Autentificare

Dacă ești abonat medichub.ro, autentificarea se face cu adresa de E-mail și parola pe care le utilizezi pentru a intra în platformă.
Abonează-te la „Viața medicală” ca să ai acces la întreg conținutul săptămânalului adresat profesioniștilor din Sănătate!

Căutare:

Căutare:

Acasă  »  REUNIUNI  »  Congrese

Terapie și diagnostic în cardiologie

Viața Medicală
Dr. Otilia REGUȘ-SESERMAN vineri, 16 octombrie 2015
     Sinaia a găzduit, în perioada 17–19 septembrie, al 54-lea congres al Societății Române de Cardiologie (SRC). Speakeri au fost nu doar cardiologii, ci și diabetologi, endocrinologi, gerontologi, medici de familie, intensiviști, neurologi, pediatri, oncologi. Congresul a cuprins și sesiuni de imagistică și cardiologie intervențională și a avut peste 35 de invitați din 20 de țări europene și de peste ocean.
 
Sedentarism, fumat și hipertensiune
 
     Prima zi a evenimentului a expus rezumativ cauzele bolilor cardiovasculare, în cadrul unei conferințe de presă a SRC. Principalii determinanți ai sănătății cardiovasculare sunt cei comportamentali, a explicat dr. Gabriel Tatu-Chițoiu, președintele SRC. Prevenția bolilor cardiovasculare trebuie să reprezinte una dintre principalele preocupări în practica medicală, iar pentru aceasta ar trebui implicați și decidenții politici. În scopul combaterii obiceiurilor nesănătoase ale populației, SRC are și câteva propuneri legate de schimbarea stilului de viață. Pentru început, SRC lansează o petiție online care solicită respectarea legii antitutun și propune ca în restaurantele care nu separă eficient spațiile destinate fumătorilor, nefumătorii să primească o reducere la nota de plată, pentru că și-au riscat sănătatea inspirând fumul de țigară. În ceea ce privește sedentarismul, alt factor cu rol important în bolile cardiovasculare, SRC a fondat Athletic Cardio Club, care promovează activitatea fizică și sportul ca mijloace de prevenție a bolilor cardiovasculare.
     Controlul tensiunii arteriale (TA) este de asemenea un factor esențial în abordarea problemelor cardiovasculare, însă valorile descoperite în cabinetul medicului sunt de cele mai multe ori diferite de tensiunea pacientului, din cauza stresului în fața halatului alb, explică președintele SRC. De aceea, măsurarea TA la domiciliu este mult mai exactă. Site-ul www.tensiuneamea.ro este primul program de autodiagnostic a TA înființat de SRC care vine în ajutorul pacienților cu risc cardiovascular și nu numai.
     Nu în ultimul rând, SRC realizează în prezent o colaborare activă cu medicii diabetologi în scopul controlului alimentației în rândul populației cu risc cardiovascular, pentru care va elabora și ghiduri de alimentație.

Patologii asociate

 

     Una dintre sesiunile științifice s-a numit „Rezident Evil!: Două specialități – o singură soluție!“ și a abordat aspecte din ce în ce mai întâlnite în boala coronariană, în contextul creșterii numărului fumătorilor și a expunerii la noxele din mediu. Deseori, boala coronariană se asociază cu bronho­pneumopatia obstructivă cronică (BPOC), ceea ce îngreunează tratarea celei dintâi, din cauza efectului spastic la nivel pulmonar al betablocantelor. Pentru a trata corect acest ansamblu de patologii, medicul curant trebuie să recunoască însă asocierea și să conștientizeze prezența BPOC la unii pacienți coronarieni. Deseori, existența unei patologii obstructive la nivel pulmonar este subdiagnosticată și deci subtratată.
     Boala coronariană are un efect major asupra prognosticului BPOC și viceversa. Tratarea pacienților coronarieni care asociază BPOC se face similar celor fără BPOC, dar se folosesc betablocante selective, cum ar fi atenolol și metoprolol, care nu au efecte adverse respiratorii. Medicul trebuie să acorde o atenție deosebită și simptomelor respiratorii existente dinaintea administrării de betablocant, inițiind terapia cu oxigen, vasodilatatoare și diuretice. Pacienții cu BPOC prezintă un risc crescut de aritmii, infarct miocardic sau insuficiență cardiacă congestivă.

