Frigul reprezintă un factor de stres pentru întregul organism, iar pacienții cu boli cronice au rezerve mai mici pentru a-i face față. De aceea, în sezonul rece observăm mai multe decompensări și internări, afirmă dr. Bianca Doamna.
Dr. Bianca Doamna (foto) a absolvit Facultatea de Medicină Generală în 2017, iar în 2018 a început rezidențiatul de Medicină internă. L-a terminat în 2025 și a devenit medic specialist în sesiunea de toamnă, din 2025. În prezent, este medic specialist în medicină internă.
Și-a dedicat foarte mult din activitatea profesională pe partea de echilibru hormonal al femeii, prevenție și longevitate. Are mai multe certificări internaționale. Are expertiză în endocrinologia ginecologică, la nivel internațional. S-a specializat în nutriție clinică și în managementul greutății.
Am stat de vorbă cu ea toamna aceasta, pentru a înțelege mai bine mecanismele prin care trece organismul pacienților cronici în sezonul rece.
Care sunt pacienții cu boli cronice cei mai vulnerabili la frig și de ce?
Frigul reprezintă un factor de stres pentru întregul organism, iar pacienții cu boli cronice au rezerve mai mici pentru a-i face față. De aceea, în sezonul rece observăm mai multe decompensări și internări, iar mecanismul prin care frigul crește riscul diferă în funcție de boala de bază.
Cei mai expuși sunt pacienții cu boli cardiovasculare: cardiopatie ischemică, insuficiență cardiacă, aritmii. Expunerea la frig crește rapid tensiunea arterială și efortul inimii, ceea ce poate declanșa un infarct, o tulburare de ritm sau agravarea insuficienței cardiace, mai ales atunci când rezerva cardiacă este deja redusă.
În cazul pacienților cu astm bronșic sau bronhopneumopatie obstructivă cronică (BPOC), aerul rece și uscat produce îngustarea bronhiilor, inflamație și secreții mai abundente, astfel încât exacerbările devin mai frecvente, în special când boala nu este bine controlată. La pacienții cu boală cronică de rinichi, îngustarea vaselor de sânge reduce fluxul sanguin renal și poate precipita o insuficiență renală acută.
Sunt și alte categorii de pacienți vulnerabili în fața temperaturilor foarte scăzute?
O altă categorie vulnerabilă o reprezintă pacienții la care termoreglarea este afectată. În diabet, neuropatia și dezechilibrul glicemic scad capacitatea organismului de a percepe frigul și de a produce căldură. Hipotiroidismul, insuficiența suprarenală și ciroza hepatică reduc, la rândul lor, producția de căldură, iar bolile neurologice și psihiatrice, ca și unele medicamente (antipsihotice, antidepresive, sedative), alterează mecanismele de control al temperaturii corporale.
La toate acestea se adaugă vârsta înaintată, imobilizarea, malnutriția și polimedicația, care cresc pierderile de căldură și reduc capacitatea de adaptare. Riscul cel mai mare apare însă atunci când vulnerabilitatea medicală se asociază cu cea socială: o locuință greu de încălzit, izolarea, veniturile reduse. Datele din Finlanda au arătat că prezentările la urgență asociate temperaturilor extreme s-au concentrat tocmai la această categorie de pacienți.

Cum reacționează organismul pacienților cu boli cronice atunci când temperaturile scad semnificativ?
Atunci când temperatura scade, organismul are o prioritate: să își conserve căldura. Vasele de sânge din piele și din extremități se îngustează pentru a reduce pierderile de căldură, iar mușchii își cresc tonusul și apare frisonul, care generează căldură. Aceste reacții sunt coordonate de sistemul nervos simpatic, același care se activează în situațiile de stres, și de mecanismele hormonale care cresc tensiunea arterială.
La o persoană sănătoasă, aceste răspunsuri sunt protective. La pacientul cu boli cronice, ele au însă un cost. Îngustarea vaselor mărește rezistența pe care inima trebuie să o învingă, astfel încât tensiunea arterială crește. În paralel, frecvența cardiacă se accelerează și necesarul de oxigen al inimii crește, în timp ce, la pacienții cu boală coronariană, arterele inimii nu se mai pot dilata suficient pentru a-l asigura. Sângele devine mai vâscos și mai predispus la formarea cheagurilor. Toate acestea explică de ce, în lunile reci, cresc frecvența infarctului miocardic, a accidentului vascular cerebral și a decompensărilor cardiace.
Solicitarea este și mai mare în două situații frecvente: trecerea bruscă de la temperatura din locuință la frigul de afară și efortul fizic intens în aer rece, cum este deszăpezirea. În aceste momente, tensiunea arterială și pulsul cresc brusc, iar o inimă cu rezervă redusă poate să nu facă față.
