CARTE DE VIZITĂ:

• medic specialist Obstetrică-Ginecologie; Supraspecializare în Ginecologie oncologică; 
• Competenţă în colposcopie, histeroscopie, ecografie ginecologică și laparoscopică
• Vicepreședinta Societăţii Române de Chirurgia Sânului și Oncologie, a Societăţii Europene de Ginecologie Oncologică și a Colegiului Medicilor din București

Ce v-a determinat să faceţi o supraspecializare în Ginecologie oncologică?
A existat o perioadă în care m-am gândit să mă îndrept spre reproducere umană asistată și FIV, însă pasiunea pentru Ginecologia oncologică s-a născut odată cu întâlnirea profesorului Alexandru  Blidaru. Acesta mi-a arătat că există viaţă după cancer, că stă în puterea noastră să le oferim o calitate a vieţii cât mai bună pacientelor diagnosticate cu neoplazii și că este un domeniu în care tot timpul învăţăm ceva nou.

Care sunt cele mai frecvente afecţiuni pe care le diagnosticaţi la pacientele care calcă pragul Institutului Oncologic București?
De departe, cel mai des văd paciente cu cancer mamar. Aceasta se datorează și faptului că suntem un centru renumit pentru această patologie. Prin urmare, avem paciente din toată ţara care vin la noi pentru a trata cancerul mamar. 

În lume, cancerul mamar are incidenţa cea mai mare. Se consideră că una din opt femei va fi diagnosticată cu cancer mamar. 

Pe următoarele locuri se află cancerul ovarian și cel de col uterin. În funcţie de zona geografică, în unele locuri primează cancerul de col uterin. Spun în funcţie de zona geografică pentru că, în ţările în care a fost implementat programul naţional de vaccinare pentru HPV, incidenţa este extrem de mică, în comparaţie cu România, care este în continuare, din păcate, „campioana” Europei la numărul de cazuri de cancer al colului uterin.

Ce au în comun pacientele care dezvoltă cancere de col uterin?
Responsabil de apariţia cancerului de col uterin este virusul HPV. Absenţa vaccinării pentru HPV, începerea vieţii sexuale devreme, parteneri sexuali multipli și lipsa investigaţiilor de screening duc la o incidenţă crescută a acestei patologii în România. Testarea pentru HPV și screeningul fac să fie descoperite nu numai leziunile canceroase în stadii incipiente, ci și leziunile pre-maligne.

Vaccinarea HPV, insuficient mediatizată

Cât de mare e riscul ca cineva care are HPV să dezvolte cancer de col uterin?
Tulpinile HPV sunt împărţite în tulpini cu risc crescut și tulpini cu risc scăzut. În unele situaţii, infecţia este inactivată și virusul nu mai produce leziuni asupra colului. Încerc să le explic pacientelor care descoperă că au HPV că acest lucru nu înseamnă că vor dezvolta cu siguranţă cancer de col uterin, ci că trebuie să urmărim cu atenţie leziunile pe care le poate produce acest virus și să rămână într-un program atent de monitorizare.

Mai mult decât atât, persoanele care au, să spunem, deja o tulpină de HPV pot beneficia în continuare de vaccinul pentru HPV, care conţine nouă tulpini. Deci mai oferă protecţie pentru cel puţin încă opt tulpini dintre cele mai periculoase.

Cât de informate sunt femeile care vin la controlul ginecologic?
În ultima perioadă, femeile se prezintă mai des la medic și sunt mai conștiincioase în privinţa controalelor regulate. Cu toate acestea, prezenţa la screeningul pentru cancer mamar a fost de 1-2%, ceea ce este un mare eșec pentru noi ca ţară. Vaccinarea HPV nu este suficient mediatizată. Încă sunt persoane reticente la acest vaccin sau care nu știu despre programul naţional de vaccinare prin medicul de familie.

Cum gestionaţi cazurile dificile?
În Oncologie avem avantajul unei echipe multidisciplinare. Decizia terapeutică este luată în comisie pentru toate cazurile. Mai nou se numește tumor board,  dar există comisii pentru indicaţia terapeutică încă din anii ’70. Întotdeauna ne sfătuim și luăm decizii împreună, astfel încât pacientele să beneficieze de cea mai bună opţiune de tratament. 

Mai mult, am marele noroc de a face parte dintr-o echipă chirurgicală complexă, condusă de profesorul Alexandru Blidaru, care funcţionează eficient, astfel încât găsim rezolvare chiar și pentru cele mai dificile cazuri. Dacă vă întrebaţi de ce este nevoie de atât de mulţi chirurgi/ginecologi într-o singură echipă este pentru că sunt situaţii în care avem nevoie chiar de patru sau cinci medici într-o singură intervenţie chirurgicală.

Tehnici de radioterapie mai eficiente

Cum au evoluat în ultimii ani metodele de tratament al  cancerului?
Din fericire, domeniul oncologiei este mereu în progres. Sunt descoperite medicamente noi, se încearcă obţinerea unor terapii genice. Genetica are un progres fenomenal. Tehnicile de radioterapie se schimbă, sunt mai exacte și mai eficiente. 

Diagnosticul este din ce în ce mai precis, iar tratamentul este individualizat. Nu mai există un singur tip de tratament pentru cancerul mamar, care a devenit o entitate cu o diversitate semnificativă. Biologia tumorii este cea mai importantă și, probabil, până la sfârșitul carierei mele, o mare parte din intervenţiile chirurgicale vor dispărea datorită evoluţiei acestor tratamente.

Ce ar trebui îmbunătăţit în sistemul medical din România?
Nu cred că mi-ar ajunge o carte pentru câte idei de îmbunătăţire aș avea, dar pentru început ar trebui implementate serios programele de screening și planul naţional de combatere a cancerului, care a fost foarte bine elaborat. Ar trebui să reușim să ne informăm mai bine populaţia și să ne distribuim centrele de tratament în toată ţara, care să poată oferi același standard de tratament pentru toţi pacienţii.

Ce sfaturi i-aţi da unui medic ginecolog aflat la început de drum?
În primul rând, cred că în această specialitate este foarte greu să le poţi face pe toate și să le faci și bine. Cred că ar trebui să își aleagă un domeniu de supraspecializare și să își concentreze activitatea în acea direcţie. Pentru a le putea oferi pacientelor cele mai bune tratamente, trebuie ca noi să fim informaţi, să fim în permanenţă la curent cu cele mai noi ghiduri de tratament.

 Or, este imposibil să faci acest lucru în toate domeniile: oncologie, reproducere umară asistată, medicină materno-fetală, uroginecologie etc. Rezidenţiatul oferă o imagine de ansamblu, după care supraspecializarea este esenţială. Dacă este ceva ce nu știi să faci, nu este o rușine să redirecţionezi pacienta către un coleg sau un centru unde știi că poate primi mai mult ajutor. Toate acestea trebuie să fie într-un echilibru cu familia, care uneori poate să fie dificil de păstrat.