Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul Sănătăţii stabilește în articolul 572 faptul că este nedemn să exercite această profesie cineva „care a fost condamnat definitiv prin hotărâre judecătorească pentru săvârșirea cu intenţie a unei infracţiuni contra umanităţii sau vieţii, în împrejurări legate de exercitarea profesiei de farmacist, și pentru care nu a intervenit reabilitarea”.

A fi farmacist în zilele noastre poate fi un lucru deosebit de complicat. Multitudinea de medicamente, substanţe active, denumiri ș.a.m.d. nu fac misiunea unui farmacist mai ușoară. De asemenea, combinarea unor substanţe, lucruri ce trebuie știute foarte bine, presupune nu doar o atenţie sporită, ci și o condiţie permanentă de a învăţa și de a fi la curent cu studiile nou efectuate.

Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul Sănătăţii stabilește în articolul 572 faptul că este nedemn să exercite această profesie cineva „care a fost condamnat definitiv prin hotărâre judecătorească pentru săvârșirea cu intenţie a unei infracţiuni contra umanităţii sau vieţii, în împrejurări legate de exercitarea profesiei de farmacist, și pentru care nu a intervenit reabilitarea”. Să analizăm puţin această dispoziţie legală.

În primul rând, trebuie să înţelegem că o condamnare nu privește, spre exemplu, aplicarea unei măsuri cum este cea a controlului judiciar. Practic, o persoană care profesează ca farmacist va putea să își continue activitatea chiar și dacă împotriva ei a fost luată o asemenea măsură. Apoi, infracţiunile pe care trebuie să le avem în vedere sunt cele contra umanităţii ori contra vieţii, adică omorul, omorul calificat, precum și infracţiunile de genocid.

O altă condiţie ce trebuie îndeplinită este legată de problema ca toate aceste fapte să fie comise în „împrejurări legate de exercitarea profesiei de farmacist”. De asemenea, forma de vinovăţie trebuie să fie intenţia, culpa neconducând spre o astfel de nedemnitate.

O ultimă condiţie se referă la neintervenirea reabilitării. Poate știm deja, și dacă nu știm, aflăm acum faptul că reabilitarea face să înceteze interdicţiile precum și incapacităţile care rezultă dintr-o condamnare. Cu toate acestea, art. 133 din Codul Penal prevede faptul că „reabilitarea nu are ca urmare obligaţia de reintegrare în funcţia din care infractorul a fost scos în urma condamnării, ori de rechemare în cadrele permanente ale armatei sau de redare a gradului militar pierdut”. Practic, nu este obligatoriu ca un farmacist să se reîntoarcă la vechiul loc de muncă, dar atât timp cât a intervenit reabilitarea asupra lui, nimic nu-l va împiedica să poată profesa din nou.

De asemenea, este nedemn „farmacistul căruia i s-a aplicat pedeapsa interdicţiei de a exercita profesia, pe durata stabilită prin hotărâre judecătorească definită sau disciplinară”. Interdicţia este o măsură de siguranţă, atât pentru făptuitor, cât și pentru persoanele din jur. Astfel, conform articolului 111 din noul Cod Penal, „când făptuitorul a săvârșit fapta [din cauza] incapacităţii, nepregătirii sau altor cauze care îl fac inapt pentru ocuparea unei anumite funcţii, pentru exercitarea unei profesii sau meserii ori pentru desfășurarea unei alte activităţi, se poate lua măsura interzicerii exercitării dreptului de a ocupa acea funcţie ori de a exercita acea profesie, meserie sau activitate”.