Reputat chirurg urolog, fondator al spitalului clinic care-i poartă numele şi profesor universitar în specialitatea sa, Theodor Burghele a fost, în timpul dictaturii comuniste, şi preşedinte al Academiei, ministru al sănătăţii şi membru supleant al CC al PCR. Raporturile sale cu puterea administrativ-politică a vremii sunt descrise de dr. Mihail Mihailide, la rubrica Medicii şi morbul puterii.
Tovarăşe Gheorghe Gheorghiu-Dej,
Mă numesc Constantin Nicolae, salariat al
Spit. de Stat nr. 19 din şos. Panduri nr. 20, în calitate (sic) de portar şi unde fac serviciu din 1955. Mă
adresez dvs. deoarece vă cunosc şi am luat parte în apropierea dvs. la cîteva
acţiuni din 1944 şi 1945. Astfel, în 1944 la înfiinţarea Uniunii Patriotice din
str. Bibescu Vodă nr. 10. În 1945 am luat parte la pregătirea de pe stadionul
Giuleşti timp de 3 zile pentru înlăturarea regimului antidemocrat Rădescu şi la
demonstraţia din faţa palatului, unde a căzut eroic Ion Şulea tîmplar din
Ferentari, Vaida rănit făcea parte din detaşamentele de sacrificiu şi pe care
l-am păzit la Spit. Brîncovenesc. Împreună cu Ion Teşeleanu, luptător din
ilegalitate şi erou al luptelor din Spania, Mitică Stanciu zis Papă Lînă,
Constantinov Constantin, care era şi atunci om în vîrstă, totuşi luptător din
ilegalitate, astăzi bibliotecar la Cdt. Mil. Capitalei (Comandamentul Miliţiei
Capitalei, n.n.). În 1945 am fost cooptat în Miliţie unde
mi-am făcut serviciul cu gradul de plut. până când a trebuit să ies din cauza
vârstei înaintate şi a operaţiei de ficat şi rinichi, aşa că astăzi sunt portar
la acest spital şi unde caut să-mi fac conştiincios serviciul, totuşi nu pot răbda
să văd cum într-o instituţie de Stat, s-a făcut o organizare de stat în stat
care este cu totul contrară intereselor poporului nostru şi din contră venind să
dărîme realizările oamenilor muncii conduşi de partid.
Şeful acestui spital este astăzi Dr.
Burghelea, desigur un savant şi un om de mare valoare din punct de vedere
medical, dar care nu priveşte cu ochi buni regimul nostru democrat. (Sublinierea aparţine
ofiţerilor de Securitate, n.n.) Aceasta
rezultă din acţiunile şi felul de a conduce spitalul acesta, din care nu a făcut
decît un mijloc de a produce fonduri pe care
le foloseşte pentru întreţinerea unui mare număr de familii de foşti
burghezo-moşieri. Pentru aducerea la îndeplinire a acestor scopuri a făcut
în aşa fel ca la naţionalizare să oprească din fostul personal catolic călugăresc,
persoanele necesare care să-i rămînă credincioase şi să-i deservească
scopurile. Apoi, au rămas un număr de călugăriţe catolice care deţin posturile
de surori şefe ca: Alexandrina, soră şefă chirurgie; Agues (probabil Agnes,
n.n.), soră şefă chirurgie; Soveva, soră şefă
chirurgie; Ecaterina, soră şefă chirurgie; Georgina, soră şefă chirurgie;
Polona, soră şefă chirurgie; Ana Bursuc, soră şefă autopsie; Liba, magazioneră
la magazia de cazarmament; Tesea, funcţionară magazie; Schuaidea, soră şefă
pediatrie, fostă membră a grupului etnic german şi cu activitate antidemocratică,
fapt pentru care a fost deţinută vreo 2 ani de zile, după care s-a înapoiat;
Mareş Ion, fost călugăr catolic şi astăzi electrician al spitalului. (Subliniere
marginală a întregului paragraf, aparţinând „organelor“, n.n.) De 2–3 ori pe săptămînă sunt vizitate de
preoţi catolici, care nu ţin seama de regulamentul spitalului şi neapărat
trebuie să fie primiţi, mergînd pînă la a face scandal şi a mă reclama că nu
i-am primit; am fost chemat de dr. Burghelea şi mi s-a dat dispoziţie că
trebuie să le dau voie să intre oricînd ziua sau noaptea la orice oră. Aceşti
călugări vin şi ţin şedinţe cu surorile, nu cunosc scopul acestor şedinţe, ei
pretextează că sunt cu caracter religios, totuşi niciodată nu vin îmbrăcaţi în
haine călugăreşti, ci civili. Toate aceste călugăriţe pleacă dimineaţa la 4
a.m. şi pînă la 7,30 a.m., precum şi seara 18–20 la biserică, cel puţin aşa se
spune, totuşi este zilnic, deci de aici rezultă cam ce bună îngrijire au
bolnavii în acest timp. Acelaş program este urmat şi de electricianul Mareş
Ion la care mai vin o mulţime de persoane străine de spital sub pretextul unor
reparaţii de aparate de radio. Deasemeni tot aceste călugăriţe vin foarte
des cu autoturisme şi însoţite de geamantane foarte voluminoase, se pretextează
că vin din concediu sau pleacă etc.
