Tehnica este numită minitoracotomie dreaptă, iar operația s-a desfășurat fără a fi necesară secționarea sternului pacientului. 

Carte de vizită:

• Theodor Cebotaru este medic primar în specialitatea chirurgie cardiovasculară. 
• Este șeful secției de Chirurgie Cardiacă din cadrul Spitalului Monza, parte a grupului MONZA ARES. 
• A studiat și a profesat în Italia la centre reputate din Milano, Trento și Novara.
• A format mulți tineri specialiști în chirurgia cardiovasculară. 
• Cazuistica sa numără peste 3.500 de intervenţii de revascularizare miocardică, exclusiv pe cord bătând, și peste 3.000 de intervenţii de înlocuire/plastie valvulară, dintre care peste 750 de plastii valvulare mitrale. 

Echipa medicală a Spitalului Monza din București, cu o experiență vastă de peste 13 ani în tratamentul chirurgical al cardiomiopatiei hipertrofice obstructive (CMHO), a anunțat în luna martie realizarea unei premiere naționale în chirurgia cardiacă microinvazivă. Această intervenție de ultimă generație a fost coordonată de doctorul Theodor Cebotaru, medic chirurg cardiovascular, recunoscut internațional pentru contribuțiile sale inovatoare în domeniul chirurgiei cardiovasculare minim invazive. 

Am avut ocazia de a vorbi cu dr. Theodor Cebotaru (foto) și de a descoperi cum pot fi soluționate la ora actuală cazurile cardiovasculare complexe, grație intervențiilor chirurgicale prin abord microinvaziv. 

În cadrul Spitalului Monza din rețeaua MONZA ARES a avut loc recent o premieră pe care ați realizat-o dvs. Povestiți-ne mai multe despre intervenție. 

Este vorba despre un pacient cu CMHO, cardiomiopatie hipertrofică obstructivă. Asta înseamnă că în interiorul ventriculului stâng, cavitatea care pompează sânge în circulație, mușchiul este foarte dezvoltat și creează un obstacol la ieșirea sângelui [din inimă]. Ca urmare, nu mai ajunge sânge în circulație așa cum ar trebui, iar persoana este pasibilă de risc de moarte subită. Iar dacă nu decedează prin moarte subită, atunci CMHO devine foarte intens simptomatică, adică pacientul nu mai poate să meargă nici până la baie și înapoi, acea persoană este foarte limitată în mișcare. 

Însă îngroșarea excesivă a peretelui cardiac poate fi corectată...

Procedeul de a înlătura acel mușchi și de a face ca sângele să curgă normal este un procedeu ceva mai complex. Până nu demult, foarte puțini medici chirurgi români făceau acest procedeu. Există o școală americană în vederea asta, există o școală italiană care conlucrează. Cele două au pus la bază o tehnică și câteva principii – de înlăturare a mușchiului, de înlăturare a unor ancore ale valvei mitrale care stau în calea de ejecție, de ieșire a sângelui din ventricul... 

De la cine ați învățat bazele acestei tehnici inovative? 

Am învățat-o chiar de la medicul italian considerat a fi unul dintre părinții acestei tehnici, el se situează, ca număr de operații, cu cazuistica a doua din lume. El (profesorul doctor Paolo Ferrazzi – n.red.) a venit în fiecare an la noi și ne-a învățat cum să o facem. Acum 13 ani, nici nu erau încă în discuție procedeele minim-invazive. Noi am învățat să facem asta prin sternotomie (deschidere chirurgicală a sternului – n.red.) și mi s-a spus că este calea cea mai bună. 

Ce ne puteți spune despre starea pacientului cu CMHO? Cum se simte? 

Fiindcă eu fac multe operații pe minim-invaziv – aproape toate – , am considerat că și această tehnică poate să fie convertită la mini-invaziv. Ca urmare, am făcut acel procedeu de înlăturare a mușchiului și a ancorelor valvei mitrale, dar nu prin tăierea sternului pe mijloc, ci printr-o incinzie mică, de aproximativ 6 cm, între coaste, în spațiul 2, și am reușit să fac toate astea în așa fel încât pacientul a plecat acasă în patru zile. Pacientul nu mai are restricții de mișcare, poate conduce mașina, poate să ridice greutăți, poate să facă orice. Poate să-și refacă viața mai rapid decât dacă ar fi făcut-o după o intervenție prin sternotomie. 

V-am urmărit prezentarea dedicată valvei aortice din cadrul conferinței „De la mini la micro invaziv – cazuri cardiovasculare complexe soluționate în Heart Team” (din 21 martie a.c.). Astăzi s-a vorbit mult despre microinvaziv. Ce reprezintă acest concept?

