În tradiția românească, exprimată mai ales în basme, pasărea măiastră este o făptură originară de pe un alt tărâm, plină de lumină, ce vine în ajutorul muritorilor aflați la ananghie. Etosul popular a atribuit acestei ființe supranaturale, ce păstrează totuși conexiuni morfologice cu suratele pământene, încărcături spirituale deosebite, confirmate prin prezența constantă a imaginii păsărilor în vastul univers al creației meșterilor populari. 

Interpretând acest atașament în cheie metaforică, având totodată și susținerea din iconografia creștină, care Îl înfățișează pe Duhul Sfânt în reprezentările Sfintei Treimi sub forma unui porumbel, putem afirma că pasărea devine un simbol al aspirației omului spre desăvârșire, spre Cer, spre mult-visata Grădină a Paradisului.

Diversitatea reprezentărilor avimorfe în arta tradițională românească, precum și încărcăturile de sens atribuite diferitelor specii și asocieri de simboluri pot fi admirate la Sala „Tancred Bănățeanu” a Muzeului Național al Țăranului Român, în cadrul expoziției-eveniment „Pasărea Măiastră. Zbor între lumi”. Aceasta este organizată cu sprijinul Ambasadei Republicii Moldova la București, în parteneriat cu Muzeul Național de Etnografie și Istorie Naturală din Chișinău. 

Diversitate în modele și cromatică

Încă de la început, vizitatorul este surprins de numeroasele tipuri de obiecte în care regăsim pasărea: modelele textile de pe scoarțe, covoare, ștergare, cămăși și catrințe, țesute ori cusute. Reprezentările sunt pictate pe cele mai variate obiecte de ceramică, dăltuite în lemnul porții ori al unor unelte folosite în gospodărie, precum lingurile și furcile de tors.

 Apropiindu-ne de fiecare în parte, remarcăm particularitățile modului propriu-zis de înfățișare a zburătoarelor: pornind de la siluete cu contur aproape geometric, minimaliste, observăm apoi variante mai elaborate, cu ceva mai multe elemente figurative, care merg, în final, până la lucrături de o remarcabilă asemănare cu modelele vii. 

Gama cromatică aleasă este de asemenea diversă, cu reprezentări monocromatice în dantelă sau necolorate pe piesele din lemn, trecând prin desene cu puține nuanțe pe ceramică, pentru a exploda într-o bogăție de culori în partea de cusături și țesături.

 Nu în ultimul rând, bogăția imaginarului rural se reflectă și în numeroasele specii de păsări pe care le putem identifica în expoziție: păsări domestice, precum cocoșul, găina, curcanul, dar și sălbatice, încărcate de semnificații mitice: vulturul, cucul, barza, păunul și chiar papagalul.

Privind expoziția din perspectivă antropologică, legând semnificațiile păsărilor în special de superstițiile populare și de riturile de trecere ce marchează existența umană (nașterea, căsătoria și moartea), putem reflecta la rolul pe care anumite păsări l-au primit prin tradiție. Importanța lor este întărită și prin imortalizarea pe obiectele folosite în casă, atât în mod cotidian, cât și la sărbători și evenimente. 

Dincolo de reîntâlnirea cu roadele creației meșterilor populari, expoziție este, în același timp, și un prilej de meditație asupra bogăției de expresie a artei tradiționale și asupra felului în care uneori, privind superficial și de la distanță, pierdem din vedere, atât la propriu, cât și la figurat, o multitudine de detalii care ar avea puterea să confere noi sensuri și o mai bună înțelegere a rostului vieții și a lumii care ne înconjoară.