Mîncarea este proastă, desigur nu fără
motiv, achizitorul Lazarovici este aproape tot atît de vechi ca şi spitalul el
se pretează să aducă din piaţă tot ceace este mai rău, bine înţeles mai ieftin,
ex. pilaf cu murături, salată de ouă cu murături etc. Magazionerul de
alimente Andreescu, şofer de meserie, stă cu 300 de lei pe lună ca magazioner,
cînd la meseria sa ar putea căştiga mai mult, desigur că nu stă fără un interes
bine determinat.
Persoane cu trecut politic sau făcînd
parte din familiile burghezo-moşiereşti sunt salariate ale spitalului ca: d-na
Frumuşanu cca. 65 ani gaderopieră (sic) din familia fostului primar liberal Frumuşanu din Tg. Jiu, d-na
Popovici 65 ani, funcţionară din familie moşierească etc. Şeful contabil Potzi
este vechi, adică şi înainte de naţionalizare, astăzi şi soţia sa este salariată
în calitate de dactilografă a contabilităţii, ambii unelte docile ale Dr.
Burghelea, de altfel ca toţi cei enumeraţi mai sus.
Serviciul de internări are aici cu totul
altă particularitate, aceea că produce venituri serioase fiind pus la dispoziţia
sorei Ana Ardeleanu, func. oficială a Dr. Burghelea şi al doilea şef al
spitalului. Ana Ardeleanu prin funcţionara Miss Doina de la internări
comunică locurile portarului Ion al Stanei, fost 16 ani sub vechile regimuri
funcţionar al Asigurărilor sociale şi de 8 ani în postul de portar, cu toate că
are casă şi pămînt la ţară în Oltenia com. Armăşel Dolj în suprafaţă de 3 ha şiprimeşte totuşi cartele şi celelalte, locuind în spital. (Semn de întrebare
marginal, n.n.)
Acesta
la poartă spune celor care vin la internare că nu sunt locuri, însă dacă îi dau
lui ceva s-ar putea face rost de loc. Astfel cu 5–6 găini şi ceva bani
internarea se face. Cei care vin cu forme legale sunt respinşi de serviciul
internări sub pretext că nu sunt locuri, dar dacă se duc şi dau darul
portarului Ion al Stanei, se fac imediat locuri. Dar portarul Ion al Stanei nu
este om de afaceri (sic)numai la internări, ci şi la vînzări de
medicamente, streptomicină, auromicină etc., care îi sunt procurate desigur din
spital de sora Ardeleanu sau altă soră şi la rîndul său le vinde bolnavilor
care au nevoie. (Semn de întrebare marginal, n.n.)
Portarul
Ion al Stanei creşte în scop comercial porci cu hrana spitalului şi în incinta
spitalului, care este nepermis, astfel că pentru aceşti porci a lăsat cîinii
spitalului destinaţi experienţelor să moară de foame. (Semn de întrebare
marginal, n.n.)