Un aspect mai puțin cunoscut este că efectele frigului nu se limitează la ziua expunerii. Riscul de deces atinge un maxim la 3–5 zile după valul de frig, motiv pentru care atenția trebuie menținută și după ce temperaturile revin la normal.

Ce se întâmplă cu dezechilibrele hormonale în sezonul rece?
Sistemul hormonal nu funcționează identic pe tot parcursul anului. Așa cum se adaptează la alternanța zi–noapte, organismul se adaptează și la anotimp, iar în sezonul rece unele valori hormonale se modifică ușor.
Cel mai bine documentat este axul tiroidian. Tiroida reglează metabolismul și, implicit, producția de căldură a organismului. Iarna, valorile TSH – hormonul produs de hipofiză care stimulează activitatea tiroidei – tind să fie ceva mai mari, mai ales la femei. T3, forma activă a hormonului tiroidian, este de regulă mai crescut decât vara, în timp ce FT4 poate scădea ușor. Explicația probabilă este adaptarea la frig: pentru a produce mai multă căldură, organismul are nevoie de mai mult hormon tiroidian activ. Sunt discutate și alte influențe, precum expunerea redusă la lumină, nivelul vitaminei D și aportul de iod.
În aceeași perioadă, nivelul vitaminei D scade la majoritatea persoanelor, deoarece la latitudinea noastră radiația solară din lunile reci este insuficientă pentru sinteza ei în piele. Vitamina D acționează în organism ca un hormon, cu rol important pentru sănătatea oaselor și a mușchilor.
Durata redusă a zilei influențează și ritmul melatoninei, hormonul care reglează somnul. La persoanele predispuse, aceste modificări contribuie la apariția depresiei sezoniere, care se manifestă prin oboseală, nevoie crescută de somn, apetit crescut pentru dulciuri și scăderea interesului pentru activitățile obișnuite. Simptomele se repetă în fiecare toamnă și iarnă și se ameliorează primăvara.
Pentru pacienții cu afecțiuni tiroidiene există și o componentă sezonieră: atât hipotiroidismul, cât și hipertiroidismul pot debuta sau se pot agrava mai frecvent în anumite perioade ale anului. De aceea, iarna este important ca simptomele noi să fie semnalate medicului, iar controalele programate să fie respectate.
Este adevărat că pot apărea dezechilibre hormonale iarna?
Da, însă este important să facem distincția între variațiile fiziologice și boală. În cele mai multe cazuri, modificările hormonale din sezonul rece sunt fluctuații mici, prin care organismul se adaptează la frig și la lumina redusă, și nu reprezintă o afecțiune nouă care trebuie tratată.
Această distincție are consecințe practice. O valoare a TSH ușor peste limita normală, descoperită iarna la o persoană fără simptome semnificative, nu înseamnă automat hipotiroidism. Un studiu a arătat că variația sezonieră nu a modificat diagnosticul de hipotiroidism subclinic, adică forma ușoară, fără simptome evidente. Cu toate acestea, recomandarea mea este ca o astfel de valoare să fie repetată, de regulă după 6–12 săptămâni, înainte de a stabili diagnosticul și de a iniția un tratament care poate fi de lungă durată.
În cazul pacienților care urmează deja tratament pentru hipotiroidism, unele date recente sugerează că doza ar putea necesita ajustări sezoniere. Dovezile sunt încă limitate, astfel încât orice modificare de doză trebuie decisă de medic, pe baza simptomelor și a analizelor, și nu pe cont propriu.
Pe de altă parte, sezonul rece poate scoate la iveală probleme reale, care merită evaluate și tratate. Deficitul de vitamina D este frecvent la vârstnici și la persoanele care petrec mult timp în interior. Depresia sezonieră este o afecțiune recunoscută, care răspunde la terapia cu lumină, la psihoterapie sau, atunci când este necesar, la tratament medicamentos. De asemenea, o boală tiroidiană poate debuta sau se poate agrava în această perioadă.
Prin urmare, iarna nu provoacă în sine boli hormonale, dar poate face vizibile dezechilibre preexistente. Diferența dintre o variație normală și o boală este stabilită de evaluarea medicală, nu de o singură analiză..jpeg)
Dacă o persoană observă că i-a scăzut toleranța la frig sau, din contră, toleranța la căldură, este cazul să i se facă o evaluare atentă – metabolică și hormonală?
Da. O modificare nouă și persistentă a toleranței la frig sau la căldură merită evaluată, mai ales atunci când este însoțită și de alte simptome. Nu este vorba despre o zi în care am simțit mai intens frigul, ci despre o schimbare care durează săptămâni.