Microinvaziv este trecerea de la vederea directă, de la mini invazivul în care este implicată vederea directă, la operații pur endoscopice. Ca să fac o paralelă, ca să înțelegeți, [microinvazivul] transformă chirurgia cardiacă într-o chirurgie ca și cea laparoscopică, în care se fac proceduri la stomac, colecist – totul se face cu camera video, făcând doar niște găuri. Mie îmi trebuie mai mult decât găuri, pentru că eu trebuie să și introduc ceva înăuntru, iar acel lucru ocupă un anumit spațiu. Deci, dacă fac o protezare de valvă, trebuie să-i pun pacientului o valvă care are undeva la 3-4 centimetri, ca să fac procedura. Astfel, nu pot să mă reduc la niște găuri, ci fac o incizie și încă o gaură pentru camera video. Procedura aceasta este mult mai puțin traumatică decât chirurgia minim invazivă, în care te uiți direct și faci o incizie mai mare, ca să poți să și vezi ceva. Recuperarea pacientului este mult mai rapidă. Este o tehnică mult mai elegantă. În final, dacă ajungi s-o faci cum trebuie, procedura microinvazivă este mult mai scurtă decât operația mini invazivă. Operația pe cale mini invazivă o fac în două ore, două ore și jumătate. Pe de altă parte, la microinvazivul acesta poți să ajungi, simplificând foarte multe gesturi chirurgicale, la o oră și un pic, o oră și jumătate durata operației, ceea ce este foarte bine pentru chirurgia cardiacă. Tehnica are o curbă de învățare, adică este nevoie ca tu, medic, să te obișnuiești să nu te mai uiți direct, cum te-ai uitat 30 de ani. Ci să te uiți pe camere și tu să ai gesturile indirecte cu mâinile, dar până la urmă se poate face.

Ce beneficii are acest abord microinvaziv pentru pacient? 

Beneficiul pentru pacient este recuperarea extrem de rapidă. Un pacient operat microinvaziv, cu o tăietură care, teoretic, nu îl mai doare începând din a doua zi după operație, poate pleca acasă în trei zile. Deci se apropie foarte mult de ceea ce fac colegii de la cardiologie intervențională, care internează și rezolvă pacientul într-o zi și îl externează a doua zi. Ei bine, aici chiar a doua zi nu pleacă pacientul din spital, dar în trei-patru zile se poate să fie externat. Sunt clinici care fac deja de mult timp asta. În Germania, de exemplu. Nu sunt foarte multe clinici de chirurgie microinvazivă în Europa. Nu cred că sunt mai mult de șapte, opt, zece clinici în toată Europa care fac exclusiv această chirurgie cardiacă endoscopică. Dar în aceste clinici care au deja o anumită vechime, pacienții nu stau internați mai mult de trei-patru zile. Se internează luni, de exemplu, iar joi pot să plece acasă cu mașina, să conducă, ceea ce e un salt mare pentru un pacient operat. 

Pentru medicul chirurg ce avantaje are intervenția chirurgicală cardiacă prin abord microinvaziv? 

Adevărul e că se vede mai bine în timpul acestei intervenții (de chirurgie cardiacă endoscopică – n.red.), beneficiezi și de o mărire de zece ori, dacă ai nevoie, cu camera. Iar după ce ajungi să stăpânești operația, timpul de rezolvare a pacientului e mai scurt. 

Cum credeți că va arăta viitorul în domeniul dvs.? Să ne așteptăm la materiale noi, la tipuri de implanturi noi? 

Da, au apărut deja materiale noi, în sensul că pentru această chirurgie microinvazivă, ca să simplifici un pic gestul chirurgical, au apărut diverse instrumente. Este o firmă americană care produce anumite pense, de exemplu. Tu nu mai ai nevoie să treci cu firul, cu port acul prin inel ca să fixezi o valvă. Este, practic, un pistol care „împușcă”, împunge de două ori, mai tragi o dată în valvă, le pune pe toate automat. Înnodarea se face automat, nu mai înnozi tu, cu mâinile tale, totul se simplifică în așa fel încât să scurteze și mai mult operația. În viitor, eu așa mă gândesc, că în chirurgia cardiacă totul va ajunge să se facă endoscopic. Așa cum am „virat” cu 40 de ani în urmă chirurgia generală, de la cea cu tăietură de sus până jos, acum peste 90% dintre intervenții se fac endoscopic, astfel o să ajungă și chirurgia cardiacă. Aici fac o mică paranteză: cu 25 de ani în urmă la un congres de la Dresda, în urma apariției robotului în chirurgia cardiacă – robotul a apărut în 97, atunci s-a făcut prima operație – în congresul de la Dresda s-a întrebat exact același lucru: cum vedeți voi, medicii, viitorul chirurgiei cardiace? Unul dintre cei care făceau operații cu ajutorul robotului chirurgical a spus: „Atunci când fac o operație cu robotul, eu nu trebuie să fiu în sala de operație, pentru că transmisia se face rapid. Eu stau la o consolă, îmi pun mâinile, mă uit în monitor. Pacientul poate să fie în camera vecină, în clădirea vecină, în țara vecină sau pe continentul vecin”. 