Mai multe perspective, o singură problemă

 

     Despre prevenția accidentului vascular cerebral (AVC) din fibrilația atrială (FA) a discutat prof. dr. Hans-Christoph Diener (Essen). Neurologul a explicat că adăugarea aspirinei la clopidogrel, în aceste situații, nu crește semnificativ capacitatea celui din urmă de a reduce riscul vascular. Mai mult, această combinație crește riscul unei hemoragii majore în cazul pacienților cu risc crescut, care au suferit recent un AVC sau un accident ischemic tranzitor (AIT). Beneficiul anticoagulantelor orale administrate în asociere cu aspirina trebuie analizat în funcție de profilul hemoragic al fiecărui pacient. De asemenea, în prevenția AVC din FA, Diener a explicat că 110 mg de dabigatran nu sunt mai puțin eficiente decât 150 mg. El a menționat că nu există încă studii oficiale care să indice momentul optim de începere a terapiei anticoagulante după FA sau AVC, datele din literatură neajungând la un consens. Unii autori indică o așteptare de o zi până la începerea tratamentului anticoagulant, în timp ce alții consideră că perioada optimă de așteptare este de trei-șase zile.
     Dr. Giuseppe Rosano (Londra) a analizat prevenția și tratamentul trombozei venoase profunde (TVP) și ale trombembolismului pulmonar (TEP), explicând că utilizarea intensivă a noilor anticoagulante orale (NOAC) este încetinită de lipsa unui antidot pentru aceste substanțe. În timp ce efectul anticoagulantelor cumarinice poate fi inversat prin administrarea de vitamină K, NOAC nu au un antidot la fel de eficient. Singurele modalități prin care poate fi scăzut efectul NOAC sunt hemodializa, administrarea de factor VIIa recombinant, concentrat de complex de protrombină (PCC) sau cărbune medicinal. Avantajul, în comparație cu vitamina K, este că nu au efecte procoagulante la administrare, ci doar neutralizează procesul de anticoagulare început de NOAC. Pentru monitorizarea efectelor dabigatranului, cea mai relevantă valoare o are timpul de tromboplastină parțial activată (aPTT).
     Prof. dr. Gheorghe Andrei Dan (București) a analizat utilizarea NOAC în situații speciale, cum ar fi cardiologia intervențională, conversia FA sau chirurgia de urgență. El a expus avantajele și dezavantajele dublei antiagregări plachetare comparativ cu cele ale triplei antiagregări, la pacienții cu stent și fibrilație atrială. Dubla antiagregare are un risc semnificativ mai scăzut de sângerare, ajungând la același nivel de prevenție a AVC-ului din timpul FA. Prof. Dan a menționat studiul West, în care s-a demonstrat că riscul de sângerare crește la administrarea clopidogrelului în asociere cu aspirina față de administrarea doar a clopidogrelului, iar adăugarea unui singur antiagregant peste un anticoagulant crește semnificativ riscul de hemoragie. Dintre toate antiagregantele folosite, dabigatranul are cel mai scăzut risc de a produce sângerări active.
     Noile anticoagulante orale prezintă avan­taje și din punctul de vedere al unei potențiale intervenții chirurgicale în urgență. NOAC cresc șansele de reușită a unei operații, al cărei pronostic devine mai bun decât în cazul realizării intervenției sub protecția anticoagulantă a antagoniștilor de vitamină K.

