Doctorul Constantin Andreoiu s-a născut pe 1 septembrie 1903, la Pitești, în familia unui ceferist, fiind cel mai mare dintre cei trei copii ai familiei. Are o copilărie marcată de grija pentru fraţii mai mici, de munca fizică timpurie și de Primul Război Mondial, când familia a trebuit să se refugieze în apropiere de Râmnicu Sărat. Se remarcă în timpul studiilor liceale prin inteligenţă, tenacitate și putere de muncă, absolvind liceul din Slatina printre premianţii de onoare, în 1923 (1).

Se înscrie la Facultatea de Medicină din București în 1924, cu sprijinul celui mai bogat om din localitatea unde și-a terminat liceul. Acesta i-a facilitat obţinerea unei modeste slujbe de intendent la Spitalul Brâncovenesc și, în subsidiar, cazarea și masa în cadrul spitalului. Devine extern (1926) și intern (1929) la Epitropia Așezămintelor Brâncovenești, avându-i ca mentori pe profesorii Ernest Juvara, la chirurgie, și Anibal Teohari, la medicină internă (2). În 1930 obţine titlul de doctor în Medicină și Chirurgie cu teza „Despre chisturile uterine primitive”, continuându-și activitatea ca medic secundar de chirurgie (din 1 martie 1931) la Așezămintele Principesa Elena. Între 5 mai 1934 și 15 iunie 1935 activează ca medic secundar chirurg – avându-l ca intern pe doctorul Constantin Arseni – la Spitalul de Urgenţă al Societăţii de Salvare, aflat sub conducerea profesorului Iacob Iacobovici. Din 16 iunie 1935, doctorul Andreoiu lucrează la Spitalul din Abrud ca medic primar chirurg timp de 13 ani, fiind detașat, în această perioadă, opt luni la Spitalul din Turnu Severin (oct. 1940 - mai 1941) (3,4). Precizez că, deși a obţinut titlul de medic primar chirurg din 1933, și-a continuat activitatea ca medic secundar chirurg în spitalele amintite anterior.

Putea aborda toate zonele topografice ale corpului

În perioada cât a lucrat la Spitalul din Abrud a reușit să transforme o secţie chirurgicală neperformantă, de 20 de paturi, într-una pentru 80 de pacienţi, comparabilă cu cele din capitala României. La acest spital, dr. Constantin Andreoiu a efectuat aproape 30.000 de intervenţii chirurgicale, ajungând, treptat, la o medie anuală de 2.700 de operaţii cu dificultate medie și mare. Datorită cunoștinţelor dobândite în anii de ucenicie chirurgicală, a dexterităţii manuale și documentării la zi a tot ceea ce se publica în ţară și în afara ei, a putut aborda, din punct de vedere chirurgical, toate zonele topografice ale corpului: trepanaţii craniene, operaţii de cataractă, operaţii în sfera ORL, tiroidectomii, operaţii toracice, gastrointestinale, hepatobiliare, pancreatice, urogenitale și intervenţii în sfera ortopedică.

Cronologic, începând cu anul 1935 și până la trecerea în eternitate (15 august 1982), evenimentele cele mai importante din viaţa doctorului Constantin Andreoiu au avut reperele pe care voi încerca să le creionez pro memoria.

Școala de chirurgie de la Ploiești

În cei peste 50 de ani de activitate operatorie neîntreruptă, doctorul Constantin Andreoiu a depășit 100.000 de intervenţii chirurgicale. A format la Ploiești o adevărată școală chirurgicală, în care și-au făcut ucenicia studenţi, secundari, doctoranzi ș.a. Stau mărturie, în acest sens, aprecierile de neșters ale celor care au trecut prin serviciul de chirurgie condus de doctorul Andreoiu. La acestea se adaugă cele zece teze de doctorat sau lucrări de diplomă care au fost îndrumate știinţific de eminentul dascăl prahovean. Această școală, prin numărul imens de operaţii gastroduodenale pe care doctorul Andreoiu le realizase (peste 20.000), deţinea prioritatea în domeniu, concretizată, în afara experienţei operatorii, prin comunicările/publicaţiile de-a lungul anilor, la care se adăuga un film medical sugestiv (operaţia Péan) (1).

