Unul din cinci copii de vârstă şcolară are o dificultate emoţională sau de comportament, unul din opt copii va primi un diagnostic de tulburare de sănătate mintală, iar comportamentele de bullying (hărţuire repetată, de tip fizic, verbal, social, a unui copil de către un alt copil) sunt extrem de frecvente. În 2015 s-au înregistrat peste 4.000 de decese prin suicid la adolescenţi cu vârsta între zece și 19 ani. Majoritatea victimelor erau băieţi.
Claudiu avea 15 ani și o privire adolescentină caldă și inocentă, umbrită adeseori de tristeţe și de dor. „Era un copil frumos și bun”, povesteau profesorii și colegii de clasă, ștergându-și lacrimile de pe obraz. Dar suferinţa pe care o îndurase în ultimul an, după ce mama lui plecase la lucru în străinătate, numai el o cunoștea. Doi fraţi mai mici, de 11 și de șapte ani, au rămas mai mult în grija lui. Stătea aproape tot timpul gârbovit, de parcă povara grea care îi apăsa umerii firavi îl încovoiase prematur. Trei copii așteptau în fiecare zi să se deschidă poarta și să apară în prag cea care le dăduse viaţă. Claudiu a lăsat o ultimă scrisoare, mărturisind că nu mai avea puterea de a suporta durerea.
Este doar unul dintre zecile de copii români al căror sfârșit nedrept și prematur a fost cauzat, după statisticile oficiale, de dorul de mamă, cazuri mediatizate de presa românească.

220 de milioane de copii cu afecţiuni mintale

- 50% din afecţiunile mintale ale adultului debutează înainte de 18 ani;
- costurile sănătăţii mintale se cifrează la 3,5% din PIB în Uniunea Europeană;
- 31% din populaţia lumii are sub 18 ani și 10%, adică 220 de milioane de copii, suferă de afecţiuni mintale;
- 90% din persoanele care se sinucid suferă de afecţiuni mintale.

Singuri acasă – drama copiilor migranţilor români

În ultimii 15 ani, aproape trei milioane de români și-au părăsit ţara, lăsându-și copiii în grija statului, a rudelor sau a cunoscuţilor.