O terapie la început de drum

 

     Noile anticoagulante orale nu sunt inferioare moleculelor de heparină de greutate moleculară mică, a explicat prof. dr. Antoni Martinez-Rubio (Barcelona) în discuția despre prevenția și tratamentul TVP și TEP. De ce noile anticoagulante orale nu sunt folosite la fel de intens precum warfarina? În primul rând, din cauza prețului, spune profesorul catalan. Folosirea NOAC este limitată de prețul mai ridicat decât cel al derivatelor cumarinice. În multe țări, strategia de folosire a NOAC a devenit mai ieftină decât folosirea warfarinei, deși prețul acesteia este mult mai mic decât al noilor anticoagulante orale. Însă diferența între tratamentul cu NOAC și cel cu warfarină constă nu doar în costuri, ci și în eficiența și siguranța folosirii primelor. Sistemul plătește mai mult pentru tratament, dar mai puțin pentru complicații. Din această cauză, NOAC sunt mai eficiente din punctul de vedere al relației cost/beneficiu. Pentru TVP și TEP, din păcate, nu există studii care să demonstreze aceeași eficiență, dar asta nu înseamnă că nu vor exista în viitor.
     Avantajele folosirii NOAC în FA nu sunt date strict de eficiență, ci mai ales de siguranța folosirii lor pe termen îndelungat. Aceeași siguranță o demonstrează NOAC și în TEP și TVP. Însă nu știm dacă acest aspect al siguranței și, implicit, al limitării complicațiilor și costurilor socioeconomice recomandă folosirea NOAC drept primă linie de medicație în tratamentul TVP și TEP.
     Strict medical, NOAC sunt superioare anticoagulantelor cumarinice. Ele au un timp mai scurt de instalare a efectului anticoagulant, dar și de metabolizare și eliminare. Avem deja modalități de a grăbi epurarea lor, prin hemodializă sau de a le neutraliza cu ajutorul factorului VIIa recombinant sau chiar folosind cărbune medicinal. În scurt timp vom avea și antidoturi. Acestea nu sunt încă disponibile pe piața farmaceutică, însă studiile clinice privind eficiența și siguranța lor au fost deja efectuate.
     Prețul ridicat al noilor anticoagulante este doar provizoriu, crede cardiologul spaniol. Orice apariție a unui medicament nou presupune sume uriașe. Companiile farmaceutice trebuie să investească mult timp pentru descoperirea lor, după care au doar câțiva ani pentru a vinde produsul, înainte de a pierde exclusivitatea asupra lui. Dezvoltarea unei noi direcții terapeutice necesită investiții foarte mari și multe încercări până la obținerea efectului dorit. Orice inovație are nevoie de suport financiar, dar societățile moderne nu sunt obișnuite să investească în inovație.

Warfarină vs. NOAC

 

     Există însă și contraindicații ale folosirii NOAC. Una dintre ele este fibrilația atrială (FA) apărută în prezența valvelor mecanice. Există foarte puține informații legate de această asociere. Ceea ce se știe este că activarea cascadei coagulării este diferită în FA cu valve biologice față de FA cu valve mecanice. De aceea, utilizarea NOAC comportă o eficiență mai mică în utilizarea în aceste cazuri. Există studii în desfășurare despre utilizarea NOAC în FA cu valve biologice, dar niciunul pentru valvele mecanice.
     Warfarina acționează la nivelul cascadei coagulării în mai multe puncte, în timp ce NOAC sunt mult mai selective. Se crede că activarea coagulării, în cazul valvelor mecanice, este declanșată de anumite puncte din cascadă. NOAC pot bloca un singur punct al activării coagulării, însă warfarina blochează mai multe. Mecanismul nu este complet înțeles nici acum, dar asta este singura explicație existentă în legătură cu inferioritatea NOAC față de warfarină în astfel de cazuri, explică Antoni Martinez-Rubio.
     Insuficiența renală neavansată nu este o contraindicație pentru NOAC, ci doar cea severă, predializă. Alte contraindicații sunt cele întâlnite în uzul celorlalte anticoagulante: un număr scăzut de trombocite, coagulopatii sau boli hepatice care influențează cascada coagulării, prin incapacitatea ficatului de a sintetiza factorii de coagulare.

