Citatul „Doamne păzește să fii bolnav sau «aparţinător»! Atunci realizezi tot ce nu credeai că vei realiza vreodată” (prof. dr. Mircea Ioan Popa – Viaţa Medicală nr. 47/2023) este o realitate tristă pe care o percep majoritatea oamenilor dintr-o unitate medicală. În articolul respectiv este amintită o situaţie despre felul în care un fost student l-a perceput pe un fost profesor al său care se afla într-o situaţie delicată într-un serviciu medical. Pe principiul „să-ţi vezi de treaba ta”, a trecut peste momentul în care era așteptată o reacţie de la el, dar care nu a apărut... „s-a făcut că nu l-a văzut” și și-a continuat activitatea.

În munca de zi cu zi sunt situaţii în care pacientul și aparţinătorii întreabă despre existenţa vreunui centru medical din străinătate unde pot obţine cel mai bun tratament posibil. Mulţi doresc acest lucru având speranţa că în preţul îngrijirii de acolo este inclusă și EMPATIA atât de mult așteptată în unităţile sanitare din România.

Din proprie experienţă, îi asigur că lucrurile nu stau tocmai așa. Am fost nevoit să apelez, pentru o intervenţie chirurgicală, chiar la spitalul în care am lucrat ca medic timp de aproape 20 de ani. Încă îmi erau cunoscuţi cei de acolo, multora dintre ei chiar le eram proaspăt în memorie. Din păcate, am ajuns acolo cu o complicaţie majoră, cotată cu o mortalitate de 50-70% și cu internare într-o secţie de terapie intensivă.

Sigur, am realizat că situaţia era una „de cumpănă”. Dar, așa cum bine zice un alt citat dintr-un alt articol din Viaţa Medicală, „în faţa morţii fiind singur, trebuie să te descurci”. Orice pacient aflat în terapie intensivă realizează, vrând-nevrând, și tragediile din jurul său. Unii „dispar peste noapte” și nu mai revin, alţii revin cu și mai multe conexiuni la alte aparate.

Dacă aștepţi să primești ceva asemănător cu empatia, așa cum credem noi că ar trebui să fie, îţi spun eu că aștepţi în zadar: „EMPATIA, așa cum o percepem noi, acolo lipsește cu desăvârșire”. Acolo există respectul faţă de omul bolnav, profesionalismul și responsabilitatea.

De câtă empatie are nevoie chirurgul ce intervine prin intermediul robotului DaVinci, sau radioterapeutul ce iradiază o tumoră stereotactic, ori oncologul ce efectuează o imunoterapie?