În fiecare zi facem cunoştinţă: eu şi tu, un animal ţepos care mai ales în zilele ploioase se umflă ca un balon, mă înghesuie între patru pereţi, până nu mai am loc de respiraţie. Te aşezi pe pieptul meu cu greutatea unei bile mari de fier. Când în sfârşit te dai jos, te opreşti la un milimetru de mâna mea şi din când în când mă mai atingi. Ca să ştiu că n-ai plecat, că mă pândeşti cu forţa similară a unei iubiri toxice. Tremur în fiecare zi
pentru tine, azi mai puţin, mâine mai mult. Sunt rezilientă şi îţi place mult asta, încât te lipeşti şi mai tare de inima mea, s-o auzi cum bate haotic. Aşa, tot mai aproape, mic şi apoi mare, tot mai mare, să ocupi toţi porii, fără cea mai mică remuşcare sau ruşine. 

Doza de ficțiune: „Împreună” de Erna Matzepa 

Doza de ficțiune: „La capătul distal al depresiei” de Diana-Ioana Șobea 

*
Am vise că sunt înghiţită de flori carnivore uriaşe. Când mă trezesc, se înghesuie mici şi persistente pe mâini. Înfloresc la un moment dat, ard, se ofilesc şi se mută cu un centimetru mai încolo, să-mi deşertifice pielea. Parcă nu-mi vine să mai ating nimic, dacă se transformă totul în nisip? Nu pot să plâng şi atunci eman un miros insuportabil. Devin otrăvitoare pentru mediu.
*
Azi a fost mai linişte. Şi corpul a fost mai relaxat. A avut ruj roşu pe buze. S-a simţit mai înalt şi sexy, pregătit pentru orice. După atâtea pregătiri, a căpătat şi un miros agreabil. Chiar şi mustaţa vecină a fost de acord. După atâtea zile de deşert, un pahar binecuvântat de apă se apropie de cupa inimii. Este limpede cum se vor revitaliza toate ridurile pielii, cum se va mişca totul mai fluid în orice haină. Norii vor călători spre alţi monoliţi. Acest trup negru va absorbi doar soare. Este în forma optimă pentru a fi iubit şi nimic mai puţin. Se desfăşoară o întreagă poveste a tandreţii când corpul se mută dintr-o cameră pentru o singură persoană într-un spaţiu pentru două fiinţe. Nu e niciun ac care să spargă balonul iubirii.
*
Mâine mă voi ţine de toate obiectele din casă ca să nu cad. Nu există cale de scăpare. Voi muri şi voi învia în câteva minute. Cred că sunt pregătită pentru apropierea ta. Cred... 

Doza de ficțiune: „Fachirul” de Carina Chereji 

Doza de ficțiune: „Unii se aseamănă, dar nu se adună...” de Camelia Ulmeanu

Pentru a participa la selecţie, puteţi trimite microficţiuni la adresa florentina@revistadepovestiri.ro. 

Autorul, prin trimiterea materialului, își dă acordul tacit pentru publicarea în Viața Medicală și pe site-ul www.viata-medicala.ro.