Inteligența emoțională în cabinet

Nu vorbim de o noțiune abstractă, ci de una cu destule „ramificații”, pe care e bine să le conștientizăm. Inteligența emoțională are patru competențe, mai precis: conștiința de sine – să știi ce simți în timp ce simți; autoreglarea – să poți gestiona ce simți fără să reprimi sau să explodezi; conștiința socială – să „citești” corect ce simt ceilalți; gestionarea relațiilor – să poți influența pozitiv stările emoționale ale celorlalți. Vestea bună este că aceste competențe se pot antrena prin practică reflectivă, feedback și coaching sau mentorat.

Reziliență nu înseamnă duritate

Reziliența autentică nu e un scut, ci un arc. Ea reprezintă capacitatea de a te „îndoi” sub presiune și de a reveni la forma ta psihică inițială. Pentru acest lucru ai nevoie să recunoști că a existat un impact („Da, consultația asta m-a afectat!”), să procesezi emoția într-un spațiu sigur (să discuți cu un coleg de încredere, cu mentorul tău sau cu un coach), să te regenerezi prin practici concrete (să faci mișcare, să ieși în natură, să ai conexiuni umane) și să te reîncadrezi de fiecare dată, încercând să găsești sens chiar și în experiențele dificile.

Să nu uităm că medicul care se îngrijește de sine poate să-i îngrijească mai bine pe alții. Când simți că ești într-o situație tensionată, poți practica un microritual de două minute: 

1. Ce a declanșat tensiunea? (un cuvânt/ un gest)
2. Ce a funcționat? (o intervenție)
3. Ce îmbunătățesc data viitoare? (o frază-limită mai bună)
4. Reset fiziologic (30 sec.): trei respirații lente + relaxarea umerilor și a maxilarului

Practicarea acestuia reduce „reziduurile emoționale” care, în timp, pot duce la epuizare.

Medicul, pe același plan cu Dumnezeu?

Ceea ce pacienții numesc har este, în fond, această combinație rară: o competență tehnică, alături de care există competența relațională și caracterul uman. Competența tehnică înseamnă că știi ce faci, competența relațională presupune că știi cum să fii în relație cu celălalt, iar caracterul reprezintă cine ești tu când nimeni nu se uită la tine – dacă oferi dăruire, responsabilitate, prezență. Pe scurt, harul nu este un dar mistic, ci rezultatul unei practici conștiente, al unei vieți profesionale trăite cu intenție.

Vestiarul medicilor, ora 7:45, spital clinic

Andreea, medic primar ATI, 42 de ani, își pune halatul. A dormit cinci ore. Ieri a pierdut un pacient de 35 de ani – tată a doi copii. A stat cu familia până la 11 seara. Acasă nu a putut vorbi despre asta – soțul nu e din domeniu, copiii dormeau deja. Astăzi are gardă de 24 de ore. Primul pacient de pe listă e un bărbat de 36 de ani, același profil. Își privește mâinile. Încă funcționează. Dar se întreabă: „Pentru cât timp mai pot face asta fără să o iau razna?”.

Fiecare medic, în activitatea sa profesională, are de gestionat zilnic patru tipuri de tensiuni: incertitudine, emoții intense, timp limitat și izolare profesională.

Incertitudine – pentru că medicina nu e o știință exactă. A lua decizii în condiții de incertitudine, zi de zi, necesită o rezistență psihologică pe care puțini o recunosc și o au.
Emoții intense – ne referim aici la frică, durere, furie, speranță, disperare. Toate acestea și multe altele intră în cabinet odată cu pacientul. Medicul trebuie să le primească, dar fără să se lase copleșit de ele, fără să fie înghițit de ele.
Timp limitat – sistemul cere eficiență, pacientul cere atenție, dar organismul medicului adesea cere pauză.
Izolare profesională – paradoxal, într-o profesie a contactului uman, mulți medici se simt singuri.
Pentru a gestiona toate aceste tensiuni, medicul trebuie să apeleze la inteligența emoțională.

În loc de încheiere, vă transmit o invitație: EMCC România este comunitatea profesională care organizează programe de mentorat și coaching pentru profesioniștidin sănătate. Nu pentru că medicul are nevoie să devină coach, ci pentru că orice profesionist care lucrează cu oameni în momente vulnerabile merită un spațiu în care să fie și văzut, ascultat și susținut.