Chiar dacă statisticile oficiale nu reușesc să surprindă adevărata dimensiune a fenomenului, raportul „Singuri acasă” al organizaţiei Salvaţi Copiii indică o îmbunătăţire a recunoașterii fenomenului de către autorităţi: datele Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Drepturilor Copilului au înregistrat o creștere semnificativă a numărului copiilor cu părinţi plecaţi la muncă în străinătate: de la 85.000 în decembrie 2015, la 94.896 în decembrie 2017. Datele obţinute de Ministerul Educaţiei de la inspectoratele școlare judeţene au relevat însă un număr mult mai mare, de 159.038 de copii, iar aceste date nu surprind nici ele întreaga amploare a fenomenului, pentru că nu cuprind copiii de vârstă antepreșcolară și pe cei neînscriși la școală sau în abandon școlar.
Preţul căutării unui trai mai bun este dramatic. Familii dezbinate, copii părăsiţi afectaţi emoţional, rata crescută a depresiilor și dependenţelor, a abandonului școlar, a violenţei, numărul sporit de sarcini la minore și un număr record de sinucideri situează România pe primele locuri la nivel european în aceste clasamente sumbre ale vieţilor de copii devastate în urma migraţiei părinţilor pentru muncă.
Sănătatea mintală este o problemă de sănătate publică importantă la nivel mondial și european. Statisticile OMS arată că 25% din populaţia Europei (unul din patru europeni) suferă de depresie sau de anxietate. Afecţiunile neuropsihiatrice sunt responsabile de 26% din povara afecţiunilor cronice în UE. Aproape 50% din concediile medicale acordate în UE pentru boli cronice au ca motivaţie diagnosticele de depresie si anxietate, în timp ce numai 50% din depresiile majore sunt și tratate. Costurile afecţiunilor mintale și ale anxietăţii ajung la 170 de miliarde de euro anual. Iar jumătate din toate tulburările psihice ale adultului debutează înainte sau în cursul adolescenţei.
Ultimul raport „Health Behaviour in School-aged Children” al OMS arăta că 29% din adolescentele de 15 ani și 13% din băieţii de 15 ani din ţările europene au avut o stare de deprimare mai des de o dată pe săptămână și că unul din zece adolescenţi consumă săptămânal băuturi alcoolice (9% din fete și 13% din băieţii de 15 ani). Până în 2020, peste 25% din populaţia de copii a Europei va dezvolta probleme de sănătate mintală şi va avea nevoie de consiliere psihologică. Netratate, aceste tulburări afectează sever dezvoltarea copiilor şi şansa la o viaţă decentă.
Suicidul reprezintă 17,6% din totalul deceselor în rândul tinerilor adulţi cu vârste cuprinse între 15 și 29 de ani în ţările cu venituri ridicate. Este a doua cauză principală de deces la nivel global și în Europa în rândul acestei grupe de vârstă, după accidentele rutiere, potrivit raportului „Preventing Suicide: A Global Imperative”, dat publicităţii de OMS în 2014. În plus, 90% din sinucideri pot fi atribuite bolilor psihice în ţările cu venituri ridicate, iar 22% din totalul acestora sunt legate de consumul de alcool. Sinuciderea este însă principala cauză de deces la grupul de vârstă 10–19 ani în ţările cu nivel scăzut și mediu de dezvoltare. Tinerii dezavantajaţi, minorităţile și migranţii sunt în mod special afectaţi. În ciuda acestor date, numai 13 ţări europene sunt cunoscute ca având o strategie naţională de prevenire a suicidului.

Doar 5% din copiii cu probleme emoţionale și mintale sunt diagnosticaţi și trataţi în România

Potrivit estimărilor internaţionale și ale organizaţiei Salvaţi Copiii, din cei 3,8 milioane de copii din România, peste 760.000 ar suferi de o tulburare de sănătate mintală. În perioada ianuarie–octombrie 2014, doar 22.136 de copii (cu vârsta între 0 și 18 ani) erau înregistraţi în sistemul de servicii publice din România ca având o tulburare psihică a copilului și adolescentului, codificată prin clasificarea ICD10, conform unui raport al Centrului Naţional de Sănătate Mintală și Luptă Antidrog (CNSMLA).

În plus, procentele actuale arată că numărul de copii diagnosticaţi cărora li se oferă un pachet minimal de servicii variază între 1% și 5% din totalul celor care ar necesită îngrijire.

Penuria de resurse pentru sănătatea mintală a copiilor

Conform Ministerului Sănătăţii, serviciile publice de sănătate mintală sunt oferite la nivel naţional în cadrul a doar 22 de clinici de psihiatrie pediatrică din spitale, 29 de centre de sănătate mintală pentru copii, șapte staţionare de zi și 21 de cabinete ambulatorii. O treime din judeţele României nu dispun de centre pentru sănătatea mintală a copiilor și adolescenţilor.
Situaţia personalului specializat în domeniul sănătăţii mintale pediatrice este una și mai alarmantă. În 2014, pentru diagnosticul şi tratamentul acestor copii, în cadrul structurilor publice erau angajaţi 123 de medici cu specializarea psihiatrie pediatrică și 72 de psihologi clinicieni. Astfel, ne aflăm în faţa unei discrepanţe de proporţii între nevoia de servicii de sănătate mintală și deficitul flagrant de resursă umană calificată. Copiii sau adolescenţii afectaţi grav de asemenea tulburări se adresează spitalului de psihiatrie pentru adulţi sau, acolo unde nu există o asemenea instituţie, spitalului judeţean. Totuși, conform legii, tratamentul copiilor cu tulburări de sănătate mintală ar implica intervenţii oferite în echipe multidisciplinare, formate din diferiţi profesionişti: psihiatru, psiholog clinician, psihoterapeut, logoped, educator, asistent medical, asistent medical comunitar, asistent social, profesor și alţi specialişti. Dezideratul este la distanţă mare de posibilităţile sistemului de sănătate românesc.
În plus, tratamentul copiilor implică, în mod obligatoriu, intervenţii în contexte naturale ale copilului, la şcoală sau acasă. România oferă strict asistenţă limitată în cabinete de specialitate, orientată excesiv spre curativ, în detrimentul prevenţiei. Serviciile de promovare a sănătăţii mintale şi de prevenire a tulburărilor de sănătate mintală la copii și adolescenţi lipsesc din sistemul public. Asistenţa terţiară prevalează în detrimentul asistenţei primare și comunitare.

