Două revoluţii, în principal de ordin tehnic, au schimbat radical evaluarea bolnavului cardiac: electrocardiografia și introducerea mai recentă a ecocardiografiei, amândouă devenite indispensabile. Graţie inteligenţei artificiale încorporate, electrocardiografele moderne redactează și rezultatul, dar performanţele nu le egalează încă pe cele demonstrate de medicul cardiolog în interpretarea detaliilor. Rezultatul este orientativ și poate cuprinde erori.

Examenul ecocardiografic este mai laborios, consumă timp, atenţie și răbdare. Deoarece timpul cardiologului costă mult, în numeroase clinici din vest acest examen este efectuat de un cadru mediu bine antrenat și specializat strict în acest domeniu. Diferenţele dintre doi cardiologi care examinează în succesiune același pacient sunt însă relativ mari, fapt atestat de toate studiile publicate. Timpul presează, examenul este laborios, distanţele dintre punctele marcate sunt stabilite cu cursorul, imaginea este în perpetuă mișcare etc. 

Inteligenţa artificială crește considerabil acurateţea, dar și rapiditatea obţinerii rezultatului. Medicul deplasează transductorul în modul și secţiunile optime, iar aparatul face automat măsurătorile, evaluează și trage concluziile. Softul soluţionează diferenţele dintre un tromb intracardiac și o tumoră, detectează mult mai exact începutul deteriorării performanţei cardiace în cazul chimioterapiei cu potenţial agresiv, evoluţia unei cardiomiopatii dilatative etc. 

Progresul este indiscutabil. Ministerul Sănătăţii ar trebui să achiziţioneze și să distribuie softul respectiv. Cu cât mai repede, cu atât mai bine.