Al doilea oraş din
judeţul Mureş, Reghin, locuit de o „viguroasă“ populaţie românească, cum se
scria în anii ’30 ai secolului trecut, avea nevoie de un spital pentru
suferinzii săi. În anul 1920, la iniţiativa prof. Iuliu Moldovan, ministru al sănătăţii
în consiliul dirigent, s-a decis crearea unei instituţii medicale pentru
comunitate, ce a fost inaugurată trei ani mai târziu. Numit director al
spitalului din Reghin, dr. Eugen Nicoară
(1893–1985) – fiu al unui preot destoinic, implicat în viaţa comunităţii pe
care o păstorea –, ce moştenise bunătatea, dar şi spiritul antreprenorial al
tatălui său, a fost personalitatea ce a marcat localitatea şi zona Mureşului în
mod esenţial.
A studiat medicina la Cluj şi Budapesta, s-a
specializat în chirurgie, alături de profesorul Iacob Iacobovici, a fost cadru
didactic la Facultatea de Medicină din Cluj şi inspector sanitar general. „Naţionalismul
său înfocat, ataşamentul său inalterabil către populaţia românească“ şi dragul
de meleagurile natale, l-au determinat să accepte numirea în fruntea spitalului
din Reghin, unde „s-a pus în serviciul acestei populaţii, cu avânt, cu
devotament şi cu o incontestabilă competenţă“. Spitalul, la momentul când a
ajuns să-l coordoneze, nu mai
corespundea nivelului medicinii acelor vremuri şi
exigenţelor doctorului Nicoară. Vizita unor clinici din Budapesta, Viena,
Berlin şi Paris l-a marcat şi, creativ fiind, a schiţat un plan pentru
ridicarea unui nou spital la Reghin.
Presa vremii nota că:
„dl dr. Eugen Nicoară a construit, din averea sa particulară, strânsă cu multă
trudă, un local modern şi foarte încăpător pentru spital“ şi că „doreşte să
lase statului român spitalul ce a construit, pentru a servi de-a pururea,
scopul pentru care el l-a întemeiat: îngrijirea devotată a populaţiei din
regiunea Reghinului“ (Agregat dr. P. Tomescu, „Spitalul din Reghin“, în Revista medicală). În cei doi ani în
care s-au ridicat clădirile, dr. Nicoară a stat pe şantier, alături de arhitecţi
şi muncitori, supraveghind lucrările.
În perioada
1923–1931, dr. Nicoară, alături de echipa sa, a efectuat peste 7.000 de
intervenţii chirurgicale, abordând cazuri complexe şi având rezultate notabile,
ceea ce a dus 
la recunoaşterea, mai mult decât zonală, a secţiei sale de
chirurgie şi la creşterea reputaţiei spitalului.
Chirurg pasionat,
autor de lucrări ştiinţifice şi de popularizare a ştiinţei, acesta a iniţiat un
ciclu de conferinţe, prin care a dorit să ridice nivelul cultural al regiunii
în care-şi avea obârşia. În cele peste 500 de discursuri, însoţite de broşuri,
pe care le înmâna publicului, a vorbit despre microbi, tuberculoză, boli
venerice, cancer, prevenirea bolilor, igienă sau creştinism. Capela, pe care o
ridicase în incinta aşezământului medical, era spaţiul în care venea şi unde îi
îndruma pe pacienţii ori pe colegii săi să meargă spre a-şi găsi alinare
sufletească.
Dr.
Eugen Nicoară a sprijinit financiar ridicarea multor edificii social-culturale
în Reghin, iar astăzi spitalul municipal, o şcoală sanitară, casa de cultură şi
liceul teoretic din localitate îi poartă cu onoare numele. Prin intermediul
unei fundaţii, constituită în memoria părintelui
său, a acordat numeroase burse
elevilor şi studenţilor cu venituri modeste. Surprinzător este că, pe site-ul instituţiei
medicale la care a trudit, pacienţii sau cititorii ocazionali nu pot găsi
portretul sau o scurtă biografie a patronului spiritual al spitalului.
Statul
român din perioada interbelică i-a acordat numeroase distincţii şi l-a onorat
pentru activitatea-i meritorie, iar cel comunist i-a confiscat bunurile şi l-a
întemniţat.
Ne
înclinăm în faţa memoriei acestui aristocrat al medicinii mureşene şi româneşti,
dr. Eugen Nicoară.
Prof. dr. Vladimir Beliş ne semnalează că, în
fotografia publicată în numărul trecut, la această rubrică, alături de Socrate
Lalu s-ar afla nu Nicolae Minovici, ci fratele acestuia, Mina Minovici,
întemeietorul şcolii româneşti de medicină legală. (n. red.)