Directorul
administrativ Polac Izi nu ia nici o măsură deoarece şi el este ocupat cu alte
afaceri, maşini cu materiale de construcţie, iar (probabil ies, n.n.) din spital fără nici o formă ele nu pot fi
controlate la poartă deoarece pleacă din ordinul directorului Polac. Lucrările
de reparaţii durează de ani de zile, ele sunt luate de maistrul mecanic Ştefan
care este particular şi sunt executate de muncitori de la fab. Mao-Tze-Dun care
vin seara cîte 2 ore. În cursul verii a fost construit un nou local pentru morgă,
lucrarea a fost luată de inginerul Rădulescu, care a executat lucrarea cu
salariaţi zilieri, totuş el cînd angaja de exemplu echipa de instalaţii apă, o
angaja cu jumătate munci din deviz, cînd primeau banii semnau pentru suma
întreagă, jumătate rămînînd în buzunarul ing. Rădulescu, aşa s-a procedat şi la
zidărie şi la toate celelalte. Muncitorul zilier Dogaru Corneliu a anunţat
controlul de Stat, dar intervenind directorul Polac Izi, totul s-a aplanat cu
toate că erau date concrete.
Dar dacă urmărim aceste furturi nu trebue să
uităm că se mai întîmplă şi alte lucruri la acest spital care demască adevărul
aspect al situaţiei din punct de vedere politic. În spital îşi găsesc cu uşurinţă
refugiul persoane urmărite şi pe punctul de a fi arestate ex.: fostul col.
Chihaia a fost angajat ca magazioner, stînd în spital cît timp a fost urmărit.
Alţii sunt ţinuţi internaţi cum a fost cazul col. Popa care a stat internat în
spital un an şi jumătate cînd în cele din urmă a fost arestat din spital. Alte
persoane nu fac cinste spitalului şi Dr. Burghelea le ţine internate luni de
zile ca: Guţă Tătărăscu care se află internat de 5 luni, întîi 2 luni şi apoi
3, aflîndu-se şi astăzi tot în acest spital; Titel Petrescu internat 2 luni;
Dr. Ghiaţă din familia Ghiaţă foşti moşieri etc. (Următoarele nume sunt
confidenţializate de CNSAS, prin ştergere cu o bandă neagră de tuş, neputând fi
date publicităţii, n.n.) Pentru aceste persoane s-au dat dispoziţiuni
la poartă că la orice persoană care vin la ele să li se dea drumul la poartă la
orice oră la dispoziţia Dr. Burghelea. Aşa că toată ziua vin persoane care
întrebate unde merg răspund la Dl. Tătărăscu, Titel Petrescu, Dr. Ghiaţă etc.
Desigur
că toate acestea sunt posibile deoarece activitatea
organizaţiei de partid este substituită tot de Dr. Burghelea, care a ajuns să
suspende şedinţa de partid atunci cînd este enervat, iar procesele verbale de şedinţă
să se întocmească fictiv, secretarul C.B. P.M.R. tov. dr. Segal fiind cu totul
substituit voinţei Dr. Burghelea, precum şi întreg biroul C.B. P.M.R.
Comitetul
de întreprindere nici el nu există, sau deasemeni este substituit dispoziţiilor
dr. Burghelea prin însăşi preşedintele său Dr. Moiceanu (corectat cu cerneală
de Secu’, Momiceanu, n.n.), fiul
generalului Moiceanu astfel la cererea muncitorilor spitalului, ca ochelari de
exemplu, li se răspunde că sindicatul nu are fonduri, se fac economii.
Serviciul
de cadre este şi el inexistent, deoarece această muncă s-a dat magazionerului
cu alimentele Andreiesii care are ca funcţie şi pe aceea de şef de cadre, fiind
însă incapabil sau cu totul aservit conducerii spitalului se lasă condus de Dr.
Burghelea, director administrativ Polac Izi, şef contabil Potzi, soţia
acestuia, iar funcţionara Frunză face lucrările serviciului cadre.
Aşadar, acestea sunt unele date pe care le
cunosc, totuşi chestiunea este cu mult mai adîncă şi de mai mare importanţă
atît din punct de vedere politic, economic şi social.
De aceia mă adresez dvs. tov. Gh. Gheorghiu
Dej, deoarece oriunde mă voi adresa în altă parte persoanele sus-menţionate au
atîta influenţă încît totul va rămîne neluat în seamă sau favorabil tot lor.
Exemplu: în luna august 1956 moare electrocutat în uzină un muncitor de la
izolarea conductelor de abur; conducerea spitalului a avut atîta influenţă
chiar asupra procuraturii încît în concluziile de înmormîntare s-a spus că: «a
mîncat prea mult pepene şi din cauza aceasta a căzut s-a lovit şi a murit».
