Autentificare
Dacă ești abonat medichub.ro, autentificarea se face cu adresa de E-mail și parola pe care le utilizezi pentru a intra în platformă.
Abonează-te la „Viața medicală” ca să ai acces la întreg conținutul săptămânalului adresat profesioniștilor din Sănătate!
#DinRecunostinta
Căutare:
Căutare:
Acasă  »  LIFESTYLE  »  Cultură

Doza de ficțiune: „Unii se aseamănă, dar nu se adună...” de Camelia Ulmeanu

Viața Medicală
Redacția Viața Medicală vineri, 23 septembrie 2022

Pentru prima dată Camelia Ulmeanu ne-a trimis un text scurt pentru rubrica „Doza de ficțiune”, amintindu-ne, mai în glumă, mai în serios, ce s-ar putea întâmpla dacă doi pacienți ai aceluiași medic psihiatru s-ar întâlni în sala de așteptare.

Doza de ficțiune: „Unități” de Florin Popescu 

Doza de ficțiune: „Ce-a mai rămas de spus” de Ioana Cristea 

Unii se aseamănă, dar nu se adună... 

— Eu merg la 2, la doctorul Pitulice, spuse domnul, așezându-și mai bine gâtul în guler și mâneca de la cămașă la un centimetru de linia paltonului. 

— Și eu tot la 2, tot la doctorul Pitulice, spuse doamna, apăsând în silă butonul liftului. Și, de obicei, domnii se oferă să întrebe o doamnă la ce etaj merge și să apese butonul liftului. Maniere compromise într-un soi de egalitate între sexe. Simt că nu mai e respect din partea niciunui bărbat, spuse doamna înciudată până la lacrimi, căutând agitată șerveţelele în poșetă.  

doza de fictiune VM 38 camelia ulmeanu

— Fiecare cu principiile lui, doamnă, din considerente de igienă nu ating nici butonul liftului, nici al soneriei, nici al autobuzului, spuse domnul, scoţându-și gelul cu dezinfectant.

Își spălă bine palmele bine întreţinute și unghiile bine pilite. 

— Ce a fost pocnetul ăsta? ţipă duduia. Lumina, vai, e întuneric, a căzut curentul, ce facem? O să ne găsească peste cinci zile ca pe șobolani umflaţi, suntem pierduţi, să sun pe cineva, pe vecina Gina, să o anunţe pe maică-mea, să știe că am murit. O să ne sufocăm, domnule, în liftul ăsta. Deja aerul e tot mai puţin, cred că un ibric întreg de Armani ai turnat pe dumneata. Aju-tooooor, să batem în ușă... 

— Puneţi-vă, doamnă, masca peste orificiul bucal, nu mai aruncaţi toţi coronavirușii peste oameni. Și staţi potolită. De când s-a oprit lumina, aţi călcat numai pe pantofii mei. Cum o să ies din lift? Ca un porc plin de praf? Sunt intelectual, profesor de istorie. Nu vă permit să faceţi nicio remarcă acidă la adresa parfumului meu, e tușa mea în mijlocul unei mediocrităţi eminamente medievale sau cvasimedievale.

— Hai că sunteţi comic, domnule. Mai devreme, la recepţie, aţi împins ușa peste mine, cu piciorul, încât mi-a sărit cafeaua din pahar. Aţi scos doar un sunet de babuin și atât. Nu tu scuze, nu tu „du-te în mă-ta”. Și acum să mă trezesc chiar cu dumneata în lift cu tușa murată în Armani. Parcă sunteţi și un pic pensat? Sau așa mi s-a părut... 

— Un pic de claritate în plus, în privire, asta ne deosebește de maimuţe, doamnă, evoluţia și eleganţa. Cât despre ușa de la recepţie, vă repet că nu apăs butoane și mai ales nu apăs clanţe. E potrivit și piciorul câteodată.

Doamna izbucni într-un râs isteric: 

— Serios? Sex tot cu piciorul faceţi? Altfel cum? Că doar e un mediu periculos. Vă și văd, purtând mască, mănuși, ochelari de sudură, prezervativ, iar partenera dumneavoastră vine cu dosarul complet de analize medicale la zi și apoi... Cam asta a fost, pentru că vi se aburesc ochelarii și amânaţi până trece pandemia, care durează mai ales în capul dumitale. 

Lacrimile de râs îi curgeau în cascadă.

— Nu dau curs ignoranţei dumitale, doamnă, nu suport glumele proaste. 

— Ce-i gălăgia asta? Vai de mine. Trosnește liftul. Ce se aude? Pleacă liftul. Domnule, suntem salvaţi! Îl strânse de braţ plină de bucurie.

— Acum măcar la coborâre să îmi permiteţi, ca o doamnă ce sunt, să ies prima.

— Nici gând, doamnă, trebuie să ies cât mai repede din mediul ăsta viciat. 

Ușile se deschid în ritmul lor, dar curentul cade iar, astfel că rămân blocate la jumătate, lăsând doar o fantă îngustă de lumină spre marea eliberare. Fiecare se prinde de câte o laterală. Fiecare luptă pentru un ideal. Poate îl vor dobândi, poate își vor rupe doar fâșurile. 

Altfel, e liniște aici la 2, doctorul Pitulice îi așteaptă calm. A învăţat „să ţină la glumele” pacienţilor. 

Citiți și: Căutăm microficțiuni cu tematică medicală

Doza de ficțiune: „Boala sărutului” de Isabela Brănescu 

Doza de ficțiune: „Pauză” de Maria Magdalena Costea  

 

Pentru a participa la selecţie, puteţi trimite microficţiuni la adresa florentina@revistadepovestiri.ro. 

Autorul, prin trimiterea materialului, își dă acordul tacit pentru publicarea în Viața Medicală și pe site-ul www.viata-medicala.ro

revista de povestiri partener la Doza de Fictiune Viata medicala

Etichete: doza de fictiune proza scurta proza contemporana proza contemporana romana psihiatru medic psihiatru pandemie camelia ulmeanu

Abonează-te la Viața Medicală

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, săptămânalul profesional, social și cultural al medicilor și asistenților din România!
  • Tipărit + digital – 199 de lei
  • Digital – 149 lei
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC