Dar el îmi prezentă argumentul căruia nu-i puteam găsi vreun rost în a-l nega: cum aş fi putut eu, student în medicină, să examinez un pacient cu nişte mâini ale căror unghii ar fi purtat semnele de ulei rămase acolo în mod iremediabil după orice îngrijire a motorului vehiculului pe două roţi?! Discuţia aceasta se purta în anul de studii în care efectuam stagiul de semiologie la „defunctul“ Spital Brâncovenesc şi unde intrarea în saloanele pacienţilor era condiţionată de purtarea unei cravate sub halatul alb! Îndoctrinat în acest fel şi de acasă, şi de dascălii mei, nu mică-mi fu mirarea de a întâlni pe coridoarele spitalelor israeliene, câţiva ani mai târziu, medici deţinând funcţii foarte onorabile în secţiile clinice, purtând sandale… fără ciorapi şi lăsând în văzul public falangele dezgolite ale degetelor membrelor inferioare! Toate aceste amintiri mi-au fost trezite de articolul recent publicat în revista de medicină israeliană HAREFUAH (2010; 149:433–435), de redactorul-şef al revistei, prof. dr. Yehuda Shoenfeld, unul din iluştrii internişti ai acestei ţări, dascăl şi cercetător în domeniul imunologiei. Autorul mărturiseşte că ideea acestui articol a fost generată de înmulţirea în progresie geometrică a numărului tinerilor săi confraţi, medici în spitalele şi policlinicile israeliene, a căror înfăţişare exterioară nici pe departe nu corespunde cerinţelor clasice impuse de amar de vreme breslei medicale: cercei în urechile bărbaţilor, blugi rupţi la nivelul articulaţiilor genunchiului, coafuri ce se vor zburlite etc. (...)

Mai multe detalii în ziarul nostru, Viaţa medicală.