În presa străină a apărut o avalanșă de titluri de știri care declarau că „dovezi înspăimântătoare” au fost descoperite și că acestea ar arăta că boala Alzheimer este asociată cu scobitul în nas cu degetul. Se pare că această legătură provine dintr-un comunicat de presă foarte speculativ și, potrivit experților în neuroștiințe contactați de New Atlas, este „extrem de improbabil”.

Povestea aceasta, referitoare la modul în care ne scombim nasul cu degetul, își are originea într-un comunicat de presă, de la Universitatea Griffith din Australia, publicat în 28 octombrie. Informația a fost preluată de presă, apărând cu titluri e genul „O nouă cercetare sugerează că scobitul în nas cu degetul ar putea crește riscul de Alzheimer și de demență” și a promovat un studiu publicat în jurnalul „Scientific Reports”, după cum scrie newatlas.com. 

Studiul, realizat pe șoareci, a descoperit că o bacterie numită Chlamydia pneumoniae poate infecta anumite părți ale creierului atunci când sunt „plantate” în creierul animalelor. Mai departe, studiul a scos la iveală că atunci când acea pacterie menționată mai sus pătrunde în creierul șoarecilor, ea poate declanșa modificări patologice care sunt similare cu cele observate în cazul bolii Alzheimer.

În esență, aceasta este „cercetarea” și, potrivit New Atlas, această cercetare nu este în mod special „nouă”. Studiul a fost publicat de fapt în urmă cu 10 luni, în februarie. Iar atunci când a fost publicat, a fost însoțit de un comunicat de presă în care se explica: „bacteriile din nas ar putea crește riscul de boală Alzheimer”.

De aceea, nu este considerată o „cercetare nouă”, fiind un studiu de acum 10 luni. Problema este semnalată de cei de la New Atlas, care spun că această „cercetare nouă” a fost promovată cu o întreagă concluzie nouă, ce sugera că gestul de scobit în nas cu ajutorul degetului este asociat cu riscul de Alzheimer.

Pentru a înțelege această legătură, jurnaliștii de la publicația menționată au discutat cu profesorul James St John, unul dintre coautorii studiului. El a spus că de când a fost studiul publicat prima dată, a fost contactat de numeroși specialiști în Otorinolaringologie, încântați de rezultatele cercetării, îndemnânul pe profesor să exploreze și mai în detaliu această relație între infecțiile nazale și demență.

„Trebuia să fie investigată. Noi nu ne-am gândit niciodată să ne uităm la istoricul infecțiilor sau la leziunile de la nivelul nasului, iar acești specialiști au dreptate. De când am publicat comunicatul de presă, au fost foarte mulți oameni care m-au contactat. Aș menționa faptul că soția mea are boala Alzheimer, iar ea a avut infecții nazale, își folosea mult timp degetul pentru a-și curăța nasul la momentul la care a avut inițial simptomele, și alte lucruri de genul acesta. Așa că nu suntem siguri, dar trebuie să aflăm [corelația dintre cele două]”, a declarat profesorul St John pentru New Atlas.

Legătura care pare să fi atras atenția presei s-a născut dintr-o mică parte a studiului care a descoperit că leziunile deliberate ale epiteliului șoarecilor au dus la o infiltrare sporită a bacteriilor în nervii periferici și în bulbul olfactiv. Epiteliul nazal este acel strat subțire de țesut care căptușește partea interioară a nasului, iar în acest studiu cercetătorii au folosit o substanță chimică pentru a leza acel țesut, ca model asemănător cu „leziunile nazale naturale” întâlnite în cavitatea nazală la oameni.

Ipoteza pe care St John o prezintă acum este că degetul introdus în nas pentru curățare paote cauza leziuni similare la nivelul țesutului care căptușește nasul, ceea ce ar putea să ducă la cantități mai mari de agenți patogeni care circulă spre creier. Iar acei patogeni din creier pot declanșa o cascadă de evenimente care să ducă la dezvoltarea bolii Alzheimer. Desigur, rămâne în picioare o întrebare-cheie – ce tip de mișcare viguroasă a degetului în nas ar putea provoca astfel de leziuni serioase?

Profesorul St John recunoaște că „curățarea cu blândețe a nasului cu degetul probabil că nu va cauza astfel de leziuni”, dar dacă vă curățați nasul până provocați o sângerare, atunci poate că aceasta ar deveni o problemă serioasă. 

Sunt necesare mai multe cercetări pe acest subiect 

Bryce Vissel, neurocercetător de la University of New South Wales spune că rezultatele studiului profesorului St John sunt interesante. Potrivit lui Bryce Vissel, ideea că infecțiile bacteriene ar putea îndeplini un rol în demență și ideea că acele infecții pot să circule de la nas la creier sunt zone extrem de interesante pentru cercetare, deși la acest moment sunt incredibil de speculative. În concluzie, Bryce Vissel spune că sunt, cu siguranță, elemente pe care mulți cercetători le investighează.