CELE MAI FRECVENTE ÎNTREBĂRI:

1. Ce este infarctul miocardic acut?
   Infarctul miocardic acut este una dintre urgenţele cele mai întâlnite în
   camera de gardă a marilor spitale și reprezintă o întrerupere a fluxului
   de sânge la nivelul arterelor coronare, vase responsabile cu irigarea
   mușchiului inimii.
2. De ce apare?
   Cea mai frecventă cauză responsabilă de apariţia infarctului miocardic este reprezentată de ateroscleroză (boală a vaselor de sânge), secundară unui stil de viaţă inadecvat (consum excesiv de grăsimi animale și alcool, fumat, sedentarism, exces ponderal). Depunerea colesterolului pe arterele coronare, în cazul inimii, conduce progresiv la împiedicarea curgerii fiziologice a sângelui, ducând în timp la o hrănire deficitară a miocardului (mușchiului inimii), proces numit ischemie. În anumite condiţii, plăcile de colesterol se pot rupe, provocând în acel loc obstrucţia vasului de sânge prin material trombotic, urmată subsecvent de suferinţa teritoriului miocardic deservit de vasul respectiv în aval. Astfel se produce infarctul de miocard. În funcţie de gravitatea leziunilor și de întinderea zonei de ischemie pe care acestea o provoacă, infarctul miocardic poate contura un tablou de prezentare la spital mai sever sau mai puţin sever.
3. Care este conduita terapeutică optimă?
   Diagnosticul de infarct miocardic este un eveniment major pentru pacientul cardiovascular
   și conduita terapeutică non-farmacologică și farmacologică reprezintă o piatră de hotar decisivă pentru restul vieţii acestuia. Pe lângă tratamentul medicamentos individualizat pe care pacientul va trebui să îl urmeze din acel moment, acesta va primi și multiple recomandări de modificare a stilului de viaţăpentru a diminua factorii  de risc cardiovascular care l-au adus în acest moment nefericit.

Infarctul miocardic acut reprezintă o urgenţă medicală ce apare prin ocluzia unei artere coronare. Recunoaşterea imediată a semnelor
şi transportarea de urgenţă a pacientului la spital în vederea efectuării
cât mai rapide a reperfuziei sunt absolut esenţiale pentru salvarea
vieţii acestuia. Ce se întâmplă însă ulterior unui infarct miocardic?

Recuperarea cardiovasculară este componenta majoră care poate îmbunătăţi prognosticul pacientului, de aceea trebuie să creştem gradul de conştientizare în comunitatea medicală şi în rândul publicului privind această intervenţie.

Bolnavului cu infarct miocardic i se va recomanda pentru primele zile după revenirea la domiciliu o activitate fizică gospodărească ușoară sau plimbări scurte, de 15-20 de minute, dacă fizic acesta se simte bine și nu raportează durere, dispnee sau palpitaţii.

Ce nu este recomandat a se efectua este activitate de rezistenţă, cum ar fi ridicarea de greutăţi mai mari de 5 kilograme. După o săptămână post-angioplastie sau după trei-șase săptămâni post-intervenţie prin bypass aorto-coronarian, pacientului i se va recomanda să efectueze un test de efort monitorizat electrocardiografic, eventual şi cu posibilitate de măsurare a gazelor respiratorii, condus până la nivel simptomatic pe cicloergometru (bicicletă) sau pe covor rulant (bandă).

Testul va cuantifica nivelul de fitness cardiopulmonar al pacientului, va evalua stabilitatea electrică a inimii şi controlul tensiunii arteriale. De asemenea, va servi drept punct de plecare pentru parametrii de debut ai activităţii fizice a pacientului, pe care echipa de recuperare cardiovasculară îi va monitoriza pe parcursul sesiunilor de recuperare (2).

Schimbări ale stilului de viaţă

Modificarea stilului de viaţă al pacientului se numără poate printre cele mai dificile deziderate pe care medicul le are pentru acesta. De cele mai multe ori, complianţa pacientului la tratamentul medicamentos este superioară faţă de complianţa la tratamentul non-medicamentos, și anume, regimul fără sare, scăderea cantităţii de grăsimi alimentare, scăderea în greutate, efectuarea de exerciţii fizice, renunţarea la fumat sau la consumul de alcool.

Este însă foarte important, pentru un pacient cu istoric de infarct miocardic acut, să respecte recomandările privind alimentaţia. Aceasta nu trebuie privită ca o dietă (de urmat pe o perioadă scurtă), ci mai degrabă ca o modificare a stilului de viaţă, prin adoptarea unei alimentaţii bogate în legume și fructe (două-trei porţii/zi), cu creșterea aportului de fibre (30-45 grame/zi, provenind din cereale integrale – ovăz, secară, hrișcă), scăderea consumului de sare (sub 5 grame/zi), eliminarea alimentelor procesate, atât solide, cât și lichide (mezeluri, dulciuri, sucuri cu zahăr adăugat), includerea de proteină slabă (pește, curcan, pui) și reducerea consumului de carne roșie.

