Perioadă în care și achiziţiile au mers mai greu.
Prof. dr. Adrian Molnar: „Acest proiect ne arată unde suntem”

Ce înseamnă acest registru din perspectiva chirurgului de chirurgie cardiacă?
Din păcate, nu doar în România, ci și pe plan european, interesul pentru chirurgia cardiacă a scăzut destul de mult în ultimii ani. Explicaţiile sunt multe, pornind de la faptul că este o specialitate foarte grea, care durează foarte mult – după șapte ani începi să lucrezi, devii matur la 40-45 de ani, ceea ce este mult. În alte specialităţi, la această vârstă ești deja un specialist format. Chirurgia cardiacă nu se pretează la nivel de cabinet, ceea ce este un alt punct nefavorabil. Stresul este foarte mare, responsabilitatea la fel, presiunile sunt din toate părţile. Așa că la nivel european și mondial interesul tinerilor medici pentru această specialitate a scăzut. Este și o foarte mare diferenţă faţă de acum 30 de ani, când intram eu în sistem și specialitatea de chirurgie cardiacă era la mare căutare. În plus, în ultimii 15 ani am constatat o schimbare de paradigmă în chirurgia cardiacă. Aceasta tinde tot mai mult spre a deveni o chirurgie minim invazivă, intrând aici pe teritoriul cardiologiei intervenţionale.

Tot mai mulţi cardiologi devin mai agresivi în a trata bolile, intrând astfel pe teritoriul chirurgiei. Am ajuns într-un punct în care ne cam suprapunem, și atunci cardiologia intervenţională va deveni mai tentantă pentru rezidenţi. Iar chirurgii va trebui să-și schimbe mentalitatea, modul de gândire și de abordare, să încerce să devină mai puţin agresivi. Asta este o continuare firească a chirurgiei, tot mai  mulţi pacienţi se vor îndrepta spre cardiologia intervenţională, pentru că ea rezolvă, la ora actuală, o mare parte din patologia coronariană, boli structurale, bolile valvelor... Acest registru ne arată unde suntem. El ne ajută să înţelegem ce se întâmplă în zona noastră sau la nivel naţional. Există registre pentru toate tipurile de boli, iar ţările dezvoltate au sute de mii de pacienţi înrolaţi, registre din care se pot scoate date de orice fel. Pe baza lor se fac ghiduri, se fac recomandări. Acest registru lipsea din panoplia registrelor naţionale, așa încât este foarte bine-venit. În plus, acest registru va deveni unul naţional, care sperăm să fie adoptat de toate centrele mari din  România după ce va fi definitivat.

Prof. dr. Adrian Molnar: „Acest proiect ne arată unde suntem”

Ce înseamnă acest registru din perspectiva chirurgului de chirurgie cardiacă?
Din păcate, nu doar în România, ci și pe plan european, interesul pentru chirurgia cardiacă a scăzut destul de mult în ultimii ani. Explicaţiile sunt multe, pornind de la faptul că este o specialitate foarte grea, care durează foarte mult – după șapte ani începi să lucrezi, devii matur la 40-45 de ani, ceea ce este mult. În alte specialităţi, la această vârstă ești deja un specialist format. Chirurgia cardiacă nu se pretează la nivel de cabinet, ceea ce este un alt punct nefavorabil. Stresul este foarte mare, responsabilitatea la fel, presiunile sunt din toate părţile. Așa că la nivel european și mondial interesul tinerilor medici pentru această specialitate a scăzut. Este și o foarte mare diferenţă faţă de acum 30 de ani, când intram eu în sistem și specialitatea de chirurgie cardiacă era la mare căutare.

În plus, în ultimii 15 ani am constatat o schimbare de paradigmă în chirurgia cardiacă. Aceasta tinde tot mai mult spre a deveni o chirurgie minim invazivă, intrând aici pe teritoriul cardiologiei intervenţionale. Tot mai mulţi cardiologi devin mai agresivi în a trata bolile, intrând astfel pe teritoriul chirurgiei. Am ajuns într-un punct în care ne cam suprapunem, și atunci cardiologia intervenţională va deveni mai tentantă pentru rezidenţi. Iar chirurgii va trebui să-și schimbe mentalitatea, modul de gândire și de abordare, să încerce să devină mai puţin agresivi. Asta este o continuare firească a chirurgiei, tot mai  mulţi pacienţi se vor îndrepta spre cardiologia intervenţională, pentru că ea rezolvă, la ora actuală, o mare parte din patologia coronariană, boli structurale, bolile valvelor... Acest registru ne arată unde suntem. El ne ajută să înţelegem ce se întâmplă în zona noastră sau la nivel naţional. Există registre pentru toate tipurile de boli, iar ţările dezvoltate au sute de mii de pacienţi înrolaţi, registre din care se pot scoate date de orice fel. Pe baza lor se fac ghiduri, se fac recomandări. Acest registru lipsea din panoplia registrelor naţionale, așa încât este foarte bine-venit. În plus, acest registru va deveni unul naţional, care sperăm să fie adoptat de toate centrele mari din  România după ce va fi definitivat.