Indicațiile defibrilatorului cardiac

 

     Moartea subită cardiacă a făcut subiectul unei sesiuni întregi, în cadrul căreia dr. Horia Roșianu (Cluj-Napoca) a prezentat evaluarea riscului de moarte cardiacă subită la diferiți pacienți. O categorie puțin discutată dar foarte importantă este reprezentată de pacienții cu insuficiență cardiacă clasa funcțională NYHA IV, pentru care defibrilatorul cardiac nu este recomandat. Pentru aceștia nu doar că nu se recomandă defibrilatorul cardiac, dar trebuie conștientizat finalul sumbru care îi așteaptă. În cazul în care au deja un defibrilator cardiac implantat, pentru a respecta decența morții, trebuie chiar dezactivată funcția de defibrilare.
     În ceea ce privește cardiomiopatia dilatativă, profilaxia primară a morții subite o reprezintă implantarea defibrilatoarelor, cu sau fără funcție de resincronizare. În cardiomiopatia hipertrofică se recomandă, de asemenea, defibrilatoarele ca profilaxie secundară, însă în profilaxia primară lucrurile sunt mai complicate, deoarece există mulți factori clinici care se pot agrega în creșterea riscului de moarte subită, cum ar fi: tahicardia ventriculară nesusținută, istoricul de moarte subită cardiacă în familie, sincope, diametrul ventriculului stâng, răspunsul la efort. Toate acestea contribuie la calcularea scorului de risc necesar abordării terapeutice din profilaxia primară. Pentru un risc de sub 4% rezultat din urma calculării scorului, defibrilatorul cardiac nu ar trebui implantat, în timp ce la un risc de peste 6% defibrilatorul trebuie implantat.
     În displazia aritmogenă de ventricul drept, specialistul trebuie să țină cont de factorii de risc, înainte de a da indicația implantării defibrilatorului cardiac. Aceștia sunt: stop cardiac în antecedente, sincope sau tahicardii ventriculare, dilatare severă de ventricul drept și afectarea ventriculului stâng. Alte întrebuințări ale defibrilatorului pot fi cazurile cu sindrom de QT scurt cu antecedente de stop cardiac sau chiar femeia gravidă cu indicație de defibrilator. În ultimul caz, defibrilatorul se implantează subcutanat, fără iradiere.

Atenție la EKG!

 

     Prof. dr. Gheorghe Andrei Dan, în prezentarea intitulată „EKG-uri mortale“, a atras atenția asupra elementelor de pe electrocardiogramă care pot scăpa specialiștilor din diferite domenii conexe cardiologiei sau chiar tinerilor rezidenți cardiologi. Aceștia trebuie să învețe să acorde o deosebită importanță supradenivelării din derivațiile V1 și aVR, cu cea din aVR mai mare decât în V1. Pericolul este și mai mare dacă acestea sunt asociate cu tulburări de conducere, chiar minore, în ventriculul drept sau stâng. „Această supradenivelare din aVR este extrem de tranzitorie, așa că bucurați-vă dacă o surprindeți!“ spune profesorul Dan. Derivația aVR are o semnificație majoră în bolile coronariene.
     Morfologia este la fel de importantă în examinarea corectă a EKG-urilor, iar scorul de ST este un alt element cheie în interpretarea electrocardiogramei. Calculat pe seama elevației segmentului, el arată extensia leziunii pacientului.
     Lipsa intervalului QT este de asemenea un semn de alarmă, întâlnit uneori la pacienții cu fibrilație atrială. Apariția extrasistolelor la efort trebuie întotdeauna să ridice un semn de întrebare specialiștilor, întrucât poate să indice prezența unei tahicardii polimorfe catecolaminergice, mai ales când se întâlnește la pacienții tineri. Urmarea nediagnosticării poate duce la apariția torsadei vârfurilor, iar pacienților trebuie să li se interzică practicarea sportului. Specialiștii trebuie să se obișnuiască să măsoare de rutină intervalul QT, atenționează profesorul bucureștean, pentru că intervalul lung este de asemenea de temut, însă trebuie să se țină seama și de anumite medicamente care pot prelungi intervalul.
     Undele Q în derivațiile precordiale pot duce la confundarea cardiomiopatiei hipertrofice cu un accident coronarian acut. De aceea, asocierea cu hipervoltajul este un element-cheie al interpretării apariției undelor Q pe EKG.
     Sesiunea dedicată morții subite cardiace s-a încheiat cu evaluarea rolului terapiei ablative în prevenția morții cardiace subite. Ablația poate încetini progresia sau reduce aritmogenicitatea în bolile cardiace structurale, eliminând cu ușurință substratul aritmogen cauzat de anomaliile rețelei Purkinje.

