Talentatul, imprevizibilul și cam zurbagiul actor Mihai Bendeac joacă, împreună cu colegii săi, în Sala Mare a Teatrului Naţional din București, în comedia Desculţi în parc, a prodigiosului autor Neil Simon. Premiera spectacolului a loc avut pe Broadway, în 1963. Este una dintre primele opere americane jucate – chiar excesiv – pe mai toate scenele din România, după decembrie ’89. E o comedie simplă la prima vedere, aproape banală, care evidenţiază unele neajunsuri ale vieţii americane atât de lăudate în anumite cercuri.

Un cuplu de proaspăt căsătoriţi se mută într-un apartament la ultimul etaj al unui zgârie-nori și descoperă cu stupoare nenumărate surprize, unele destul de neplăcute. La acestea se adaugă faptul că sunt vizitaţi permanent de vecini și de rude pisăloage, care nu-i lasă să se bucure de noua lor casă. Contradicţia evidentă – accentuată și de punerea în scenă, dar mai ales de decorul extrem de înghesuit, conceput de Iuliana Vîlsan – între ce au visat și ce au găsit e enormă.

Spectacolul este unul vesel, plin de surprize, sprinten, antrenant, care scoate în evidenţă caracterele personajelor. Dacă Paul (Mihai Bendeac) e apatic și nu dă importanţă situaţiei găsite în apartament, tânăra lui soţie, Corie, interpretată de Anca Dinicu, e exuberantă, fericită, e calină, deși de multe ori situaţiile neplăcute o depășesc. Tânăra actriţă nu are la activ multe roluri jucate în teatre, dar se descurcă destul de bine și pe scenă, împrăștiind cu frumuseţea ei... veselie.

Două compoziţii nostime reușesc să facă George Mihăiţă și Mihaela Teleoacă. E o premieră această compoziţie a lui G. Mihăiţă. De la tânărul nebunatic din filmul „Reconstituirea” la bătrânul tipicar din piesa aceasta e un drum lung, pe care actorul l-a parcurs cu multe succese. Costumele create tot de Iuliana Vîlsan sunt amuzante, în tonul piesei.

Una peste alta, „Desculţi în parc” e un spectacol vesel, care le amintește unora de o lume depășită sau de idealuri false.