Concomitent cu responsabilităţile operatorii a avut și o activitate știinţifică prodigioasă. Aceasta s-a concretizat printr-un număr de 310 articole/comunicări, pe care le-a publicat în revistele românești și internaţionale sau le-a prezentat la reuniunile știinţifice chirurgicale din ţară și din afara ei la care a participat (1).

A fost decorat cu ordine și medalii: Ordinul Meritul Sanitar și Ordinul Steaua Republicii Socialiste România (1).

Profesor universitar post-mortem

        La Congresul Naţional de Chirurgie din 2008, lui Constantin Andreoiu i-a fost acordat titlul de profesor universitar, reparând astfel, post-mortem, o mare nedreptate a învăţământului chirurgical românesc (3).

Prin Hotărârea nr. 243 din 14 septembrie 2022 a Consiliului Judeţean Prahova, Spitalul Judeţean de Urgenţă Ploiești a devenit, din 1 ianuarie 2023, Spitalul Judeţean de Urgenţă Ploiești „Dr. Constantin Andreoiu”. În felul acesta, numele celui care a ridicat chirurgia prahoveană pe culmile cele mai ridicate ale timpului va dăinui nu numai în contempora­neitate, dar și în eternitate!

Închei această succintă prezentare a celui mai mare chirurg prahovean al tuturor timpurilor cu ceea ce afirma unul dintre discipolii săi, profesorul Constantin Chiricuţă: ,,Dr. Andreoiu era sever cu el însuși, având o structură ascetică; viaţa lui s-a desfășurat între spital și biroul de acasă. A fost foarte bine informat în domeniul medicinei, în general, și în cel al chirurgiei, în special. Personal, am învăţat multe de la el. În anii de secundariat de la București, plecam la două-trei săptămâni o zi la Ploiești, să-l văd operând. La el în sală puteau fi văzuţi chi­rurgi bucureșteni ca T. Burghele, I. Juvara, D. Gerota, D. Gavriliu, D. Setlacec. A făcut o chirurgie de curaj și avangardă”(4).

l La 27 mai 1935 devine membru fondator al Societăţii Române de Ortopedie (3,4).

l Director al Spitalului din Abrud în perioadele: 16 iulie 1938 - 30 septembrie 1940 și 15 mai 1941 - 3 noiembrie 1948 (1).

l Medic primar chirurg la Spitalul Grecescu din Turnu Severin în perioada 1 octombrie 1940 - 14 mai 1941 (3).

l Membru corespondent al Academiei de Știinţe din România, începând din 3 iunie 1941 (4).

l Membru titular al Societăţii de Chirurgie din București, începând cu 23 februarie 1944 (3).

l Medic primar chirurg, șef al Secţiei de Chirurgie de la Spitalul Unificat de Adulţi nr. 2 din Ploiești (Schuller), ulterior la Spitalul Judeţean Prahova, din 4 noiembrie 1948 până la 1 iulie 1977, când a fost pensionat. Menţionăm că în perioada 1949-1951 a fost numit director al Spitalului Unificat de Adulţi nr. 2 (Schuller) (1).

l La 9 iunie 1952 i s-a echivalat titlul știinţific de doctor în Medicină și Chirurgie, obţinut înainte de 1952, cu titlul știinţific de doctor în Medicină (1).

l Membru titular al Societăţii Internaţionale de Chirurgie (cu sediul la Bruxelles), începând cu anul 1955 (1).

l La 18 august 1964 i s-a conferit titlul de medic emerit al Republicii Populare Române (1).

l A fost membru al Colegiului de Disciplină al Personalului Sanitar Judeţean Prahova, începând cu data înfiinţării, din 1966 (1).

l Devine medic primar chirurg gradul I, în urma concursului din decembrie 1976 (1).

l Membru al Asociaţiei Oamenilor de Știinţe din Republica Socialistă România (3).