Este greu dar să poată cineva îndrepta răul
din acest spital şi să ajungă să cunoască adevărul (adevăratul, n.n.) fond al lucrurilor.
La venirea dvs. în vizită la acest spital,
chiar în vara anului 1956, mă gîndeam că dacă aţi cunoaşte adevărul aşa cum se
prezintă el în zilele cînd nu sunt aşteptaţi înalţi oaspeţi, desigur că răul
s-ar remedia încă de la rădăcini.
Desigur că vă aduc dvs. la cunoştinţă toate
acestea nu pentru a dărîma pe dr. Burghelea care este o raritate a medicinei
romîne, dar care trebuie bine păzit, deoarece aşa cum am arătat mai sus nu vede
cu ochi buni Partidul, fapt care mai reiese şi din altceva. De multe ori Dr. Burghelea mi-a spus că dacă
va fi căutat de către cineva din partea Comitetului Central sau Prezidiul Marii
Adunări Naţionale, să spun că nu este în spital, aceasta se întămpla la început
cînd eram nou angajat şi nu se ştia că sunt membru de partid.
Despre felul în care Dr. Burghelea stoarce
bani pacienţilor, vă voi relata un caz din cele multe care va fi destul de
concludent.
În luna ian. 1955 salariatul Olaru Gheorghe
de profesie boiangiu, domiciliat în str. Ştirbei Vodă nr. 11 Rîmnicu Vîlcea
Raionul Piteşti Reg. Piteşti, vine cu soţia suferindă de rinichi şi o internează
în spitalul Panduri.
Desigur că neavînd nici o cunoştinţă, protecţie
etc. nu a fost internată pentru motivul că nu sunt locuri. Cineva a învăţat pe
municitorul Olaru Gh. din Rîmnicul Vîlcea să se ducă şi să facă soţiei un
consult chiar la Dr. Burghelea acasă, iar vizita să i-o plătească cu cel puţin
500 lei, în felul acesta a doua zi va fi sigur internată.
Într-adevăr a fost la Dr. Burghelea acasă,
consultaţia fiind fictivă şi numai în scopul de a primi cei 500 lei şi a obţine
din partea Dr. Burghelea promisiunea că va fi internată lucru pe care Dr.
Burghelea l-a făcut promiţînd solemn că a doua zi o va interna imediat, bine înţeles
după ce şi-a încasat modetul (modestul, n.n.) onorariu de lei 500.
A doua zi însă tov. Olaru nu a fost internată
ci neglijată, astfel că a trebuit să iasă plîngînd înaintea Dr. Burghelea,
oprindu-l cu maşina şi cerîndu-i să o interneze şi amintindu-i că a fost acasă
la dînsul, astfel că abia a treia zi a fost internată, citez acest caz pentru a
fi cercetat, deoarece sunt încă multe altele.
Un alt caz tot atît de concludent, este
cazul tînărului de cca. 22 ani anume Melinte Gheorghe din com. Săcele Reg.
Constanţa care fiind salariat a fost internat în luna mai 1956 pentru rinichi.
Dr. Burghelea îl încredinţează doctorilor Leibovici şi Vlad pentru a-l
opera de rinichi cu indicaţiunea să nu îi deschidă rinichiul. Doctorii
Leibovici şi Vlad fac tocmai contrariul şi în felul acesta nenorocesc pe acest
tînăr care şi astăzi se află în spital, fiind operat a doua oară, iar în
prezent în perspective de a fi operat a treia oară, deoarece în urma celei de a
doua operaţii a rămas cu rana deschisă etc.
Măsurile luate de Dr. Burghelea în acest
caz, au fost numai o morală cu înjurături şi ţipete adresate doctorilor
Leibovici şi Vlad şi atîta tot.
Aşadar, aceşti doctori fac experienţe pe
oameni, nenorocindu-i – sub auspiciile şi patronajul Dr. Burghelea.
Purtarea Dr. Burghelea faţă de personal este
extrem de arogantă şi bajocoritoare, astfel portarul Dobre a fost bătut şi
înjurat de cîteva ori, eu însumi am fost ameninţat şi înjurat; acesta însă fără
un motiv bine stabilit sau pentru vreo vină reală.
