În documentul elaborat de ECDC se arată că folosirea măștilor medicale de către persoanele care lucrează în sistemul de sănătate trebuie să fie o prioritate în fața folosirii măștilor în comunitate. Experții subliniază că folosirea măștilor în public poate servi drept o sursă de control pentru a reduce răspândirea infecției în comunitate, prin reducerea răspândirii de particule respiratorii de la indivizii infectați care nu au dezvoltat încă simptome sau care rămân asimptomatici.

În acest sens, ECDC a formulat o serie de argumente pro și contra în ceea ce privește folosirea măștilor de protecție în comunitate.

Argumente și dovezi în susținerea folosirii măștilor medicale:

1. Datorită dovezilor din ce în ce mai mari cum că persoanele cu simptome ușoare sau fără simptome pot contribui la răspândirea COVID-19, măștile și alte obiecte care acoperă fața pot fi considerate mijloace prin care se poate controla răspândirea , complementare altor măsuri care sunt deja folosite pentru a reduce transmiterea COVID-19.
2. Există dovezi din ce în ce mai multe ce arată că răspândirea virusului SARS-CoV-2 este mai mare înainte de debutul simptomelor și pe perioada celor 7-8 zile inițiale după debut.
3. Măștile de protecție au fost folosite considerabil de către public în țările din ASIA și au fost asociate cu un risc ușor mai mic de SARS în rândul persoanelor fără contact cunoscut cu pacienții cu SARS, în timpul epidemiei de SARS din anul 2003.
4. Măștile de protecție care nu sunt de natură medicală și alte accesorii pentru acoperirea feței făcute din textile au avantajul că pot fi produse cu ușurință. Acestea se pot spăla și se pot refolosi.

Argumente și dovezi împotriva folosirii măștilor de protecție

1. Măștile medicale sunt disponibile în prezent în număr mic. În contextul actual al presiunii la care sunt supuse sistemele de sănătate, folosirea lor de către persoanele care lucrează în sistemul sanitar trebuie să fie clar prioritizată și protejată.
2. Există doar dovezi indirecte limitate ce arată că măștile non-medicale sunt eficiente ca măsură de control împotriva transmiterii virusului.
3. Purtarea unei măști pe față poate crea o falsă senzație de securitate, ceea ce duce la relaxarea măsurilor în privința distanțării sociale și la creșterea frecvenței atingerii feței (pentru ajustarea măștii etc.)
4. Măștile de protecție trebuie puse cu atenție pe față și îndepărtate cu grijă, pentru a preveni auto-contaminarea.
5. Măștile de protecție nu sunt bine tolerate de anumite grupuri ale populației, cum ar fi copiii, sau de persoane cu boli respiratorii cronice.
6. Nu există standarde stabilite pentru măștile de protecție non-medicale, folosite ca sursă de control a transmiterii sau pentru protecția personală.

Specialiștii ECDC trag câteva concluzii referitoare la acest subiect și spun că folosirea măștilor de protecție în comunitate ar trebui luată în considerare în special când persoana vizitează spații aglomerate, spații închise, cum ar fi magazinele alimentare, centrele comerciale, când folosește transportul public, etc.

Folosirea măștilor de protecție în comunitate ar trebui luată în considerare doar ca măsură complementară și nu ca măsură ce înlocuiește măsurile de prevenție stabilite de autorități, ca de exemplu: distanțarea socială, eticheta în ce privește respirația, igiena meticuloasă a mâinilor și evitarea atingerii feței, nasului, ochilor și a gurii.