Doza de ficțiune: „Doulaura Balaura” de Ioana Serota 

Doza de ficțiune: „Norul aparţinătorului la tinereţe” de Tina Ion

Brânza, bat-o vina! 

Spre final de iarnă, într-un cabinet medical individual al unui medic de familie dintr-un orășel de provincie ca toate orășelele de provincie, o pacientă vine cu rezultatele analizelor spre interpretare. 

Pacienta are 60 de ani, e roșcată și cu părul strâns în coadă joasă, față ovală, ochi căprui, minionă și atletică. Intră în cabinet cu foile de la analize în mâna stângă, salută, iar doctorița îi face semn să se așeze. Pacienta poartă un palton negru de lână care îi subliniază talia subțire, lung până deasupra genunchilor și închis cu trei nasturi mari argintii pe verticală, peste o rochie scurtă și groasă verde-iarbă și cizme scurte fără toc, negre. 

Așezată la birou și scriind ceva într-un catastif, doctorița – 50 și ceva de ani, roșcată, tunsă scurt, cu unghii lungi vopsite cu roșu și cu tradiționalul halat alb – îi ia foile din mână pacientei și aruncă o privire peste ele, prin ochelarii aurii care i se sprijină pe nasul ascuțit. 

Doctorița, arborând o mină gravă: Mda, toate sunt bune, mai puțin colesterolul care e prea mare. 

Pacienta, pe un ton calm: Da, am observat și eu... Ce mă sfătuiți să fac? 

Doctorița, sigură pe ea: Păi, să mai lăsați cefele de porc, cartofii prăjiți, maioneza, șaormele...

Pacienta, zâmbind ușor: Dar eu nu mănânc așa ceva. 

Doctorița, privind-o încruntată peste ochelari: Cum adică? 

Pacientă: Adică nimic din ce ați zis. 

Doctorița, cercetând-o și mai încruntată: Atunci să renunțați la mezeluri, de-astea sigur mâncați! 

Pacientă, liniștită: Nu, deloc. 

Doctorița, zâmbind ironică: Ei, lăsați, că măcar de dimineață și tot vă faceți niște sendvișuri cu salam! 

Pacienta, animată brusc: Doamnă, nu cred că m-am făcut înțeleasă! Eu nu am în casă, nu cumpăr, nu consum mezeluri, deloc, niciodată. 

Doctorița, începând să bată cu pixul în masă: Oricum, să nu mai mâncați prăjeli și nici foarte multă sare. 

Pacienta: Dar nu mănânc nici prăjeli și nici foarte multă sare. 

Doctorița, îndârjită: Cum, măcar niște șnițele și tot mâncați! 

Pacienta, placidă: Nu. 

Doctorița, cu fața aprinsă în culoarea lacului de unghii: Înseamnă că sunteți sedentară!

Pacienta, imperturbabilă: Dacă a face 30 de minute de gimnastică pe zi, plus mers 4 kilometri pe jos de luni până vineri înseamnă că sunt sedentară, atunci da, ce să zic... sunt sedentară. 

Doctorița, exasperată: Doamnă! Atunci... probabil că mâncați prea mult! 

Pacienta se ridică de pe scaun și își desface teatral paltonul: Vi se pare că mănânc prea mult? 

Doctorița, scanând-o din cap până-n picioare, ca la croitorie, mormăie nemulțumită: La cum arătați, s-ar zice că nu mâncați mai nimic... Totuși, ce mâncați? 

Pacienta, enumerând: Fructe proaspete, legume crude, gătite... Câte un pic de carne slabă în ciorbă, nuci, semințe, branze, smântână... 

Doctorița, strigând victorioasă: A-HA!! Eh, vedeți, doamnă, că am ajuns la adevăr? SĂ NU MAI MÂNCAȚI BRÂNZĂ ȘI SMÂNTÂNĂ! Și să veniți din nou la analize peste trei luni. Sănătate! Următorul, vă rog! 

Doza de ficțiune: „Remisiunea unui moment bolnav” de Diana-Ioana Șobea 

Doza de ficțiune: „Jurnal de carantină” de Violeta Urdă 

Pentru a participa la selecţie, puteţi trimite microficţiuni la adresa florentina@revistadepovestiri.ro. 

Autorul, prin trimiterea materialului, își dă acordul tacit pentru publicarea în Viața Medicală și pe site-ul www.viata-medicala.ro.