Era dintr-un oraș de provincie cu o clinică regională de oncologie unde știu că activează o seamă de medici care își cinstesc deopotrivă profesia și numele.

În speţa respectivă, omul întreba dacă știe cineva din publicul local despre un medic oncolog care ar putea-o prelua pe mama domniei sale, pentru că existau anumite nemulţumiri legate de medicul care are grijă de ea în prezent. Nu a încercat să facă atmosferă, să denigreze în vreun fel pe medicul curant, ci doar să plece de la el.

Dificultatea consta în aceea că niciun medic din acel oraș nu prelua pacienţii respectivului medic (cel mai frecvent, pe motiv că nu se face una ca asta). În trecut, o seamă de pacienţi avizaţi păreau să fi trecut prin aceeași problemă fără rezolvare.

Medicul cu pricina a ieșit repede la iveală și avea deopotrivă suporteri și contestatari. Discuţia nu este despre cât de bun sau rău este un anume medic, ci despre demnitatea colegilor lui de a-și exercita profesia în deplină responsabilitate.

Îmi pun următoarele întrebări:

- De ce un medic și-ar dori un grup de pacienţi captivi practicilor lui, când acest lucru are potenţial de degenerare a relaţiilor, poate chiar și cu implicaţii legale?

- De ce colegii lui nu respectă dreptul pacienţilor la o a doua opinie și la acela de a-și schimba medicul atunci când, oricare ar fi motivul, și-au pierdut încrederea?

- În ce măsură managementul clinicii respective se implică în impunerea practicilor legale și soluţionarea problemelor pacienţilor care se adresează acelui spital?

- Ce fel de suflet să ai să neglijezi o problemă legitimă a unei persoane aflate într-o suferinţă care-i pune viaţa serios în pericol?

Citiți și: Probleme nerezolvate și aglomeraţia din marile spitale