Asistenţa medicală primară

La nivel european, majoritatea ţărilor declară că medicii de familie se ocupă de pacienţii cu probleme comune de sănătate mintală: identifică și trimit la specialist persoanele cu probleme (95%); diagnostichează problemele mintale (86% din ţări); tratează regulat persoanele cu afecţiuni comune (86%). De asemenea, ei au un rol major în identificarea, diagnosticarea și sesizarea tulburărilor psihice grave. Conform Ministerului Sănătăţii, medicii de familie români au nevoie de competenţe suplimentare și de formare în diagnosticarea și abordarea afecţiunilor psihiatrice la copii și adolescenţi.

Școala și prevenirea tulburărilor emoţionale și mintale

■ Specialiștii sunt de părere că disciplina „Abilităţi de viaţă” ar trebui introdusă în programa școlară obligatorie, la fel ca matematica sau literatura.
■ Școlile ar trebui să considere o prioritate bunăstarea psihică a copiilor.
■ Pentru că intervenţiile precoce sunt esenţiale, părinţii, medicii și educatorii ar trebui să devină mai deschiși și mai informaţi, pentru a identifica și aborda eficient acești copii.

Priorităţile politicilor de sănătate

Expunerea la experienţe și situaţii adverse în copilărie și la pubertate le poate afecta tinerilor starea de bunăstare mintală pentru mulţi ani.
Insecuritatea atașamentului și violenţa familială în copilărie sunt importanţi factori predictori ai unor probleme subsecvente, cum ar fi consumul de substanţe sau comportamentul criminal în adolescenţă. Copiii cu tulburări emoţionale şi comportamentale sunt de trei ori mai expuşi riscului de a fi victime ale abuzului şi neglijării, comparativ cu restul copiilor. Practicile parentale în România sunt majoritar orientate spre pedeapsă, 63% din copii afirmă că sunt bătuţi acasă de părinţii lor. Condiţiile socioeconomice în care cresc le afectează alegerile și oportunităţile, le pot induce sentimente de rușine și izolare, le afectează șansele de educaţie și interacţiune socială și îi pot expune unui risc crescut de abuz de substanţe, de boli sau vătămări fizice.
Expunerea la factorii de risc în copilăria timpurie poate afecta în mod semnificativ bunăstarea mintală timp de ani și chiar decenii mai târziu. Suportul parental, o viaţă sigură în familie și un mediu pozitiv de învăţare în școală sunt factorii-cheie în construirea și protejarea bunăstării mintale și a capitalului psihic în copilărie și adolescenţă. OMS Europa colaborează cu o serie de parteneri internaţionali pentru a dezvolta răspunsuri adecvate în materie de sănătate publică, care includ protecţia împotriva sărăciei, excluziunii, abuzului și violenţei; promovarea formării abilităţilor de viaţă și a învăţării socioetice în școli; prevenirea autovătămării și a sinuciderii, identificarea și gestionarea timpurie a problemelor de sănătate mintală sau de comportament.

