Aproape jumătate din viaţa de adult a unei femei este trăită în menopauză – o stare fiziologică frecvent neglijată și care adesea necesită supraveghere medicală în echipă multidisciplinară.
Conform Eurostat, durata medie de viaţă a unei femei din Europa este estimată la peste 80 de ani, ceea ce înseamnă că aproximativ 40% din perioada adultă este trăită în menopauză. Dacă în 1998 erau în evidenţă 477 de milioane de femei la postmenopauză, se estimează că în 2045 vor fi 1,1 miliarde de femei în această situaţie, la nivel global. În Europa, vârsta asociată cu debutul menopauzei este în creștere (media este de 54 de ani).
Pe lângă menopauza fiziologică, există și menopauza prematură și cea precoce, acestea fiind stări patologice ale femeii încă tinere, care este sustrasă unei evoluţii biologice normale. Dacă menopauza se instalează în mod normal în 3-4 ani, la aceste vârste are un debut brusc.
Menopauza prematură apare înainte de 40 de ani și incidenţa sa este de 1%, în timp ce menopauza precoce apare înainte de 45 de ani și are o incidenţă de 7-8%.
Cifra reală este însă greu de precizat, existând o serie de factori care contribuie la această stare, însă din ce în ce mai des menopauza este indusă chirurgical. Majoritatea pacientelor nu solicită ajutor de specialitate, așa că nu sunt diagnosticate.
Există și cazuri în extrema cealaltă, în care activitatea ovarelor persistă până la aproape 60 de ani.
Insuficienţa/lipsa hormonilor sexuali – estrogeni și progesteron – în sânge determină modificări semnificative:
Astfel, cele mai comune simptome sunt: tulburări de somn, bufeuri, uscăciune vaginală, incontinenţă urinară, edeme, dureri articulare, creșterea tensiunii arteriale, schimbări de dispoziţie, stare generală alterată (oboseală, ameţeli, cefalee, crampe musculare).
Mai rare sunt agresivitatea și tulburările din sfera cognitivă care apar, de multe ori, mai târziu, și nu întotdeauna este posibil să fie asociate deprivării hormonale.
Suplimentarea hormonală în menopauză a avut o perioadă de cădere în desuet cu aproximativ 15-20 de ani în urmă, odată cu publicarea unor studii din SUA, nu foarte corecte din punct de vedere metodologic, care au evidenţiat că ar fi un risc crescut în ceea ce privește cancerul de sân în cazul femeilor care folosesc aceste terapii mai mult de cinci ani. Ulterior, acest lucru a creat un val de nemulţumire în cazul pacientelor care erau la acel moment în programe de suplimentare hormonală pe de o parte, dar și în lumea medicală. A urmat o contestare a concluziilor acestor studii, care s-au dovedit a fi exagerate. Totuși, studiile au și un merit, pentru că ne-au făcut pe noi, specialiștii, să fim mult mai atenţi la selecţionarea cazurilor care necesită suplimentare hormonală, dar și la contraindicaţii.
Acum știm că există două categorii de paciente cu risc, care au contraindicaţie, și anume risc genetic crescut pentru cancer de sân și accidente tromboembolice.
Din experienţa personală, multe femei sunt speriate de tratamentul de substituţie hormonală, însă nu toate au nevoie de acest gen de tratament. Raportul între riscuri și beneficii se calculează, întotdeauna, într-un mod personalizat.
De exemplu, după vârsta de 50 de ani, incidenţa cancerului de sân este mare. Conform statisticilor, din 1.000 de femei, 23 vor face cancer de sân. Dacă toate cele 1.000 ar urma un tratament de substituţie hormonală, 27 vor face cancer de sân, adică, cu patru cazuri mai mult. Consumul de alcool ar crește incidenţa cu 6 cazuri. Supraponderalitatea crește incidenţa cu 25 de cazuri. Pe de altă parte, pacientele care urmează un tratament de substituţie sunt ţinute sub observaţie, fac teste de screening mai frecvente și au șanse mult mai mari să depisteze un eventual cancer de sân în stadii incipiente.
Suplimentul hormonal nu este esenţial în cazul pacientelor care intră blând și fără acuze majore în menopauză, adică 10% dintre femei. Așa că se recomandă de elecţie acelor paciente care au o calitate a vieţii profund modificată. Se administrează maximum cinci ani și le sunt recomandate pacientelor care au până în 60 de ani.
Pentru bufeuri există medicamentele folosite în terapie care au la bază antidepresive. Există de asemenea și molecule noi, cum este Raloxifen, un modulator selectiv, care lucrează doar pe anumiţi receptori de estrogen și pe anumite organe (nu pe sân).
Mai există și Neurochinina B, care a fost de curând investigată și pare să aibă efecte benefice pentru sindromul vasomotor.
Însă cel mai important lucru pentru o femeie la menopauză rămâne conștientizarea unui mod de viaţă corect (dietă, mișcare, fără fumat și fără alcool).
Scăderea hormonilor sexuali va duce, implicit, la scăderea libidoului, scăderea încrederii în sine, uscăciune vaginală, durere și dificultăţi la coabitare. Toate aceste lucruri influenţează, desigur, dinamica sexuală și implicit calitatea actului sexual. Aproximativ 60% dintre femei manifestă simptome din sfera urogenitală ce interferează cu viaţa lor sexuală. În cea mai mare parte, pot fi contracarate prin suplimentare hormonală.
În literatură există studii despre importanţa prevenirii osteoporozei și a fracturilor asociate prin suplimentare hormonală. La femeile în vârstă, fracturile de col femural, coloană vertebrală, reprezintă o cauză importantă de morbiditate și mortalitate.
În general, femeile au vârful de patologie cardiovasculară severă cu 5-7 ani mai târziu decât bărbaţii, și aceasta se datorează efectului protector al estrogenilor (hormonii sexuali feminini au funcţie de protecţie cardiovasculară). Femeile sunt predispuse la AVC mai târziu în viaţă decât bărbaţii, însă au prognostic mai slab, comparativ cu aceștia.
Incidenţa bolilor coronariene este de două-trei ori mai mare la femeile care au intrat în menopauză decât la cele de aceeași vârstă care nu au intrat în menopauză. Suplimentarea hormonală în menopauză poate prelungi efectul protectiv, însă acest lucru nu este valabil în cazul pacientelor care au deja patologie vasculară.
Deși menopauza este o condiţie fiziologică normală, și nu o boală, în timpul acestei perioade se remarcă o patologie complexă și necesită, pentru corectare, o abordare interdisciplinară complexă și o îngrijire în echipă formată din ginecolog, endocrinolog, neurolog, psiholog, nutriţionist etc. Din aceste motive, dar și pentru că am remarcat un interes insuficient pe piaţa medicală locală în această patologie, am decis să începem un program interdisciplinar pentru pacientele la menopauză în cadrul clinicii Mediplus.
Felul în care este abordată menopauza în sistemul medical românesc este fragmentat, incomplet și ineficient. Majoritatea femeilor ajung la medic în stadii avansate ale unor boli care puteau fi prevenite printr-o abordare holistică a menopauzei ca fenomen.
dr. Iosif Niculescu, Clinica Mediplus
Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
Cookie-urile ne ajută să vă îmbunătățim experiența pe site-ul nostru. Prin continuarea navigării pe site-ul www.viata-medicala.ro, veți accepta implicit folosirea de cookie-uri pe parcursul vizitei dumneavoastră.
Da, sunt de acord Aflați mai multe