Docent în medicină la
Bucureşti şi cu studii medicale în Franţa, dr.
Alexandru Costiniu este considerat unul din întemeietorii învăţământului
românesc de oto-rino-laringologie. Înainte de Primul Război Mondial a coordonat
vreme de mai mulţi ani un „serviciu de consultaţiuni pentru boalele de nas gât şi
urechi“ la Spitalul Filantropia, şi a susţinut prelegeri de otorinolaringologie
pentru externii şi internii spitalului. Când Eforia Spitalelor Civile a creat
la Spitalul Colţea un serviciu ORL, cu paturi, dr. Al. Costiniu s-a transferat
la această unitate medicală, unde a profesat până la pensionare, în anul 1932.
În
anul 1908 a fondat Societatea Română de ORL, „mândria vieţii mele“, după cum
adesea afirma, împreună cu dr. S. Birman-Bera, dr. Gheorghe Stănculeanu şi dr.
Eugen Felix. Întâlnirile societăţii s-au întrerupt o vreme, din pricina primei
conflagraţii mondiale, dar s-au reluat ulterior, în anul 1919. Creşterea numărului
membrilor, frecvenţa întâlnirilor şi organizarea unui congres anual au fost
scopurile doctorului Costiniu, care, alături de doctorii Nicolae I. Meţianu, V.
Brătescu, V. Racoveanu, Ion Ţeţu, Valeriu Tempea, V. Fotiade, Gh. Buzoianu şi
secretarul dr. Lazăr Mayersohn, a impus societatea pe plan naţional şi internaţional.
Pentru opt legislaturi a fost ales de colegi să-i reprezinte în calitate de
preşedinte al Societăţii Române de ORL.
A prezentat, în
cadrul diverselor manifestări ştiinţifice, lucrări ce abordau abcesele
pontocerebeloase, angioamele septului nazal (1924) 
ori papilomatoza laringiană
(1930). Preocupat şi de medicina experimentală, în anul 1930, dr. Al.
Costiniu a reprodus ozena la animale, prin flora recoltată de la pacienţi. La
Congresul ORL de la Madrid, aşa cum scria presa medicală a vremii, a fost
„raportor al chestiunei ozenei“.
S-a implicat în acţiuni
de educare a populaţiei în problema surdomutismului şi a vegetaţiilor adenoide.
Urmare a datelor şi propunerilor prezentate de dr. Costiniu la Congresul ORL de
la Viena din 1932, Şcoala de surdomuţi din Focşani a pus în aplicare indicaţiile
sale. Împreună cu dr. Nicolae I. Meţianu, iniţiază în anul 1910 campaniile
antiadenoidiene, publicând şi susţinând conferinţe publice, şi cerând autorităţilor
în drept să introducă examenele şi terapia afecţiunilor din sfera ORL în toate
colectivităţile unde sunt copii. A practicat peste 3.000 de intervenţii
chirurgicale în oraşele în care s-a deplasat, operaţiile fiind, pe lângă
salvatoare şi alinătoare pentru copii, un semnal dat comunităţii şi medicilor
privind importanţa specialităţi de oto-rino-laringologie.
Casa Muncii CFR l-a
avut la conducerea sa, unde, în calitate de director, a organizat asistenţa
medicală a tuturor lucrătorilor, precum şi criteriile de pensionare.
„Al XI-lea Congres
român de ORL“, ce urma să se desfăşoare la Bucureşti, în octombrie 1933, şi
care sărbătorea 25 de ani de la înfiinţarea Societăţii Române de ORL, urma să
fie prezidat de dr. Alexandru Costiniu. Însă, „dureri mai mari decât voinţa sa
l-au făcut să-şi pună capăt vieţei, înainte de această dată“…