În cazul pacienţilor fumători, renunţarea la tutun este obligatorie pentru scăderea riscului cardiovascular și a complicaţilor în viitor, iar consumul de alcool se recomandă a fi limitat la 100 grame de alcool pur (echivalentul a patru-cinci pahare de vin în cuantum de 150 ml) pe săptămână (3).

Recuperarea cardiovasculară – unde, când, cum?

Recuperarea cardiovasculară poate fi efectuată în regim ambulatoriu (fără necesar de spitalizare), în regim instituţionalizat (cu spitalizare) și prin intermediul serviciilor de telemedicină (de la domiciliul pacientului).

Regimul ambulatoriu și cel instituţionalizat au avantajul că activitatea fizică se desfășoară în persoană, alături de echipele specializate, însă dezavantajos pentru pacient este faptul că trebuie să se deplaseze sau să fie internat în centrele respective.

Complianţa pacienţilor la aceste două tipuri de programe este în general mai scăzută pe termen lung, în special în rândul celor ce sunt încă activi din punct de vedere profesional.

Pe de altă parte, serviciile de telemedicină prezintă avantajul că activităţile fizice pot fi efectuate de la domiciliul pacientului, în intervalele orare care i se potrivesc acestuia, cu monitorizare de la distanţă de către o echipă medicală prin intermediul dispozitivelor
inteligente puse la dispoziţia sa (2).

Pentru cele mai bune rezultate, un program de recuperare cardiovasculară este recomandat să se întindă pe o durată de 8-12 săptămâni, cu o frecvenţă de două-trei ori pe săptămână și să fie efectuat de persoane calificate în acest domeniu, în centre echipate corespunzător.

Programelor de exerciţii fizice aerobice, de forţă și respiratorii li se va asocia și un program de corectare a factorilor de risc cardiovascular (consiliere psihologică, consultanţă nutriţională și metabolică, consilierea sevrajului de tutun etc.) (2).

În cadrul programelor de recuperare cardiacă pot fi efectuate mai multe tipuri de exerciţii fizice, în funcţie de programul individualizat ce i se va recomanda pacientului.

Astfel, dintre modalităţile de exerciţiu fizic enumerăm: antrenamentul continuu de intensitate moderată, antrenamentul fizic pe intervale, antrenamentul de rezistenţă, cel al mușchilor respiratori și stimularea electrică funcţională.

Acolo unde este posibil, se recomandă îmbinarea acestor tipuri de antrenamente pentru a asigura atât creșterea capacităţii de efort, îmbunătăţirea debitului cardiac și a funcţiei diastolice (de relaxare) a inimii, cât și a forţei și a capacităţii de coordonare a
întregului organism (2).

Participarea pacienţilor în programele de recuperare cardiacă după un eveniment coronarian acut este recomandare de clasa IA a ghidului Societăţii Europene de Cardiologie pentru îmbunătăţirea prognosticului pe termen lung al acestora.

Îmbinarea programelor de exerciţiu fizic regulat cu unul de optimizare a factorilor de risc (menţinerea unei tensiuni arteriale sistolice <140 mmHg și a LDL-colesterolului <70 mg/dl) se asociază cu scăderea complicaţiilor și a recurenţei evenimentelor acute (3).

Multiple beneficii, bariere importante

Indiferent de modalitatea prin care a fost tratat infarctul miocardic acut, pacientul ar trebui îndrumat către un program de recuperare cardiovasculară cât mai rapid pentru a reduce riscul de decondiţionare fizică suplimentară, care va amplifica bucla psihologică negativă și va facilita în final reinserţia socială a acestuia cu o calitate superioară a vieţii.

În 2020 s-a publicat un studiu în Jurnalul European de Cardiologie Preventivă ce a demonstrat că participarea pacienţilor la programe de recuperare cardiacă după un sindrom coronarian acut sau operaţie de bypass aorto-coronarian se asociază cu un risc de mortalitate mai mic faţă de cel al pacienţilor care nu urmează un astfel de program (1).

În ciuda multiplelor beneficii pe care programele de recuperare cardiacă le reprezintă, acestea înfruntă bariere importante în România, cum ar fi
lipsa finanţării corespunzătoare, a centrelor specializate de stat sau chiar și în regim privat și lipsa unui cadru legal corespunzător desfășurării acestora. În plus, prescripţia de către medici a recuperării cardiace în rândul pacienţilor cu indicaţie este foarte scăzută.

Citiți și: Consumul de pâine albă crește riscul de boli cardiovasculare