Desigur că în cazul tînărului Melinte, Dr. Burghelea nu a luat nicio măsură decît să facă
scandal, deoarece el este obligat prin diferite relaţii faţă de doctorii din
spital şi aceştia la rîndul lor faţă de Dr. Burghelea aşa cum rezultă din
faptele următoare:
Dr. Placo a avut un frate deţinut politic,
care s-a eliberat în vara anului 1956 şi căruia i-a cedat locuinţa sa. Astfel că
Dr. Burghelea i-a admis dr. Placo să se mute în spital cu locuinţa.
Dr. Linvici (dr. Pavel Simici,
viitor profesor universitar, n.n.) este băiatul
fostului general Linvici (general medic Dimitrie Simici, n.n.), este foarte arogant şi încrezut, foarte
aspru cu bolnavii. Prins dormind în timpul serviciului de gardă şi în general
în serviciu, nu se ia nici o măsură şi totul se şterge cu buretele.
Dar acest spital mai are şi un comitet de
sprijin, care spre deosebire de alte spitale este compus din oameni de onoare
din timpuri apuse pentru acest popor, de exemplu: Dl. col. Popescu preşedinte,
membre (sic)doamne colonei, generali, foste moşiere
etc. Ele nu fac altceva în spital decît să se ocupe cu primirea şi conducerea
persoanelor din fosta lor societate care vin să viziteze persoane internate tot
de teapa lor. Intervenţii pentru internare şi servirea tot a persoanelor din
vechea societate burghezo-moşierească, diferite ajutoare etc., acesta este
comitetul de sprijin al Spit. Panduri.
Convins că se vor lua măsuri drastice contra
acestor nereguli, anexez un număr de 7 bilete de intrare toate cu semnătura Dr.
Burghelea, pe care acesta le dă persoanelor pentru care dînsul are diferite
obligaţii şi consideraţiuni pentru aşi (sic)
putea vedea bolnavii în afara orelor legale de vizită şi persoanelor de care
dînsul are nevoie în diferite scopuri, bine înţeles nu în interesul bolnavilor
în spital. Biletele sunt depuse în copie, originalele fiind la subsemnatul.
Dacă aţi putea să staţi de vorbă cu bolnavii
care vin şi se tratează în acest spital, bineînţeles muncitori salariaţi nu cei
care plătesc bani grei şi au un tratament cu totul deosebit, precum şi cei care
sunt trataţi pentru reclama Spit. Panduri şi a Dr. Burghelea. Deoarece bolnavii
sunt împărţiţi în trei categorii: I. cei care plătesc sume mari şi care au cel
mai bun tratament; II. cei care prin funcţiile lor sunt puşi acolo unde ar
putea să creeze o reclamă rea Dr. Burghele şi aceştia iarăşi sunt bine trataţi;
III. salariaţi fără protecţii, bani sau intervenţii, care sunt rău trataţi dar
sunt cei mulţi.
Vă asigur tovarăşe Gheorghe Gheorghiu Dej de
cel mai desăvîrşit devotament şi voi lupta totdeauna pentru cauza clasei
muncitoare şi propăşirea R.P.R.
ss Constantin Nicolae Bucureşti 7.II.1957 |
1. CNSAS, dosarul nr. 34.874, vol. 2 (I 260739/2), Arhiva operativă Burghele Teodor (sic)
2. Mihai Sorin Rădulescu, Despre genealogia lui Theodor Burghele, „Viaţa medicală“ nr. 27, 7 iul. 2000
3. Istoria urologiei româneşti, coordonator acad. L. M. Popescu; autori prof. dr. I. Sinescu, prof. dr. V. Tode; coautori – şefi de clinici şi de secţii de urologie din ţară sau reprezentanţi ai acestora; lucrare apărută sub egida Academiei Române – Secţia de ştiinţe medicale şi sub cea a Academiei de Ştiinţe Medicale. Ed. Universitară „Carol Davila“, Bucureşti, 2009
4. Textul dactilografiat şi semnat de persoana care „sesizează“ provine din dosarul nr. 34874/CNSAS. Am respectat topica şi ortografia folosite. Sublinierile cu italice-aldine din întregul text ne aparţin
Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
Cookie-urile ne ajută să vă îmbunătățim experiența pe site-ul nostru. Prin continuarea navigării pe site-ul www.viata-medicala.ro, veți accepta implicit folosirea de cookie-uri pe parcursul vizitei dumneavoastră.
Da, sunt de acord Aflați mai multe