Trebuie spus însă că acest simptom, luat izolat, este nespecific. Intoleranța la frig apare la aproximativ două treimi dintre pacienții cu hipotiroidism, dar este frecventă și la persoanele cu funcție tiroidiană normală. De aceea, contextul clinic este cel care orientează diagnosticul. Când intoleranța la frig se asociază cu oboseală, piele uscată, constipație, creștere în greutate sau căderea părului, ne gândim în primul rând la hipotiroidism; la vârstnici, tabloul poate fi discret, dominat doar de oboseală și slăbiciune. Invers, intoleranța la căldură însoțită de scădere în greutate, palpitații, tremor și nervozitate sugerează hipertiroidismul, iar la femeile în jurul vârstei de 50 de ani bufeurile pot fi expresia menopauzei.
Ce recomandați în cazul acestor persoane cu intoleranță la frig sau la căldură?
Evaluarea pe care o recomand începe cu dozarea TSH, urmată de FT4. O completez cu o evaluare metabolică de bază: glicemie sau hemoglobină glicată, hemoleucogramă și feritină (anemia și deficitul de fier se asociază frecvent cu senzația de frig), funcția renală și hepatică, electroliți și, la nevoie, vitamina D. Dacă pacientul are și tensiune arterială scăzută, scăderea libidoului sau tulburări de ciclu menstrual, evaluarea se extinde la glandele suprarenale și la hipofiză.
Este important să fie revizuite și medicamentele, deoarece unele antidepresive, antipsihotice sau beta-blocante influențează termoreglarea. Orice modificare de tratament se face însă doar cu acordul medicului.
În fine, anumite semne impun evaluare de urgență: puls foarte rar, confuzie, somnolență accentuată sau scăderea temperaturii corporale. În aceste situații, pacientul trebuie să se prezinte imediat la medic.
Ce recomandări sau sfaturi le-ați da pacienților cu boli cronice pentru sezonul rece?
Sezonul rece nu presupune izolarea în casă, ci câteva măsuri de prevenție, simple, dar eficiente, pe care le recomand tuturor pacienților cu boli cronice.
Primele se referă la mediul în care trăim. Temperatura din locuință ar trebui menținută în jurul valorii de 20°C, inclusiv în dormitor, deoarece un dormitor încălzit peste noapte se asociază cu valori mai mici ale tensiunii arteriale dimineața. Îmbrăcămintea în mai multe straturi, uscată, completată de căciulă, fular și mănuși, protejează mai bine decât un singur strat gros. Sursele de încălzire trebuie folosite în siguranță: sobele și aparatele pe gaz necesită coș de fum verificat și ventilație adecvată, din cauza riscului de intoxicație cu monoxid de carbon, iar un detector de monoxid și unul de fum sunt foarte utile.
O a doua categorie de măsuri privește stilul de viață. Alcoolul nu încălzește, ci, dimpotrivă, dilată vasele de sânge din piele și accelerează pierderea de căldură. În zilele geroase, efortul fizic intens în aer liber, inclusiv deszăpezirea, trebuie evitat, mai ales de către pacienții cu boli cardiovasculare.
Ce ne puteți spune în încheiere, ca mesaj de luat acasă în ce privește prevenția?
Nu în ultimul rând, prevenția medicală rămâne esențială. Vaccinarea antigripală anuală și cea antipneumococică reduc riscul de complicații respiratorii, iar medicul de familie poate recomanda și alte vaccinuri potrivite vârstei și bolii. Tratamentul cronic trebuie continuat fără întreruperi. Pacienții cu astm sau BPOC au nevoie de un plan de acțiune pentru exacerbări, iar cei cu diabet trebuie să își monitorizeze mai atent glicemia și să își examineze zilnic picioarele. La cei cu deficit de vitamina D documentat, suplimentarea este indicată, iar simptomele de depresie sezonieră merită discutate cu medicul, deoarece există tratamente eficiente.
În final, un rol important îl au familia și vecinii, care pot verifica periodic dacă vârstnicii care locuiesc singuri au o locuință încălzită, alimente și îmbrăcăminte potrivită.
Sursa foto simbol: https://www.pexels.com/photo/woman-wearing-red-jacket-10605926/
Foto din arhiva personală a doctoriței Bianca Doamna.
Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
Cookie-urile ne ajută să vă îmbunătățim experiența pe site-ul nostru. Prin continuarea navigării pe site-ul www.viata-medicala.ro, veți accepta implicit folosirea de cookie-uri pe parcursul vizitei dumneavoastră.
Da, sunt de acord Aflați mai multe