Priorităţile europene și exemplul Finlandei

Priorităţile actuale la nivel european în domeniul sănătăţii mintale sunt formulate în „Planul european de acţiune în sănătate mintală 2013–2020”, care oferă cadrul pentru consolidarea capacităţilor naţionale de a aborda nevoile de sănătate mintală ale copiilor și adolescenţilor. De asemenea, acesta încurajează adoptarea unei abordări bazate pe ciclul de viaţă în implementarea politicilor și strategiilor de sănătate mintală.
Finlanda, un exemplu de bune practici, a identificat drept caracteristici centrale ale strategiei: depresia, accesul la îngrijirea sănătăţii, accesul la servicii de sănătate mintală, abuzul de substanţe și alcool și accesul la instrumentele letale. În plus, strategia a condus la înfiinţarea de linii telefonice de criză pentru persoanele care se confruntă cu gânduri suicidare și la elaborarea unui ghid pentru media pentru a evita, de exemplu, menţionarea metodelor de sinucidere (Patana, 2014; Korkeila, 2013). Recunoașterea că rata de suicid era ridicată în rândul tinerilor a dus la dezvoltarea unei campanii, „Time Out! Înapoi pe pistă” (Aikalisä! Elämä raitelleen), care a promovat incluziunea socială în rândul bărbaţilor vulnerabili. Două treimi din participanţii la acest program au raportat că experienţa a meritat efortul, în timp ce aproximativ 60% au declarat că le-a îmbunătăţit situaţia de viaţă. (Appelqvist-Schmidlechner et al., 2012). La sfârșitul anului 2017, parlamentul finlandez a alocat 300.000 de euro pentru a dezvolta, în 2018, o nouă strategie de prevenire a sinuciderii, inclusă în noua Strategie naţională de sănătate mintală a Finlandei.

Strategia României – de la teorie la practică

În timp ce alte state europene au politici articulate și raportează scăderi de două cifre ale ratei bolilor psihice și suicidului la copii și adolescenţi, România a elaborat de câţiva ani „Strategia naţională de sănătate mintală a copilului și adolescentului”. Pe hârtie, arată perfect. Aplicarea ei consecventă, bugetarea activităţilor și raportarea implementării necesită îmbunătăţiri. Priorităţile includ dezvoltarea serviciilor de prevenire a tulburărilor psihice prin parteneriat între sistemul de educaţie, sistemul de sănătate, sistemul de servicii sociale şi sistemul de justiţie. De asemenea, presupun dezvoltarea şi implementarea unei baze de date, formarea echipelor funcţionale multidisciplinare medicale, sociale și pedagogice, prin introducerea în curriculă a unui modul de psihologie a copilului, dezvoltarea serviciilor de intervenţie timpurie pentru copiii la risc și dezvoltarea reţelei de asistenţă psihiatrică pediatrică. Crearea de centre comunitare integrate, deservite de echipele multidisciplinare sprijinite de autorităţile administraţiei publice locale, este, în viziunea autorităţilor, un pas important pentru abordarea copiilor și adolescenţilor cu probleme de sănătate mintală, dar și a familiilor și comunităţii. Rămân de cuantificat rezultatele concrete ale acestei strategii în vieţile copiilor și tinerilor noștri, potrivit raportărilor ce ar fi urmat să fie comunicate de CNSMLA. Între timp, copiii români subdiagnosticaţi cu afecţiuni mintale, trataţi incomplet sau stigmatizaţi se duc în tăcere, din dor de mamă, abuzuri sau sărăcie, lăsându-ne, câteodată, o scrisoare.

Reţelele de socializare și tulburările mintale

În timp ce reţelele de socializare oferă oportunitatea de conectare și de a interacţiona cu prietenii și familia, utilizarea lor prezintă și multiple dezavantaje, mai ales pentru copii și adolescenţi. De exemplu: hărţuirea pe internet, „depresia Facebook”, lipsa somnului, sextingul, anxietatea și expunerea la conţinut necorespunzător.