Ce sfaturi sau recomandări le-ați da colegiilor mai tineri din domeniul dvs.? 

În primul rând, să aibă răbdare, să stăpânească bine tehnica, iar în momentul în care ei stăpânesc bine o tehnică, să încerce să se depășească pe sine, să facă și mai bine acel lucru, să facă o altă tehnică chirurgicală. Și le-aș spune să nu se complacă pentru același tip de operație și de chirurgie pe care ei o fac. Dacă se complac prin același tip de operație, intervin rutina și plictiseala. De aceea, tot timpul trebuie să găsești să faci ceva nou, să-ți găsești un țel, să ajungi tot timpul la o ștachetă ridicată. 

Eu fac abordul complet endoscopic deja de 10-15 ani. Din ce în ce mai mulți chirurgi români ajung să facă tehnicile mai noi, să facă ceea ce se face deja în țări din Europa. 

Procedură fără secționarea sternului 

Până recent, intervenția chirurgicală standard pentru corectarea CMHO era realizată exclusiv prin sternotomie mediană. Procedura aceasta presupunea secționarea sternului pentru ca medicul chirurg să aibă acces la inimă. Evoluția tehnicilor chirurgicale minim invazive a permis echipei Spitalului Monza să dezvolte și să implementeze, pentru prima dată la nivel național, această intervenție complexă prin minitoracotomie dreaptă, fără a fi necesară secționarea sternului la pacientul operat. Fără tratament corespunzător și oportun, CMHO evoluează spre insuficiență cardiacă severă, având un prognostic rezervat. 

Obstacol muscular în interiorul inimii

Procedeul clasic pentru CMHO presupunea sternotomia mediană, însă progresele recente au permis echipei doctorului Theodor Cebotaru să aplice o abordare microinvazivă. Astfel, la un pacient în vârstă de 58 de ani, diagnosticat cu CMHO clasică, prezentând un obstacol muscular important în interiorul inimii și o valvă mitrală cu cordaje fibroase ce accentuau obstrucția, dr. Theodor Cebotaru a realizat intervenția printr-o minitoracotomie dreaptă, fără tăierea vreunui os. S-a reușit, astfel, efectuarea tuturor manevrelor necesare, similar celor realizate prin abordul tradițional: rezecția extinsă a țesutului muscular obstructiv și rezecția a șase cordaje secundare de la valva mitrală. 

Rezultate excepționale după operație

Intervenția s-a desfășurat fără complicații, iar pacientul a evoluat extrem de bine, fără insuficiență mitrală reziduală și fără obstacole rămase în calea ejectării sângelui. Abordul microinvaziv a permis recuperarea rapidă, pacientul fiind externat la doar patru zile după operație, în stare foarte bună. Această reușită reprezintă un progres remarcabil în tratamentul chirurgical al CMHO, subliniind avantajele semnificative ale chirurgiei micro invazive: recuperare rapidă, disconfort redus și riscuri postoperatorii mult diminuate. 

De la momentul acestei premiere, echipa medicală a Spitalului Monza a continuat să aplice cu succes abordarea microinvazivă în tratamentul CMHO. Astfel, au mai fost realizate încă patru intervenții chirurgicale prin minitoracotomie, de către echipa condusă de dr. Theodor Cebotaru, precum și de echipa coordonată de dr. Stanislav Rurac. Rezultatele obținute confirmă fezabilitatea și eficiența acestei tehnici inovatoare, care devine tot mai frecvent aplicată în tratamentul chirurgical al cardiomiopatiei hipertrofice obstructive. 

Articol susținut de

Despre grupul MONZA ARES 

Grupul MONZA ARES este cea mai mare rețea națională privată specializată în cardiologie, oferind soluții terapeutice de cardiologie microinvazivă prin chirurgie cardiovasculară și cardiologie intervențională. MONZA ARES deține ATI de categoria I, 5 săli de operație dedicate chirurgiei cardiovasculare si 3 săli de angiografie in cadrul Spitalului Monza, în total având 11 săli de angiografie în 8 centre din București, Cluj-Napoca, Constanța, Târgu Jiu, Tulcea, Onești și 3 clinici multidisciplinare, cu focus pe cardiologie, în Cluj-Napoca - MONZA ARES Cardiomed. Misiunea MONZA ARES în România este să asigure accesul unui număr cât mai mare de pacienți la tratamente inovatoare din sfera cardiologiei. În spiritul acestei misiuni, de-a lungul celor 15 ani de activitate, la MONZA ARES au avut loc 22 premiere medicale naționale. Din anul 2019, grupul este deținut majoritar de fondul american de investiții Highlander Partners.