În primăvara lui 2017 aflam de primele victime ale „jocului” „Balena albastră”. Atunci s-au sesizat autorităţile că există ceva suspect în sinuciderea și comportamentul unor adolescenţi. De fapt, „jocul” a pornit în 2016, fiind iniţiat de Philipp Budeikin, un tânăr rus de 21 de ani. Între 2013 și 2016, iniţiatorul său a creat opt grupuri dedicate pe reţeaua socială VKontakte (varianta rusească a Facebook). „Jocul” consta în îndeplinirea a 50 de provocări adresate de regulă adolescenţilor, unele banale, alte severe (automutilarea), culminând cu provocarea finală – sinuciderea. 

Philipp Budeikin și-a mărturisit faptele din închisoare spunând, cu cinism, că victimele lui erau „reziduuri umane care nu reprezintă nicio valoare pentru societate” și că el, de fapt, a început un proces de „curăţare a societăţii”. Îngrijorător este faptul că, deși Budeikin a fost reţinut, jocul a continuat să se răspândească în întreaga lume. Nu există date certe, dar se pare că în Rusia au existat peste 200 de victime ale acestui „joc”, cele mai multe fiind adolescente. 

Merită menţionat că Budeikin a primit zeci de scrisori de dragoste de la adolescente chiar și în timp ce era deja întemniţat. Psihologii susţin că cel mai probabil fetele care s-au îndrăgostit de Philipp Budeikin nu au primit suficientă atenţie și dragoste din partea părinţilor, iar acest tânăr arătos de pe internet le-a oferit impresia că le poate da atenţia și sprijinul de care au nevoie. De altfel, Budeikin a declarat că sinucigașii „mureau fericiţi pentru că le ofeream ceea ce nu aveau în lumea reală: 
căldură, înţelegere, relaţii”.

Cineva trebuie să răspundă

Nu aș fi scris despre „Balena albastră” dacă zilele trecute nu aș fi citit despre cazuri asemănătoare petrecute în școlile din București. Astfel, în mai puţin de o saptămână, s-au prezentat la Spitalul „Grigore Alexandrescu” din București peste 20 de copii cu fracturi și traumatisme grave în urma unei provocări pe TikTok, numită „Superman challenge”. Ulterior, au apărut astfel de cazuri și în alte orașe mari din ţară. 

În acest „joc” unii copii sunt provocaţi de un grup de colegi să se arunce în gol cu faţa înainte și cu mâna întinsă strigând „Sunt Superman!”. Dacă în primele încercări victimele sunt prinse de grupul de colegi, ulterior, când acestea prind curaj și se aruncă fără nicio măsură de siguranţă, colegii „binevoitori” nu le mai prind. Astfel că victima se lovește cu putere de podea și-și fracturează de regulă oasele antebraţului – se pot alege și cu traumatisme cranio-faciale. Evident că acești copii, minori, nu realizează pericolul pe care-l provoacă și, ca atare, nu vor răspunde în faţa legii. 

Dar cineva tot ar trebui să răspundă pentru aceste fracturi, dintre care unele au necesitat operaţii: cei care au iniţiat „jocul”. Dacă în cazul „Balenei albastre” s-a ajuns la iniţiator și acesta și-a primit pedeapsa, aștept ca și în acest caz cineva să răspundă pentru durerea provocată. Și nu doar iniţiatorii „jocului” să răspundă, ci și reţeaua online care a permis diseminarea acestui „joc”. 

Acum ajungem de fapt la miezul problemei: cât de sigure sunt pentru copii și adolescenţi aceste reţele sociale? Avem numeroase cazuri de copii și adolescenţi care suferă din cauza unor mizerii promovate astfel. Poate fi permisă transmiterea minciunilor prin platformele online? Cum protejăm copiii de pericolele din online?

Tocmai vedem cum minciunile transmise prin astfel de platforme au influenţat și alegerile unor oameni adulţi (nu doar copiii). Și știm că astfel de manipulări ale votului s-au întâmplat și în alte ţări. Acum avem și dovezi concrete ale implicării unui anumit stat în alegerile din România (vezi documentele CSAT declasificate). 
Consider că trebuie să existe niște repercusiuni pentru acești manipulatori, altfel istoria se va repeta, vom mai avea copii victime ale manipulărilor, vom mai fi în situaţii periculoase pentru democraţie, pentru noi înșine. Când vom învăţa că există și răspundere pentru ceea ce facem?