Aproape două săptămâni au trecut din 8 martie (momentul eliminării restricţiilor) până la momentul redactării acestor opinii, iar până la momentul publicării vor fi aproape trei. Pot să apară date suplimentare, care să modifice interpretarea „la zi”? Desigur!

Am ales să comentez situaţia actuală, spre exemplu, efervescenţa ne-purtării unei măști de protecţie chiar dacă este un spaţiu închis și aglomerat (în ciuda unor recomandări pertinente din partea autorităţilor: „Continuăm să recomandăm purtarea măștii de protecţiei în spaţiile aglomerate deschise, în pieţe, sau în spaţii extrem de aglomerate”).

Pot exista recomandări perfecte? În condiţiile în care nu știm sigur aproape nimic (chiar dacă ne aflăm la circa 27 de luni distanţă de la identificarea primului caz în China și la peste 24 de luni distanţă de instituirea stării de urgenţă în România), în opinia mea nu pot fi transmise recomandări perfecte.

Dezastrul și povestitorii

Știm noi sigur de unde a apărut virusul și cum a apărut? Știm noi sigur cum se poate preveni (perfect) transmiterea/spitalizarea/decesul? Știm noi sigur care este tratamentul curativ? Sau, oare, știm noi cu certitudine dacă tot ce s-a raportat drept „caz” a fost cu adevărat un caz de boală? Sau care a fost proporţia testelor fals pozitive?

Nu știm sigur nici măcar dacă toate internările în Terapie Intensivă au fost determinate de infecţie și nici care este numărul total al deceselor produse de această maladie. Mesajul domnului profesor Beliș, în 2020, a explicat ceea ce era de explicat.

Fiecare dintre întrebări poate conduce la un eventual alt articol, iar despre întregul fenomen epidemiologic poate că va fi posibil, cândva, să se scrie un volum (probabil consistent). Este drept că „dezastrul epidemiologic” ce fusese „prevestit” nu este vizibil și probabil nici nu va fi.

Așa cum sunt persoane care își iau în serios responsabilitatea, sunt și destui „povestitori” cărora se pare că le-a plăcut mult să primească fie invitaţii la televiziuni, fie să construiască numeroase „postări pe social media”. Medicina pe internet a fost, este și va rămâne un mare risc. Atunci când „toată lumea” știe fotbal, politică și medicină – nivelul de cunoștinţe este „perfect”, dar în același timp și riscant sau foarte riscant.

Cu ochii pe „R”

Datele avute la dispoziţie până astăzi, acel „număr R” calculat atât de autorităţile europene, cât și de fiecare ţară în parte, într-o idee de epidemio­logie descriptivă, atrag atenţia. De ce? Pentru că acest „R” (care atunci când depășește cifra 1 și crește, ne face să ne gândim că fenomenul epidemiologic este în creștere) a scăzut până la o vreme, iar de atunci, din final de februarie, a tot crescut.

Iar dacă această valoare ajunsese la una dintre cele mai mici din perioada 29 februarie 2020 - 16 martie 2022, iar acum pare să se îndrepte spre valoarea 1, am putea să ne gândim că este necesară o atenţie sporită din partea tuturor.

Autorităţile nu pot rezolva singure problemele, este necesară conlucrarea cu cetăţenii, în orice stat ne-am afla. Îndemnul la responsabilitate nu a fost niciodată un îndemn greșit, dimpotrivă.

Este datoria specialiștilor în epidemiologie, reprezentaţi chiar la nivel înalt în structurile administrative, să aplice regulile epidemiologiei analitice și fie acum, fie când va fi posibil, să arate cum au fost influenţaţi indicii epidemiologici în timp, inclusiv de comportament și de modul în care mesajele au fost transmise, recepţionate și puse în practică.

Până atunci, nu ne rămâne decât să ne dorim să putem vedea în jurul nostru doar manifestările unui comportament responsabil, fie că este vorba despre presa scrisă sau emisiunile TV, fie că este vorba de fiecare cetăţean în parte.

Citiți și: Reforma reformei