O patologie de actualitate

 

     Hipertensiunea arterială a fost tema de interes în a doua zi a congresului. Subiectul a fost analizat în contextul asocierii cu alte patologii, cum ar fi cele oncologice, reumatologice, intervențiile chirurgicale, dar și cu situații fiziologice precum graviditatea. Conf. dr. Denisa Predețeanu (București) a atras atenția asupra capacității antihipertensivelor de a provoca apariția gutei. Cel mai mic risc se întâlnește în cazul losartanului și al blocanților canalelor de calciu, acestea având un efect de creștere a ratei filtrării glomerulare. Riscul de gută este însă ridicat în cazul utilizării diureticelor și a beta-blocantelor.
     Medicul bucureștean a vorbit și despre prevalența foarte mare a hipertensiunii arteriale (HTA) la pacienții cu artroză: 57,6% din aceștia. Cauzele acestei asocieri sunt vârsta înaintată, obezitatea, inactivitatea fizică, dar și antiinflamatoarele nesteroidiene (AINS) utilizate în tratamentul artrozei. Utilizarea AINS poate duce la o creștere neglijabilă a tensiunii arteriale (TA) la normotensivi, dar la o creștere importantă a TA la hipertensivi (cu 2–3 mm Hg). Ibuprofenul are cel mai mare efect de creștere a TA și inducere a instalării edemelor generalizate periferice, prin comparație cu celecoxibul și diclofenacul. Naproxenul este AINS de elecție în cazul antihipertensivilor cu riscuri cardiovascular și gastrointestinal ridicate, dar numai în asociere cu inhibitorii de pompă de protoni.
     O atenție specială trebuie acordată gravidelor hipertensive, în cazul cărora este interzisă administrarea antihipertensivelor de tipul inhibitorilor de enzimă de conversie, acestea având riscuri teratogene.

Insuficiența cardiacă este reversibilă?

 

     Complexitatea sindromului cauzat de insuficiența cardiacă a fost intens analizată în sesiunea moderată de prof. dr. Macarie (București). Nivelul normal al TA în contextul existenței unei insuficiențe cardiace este un indicator al menținerii rezervei cardiace, explică profesorul Mihai Gheorghiade (Chicago). Scăderea TA este un prognostic prost în aceste cazuri. Specialiștii trebuie să acorde mai multă atenție funcționalității cordului și să se preocupe mai puțin de efectele insuficienței cardiace asupra altor organe, precum rinichii sau simptomele cerebrale.
     O controversă de mare actualitate în studierea insuficienței cardiace este legată de reversibilitatea acesteia. Profesorul Gheorghiade a prezentat un articol din New England Journal of Medicine conform căruia insuficiența cardiacă nu ar fi ireversibilă. De fapt, până și fibroza este reversibilă, spune același articol. Afirmațiile sunt însă prea îndrăznețe pentru o realitate crudă, crede profesorul american de origine română.
     Terapia insuficienței cardiace a rămas neschimbată în ultimii 15 ani, pentru că pacienții răspund foarte bine la tratamentul cu diuretice. Se conturează însă o nouă abordare a disfuncționalității celulare miocardice. Mitocondria devine noua țintă terapeutică în insuficiența cardiacă, mai ales în contextul în care cei mai mulți pacienți au un miocard viabil dar disfuncțional.
     Andrew Ambrosy (Durham) a atras atenția asupra importanței congestiei cardiace, un semn clinic deosebit de sugestiv pentru insuficiența cardiacă, dar adesea trecut cu vederea la examenul fizic.

La granița cardiologiei

 

     Sesiunea de cardiopediatrie a expus aspecte clinice, paraclinice și terapeutice ale coarctației de aortă la făt, nou-născut și copil. Conf. dr. Gabriela Doroș (Timișoara) a reamintit importanța căutării pulsului arterei femurale în procesul de diagnosticare a acestei patologii la copil. În ceea ce privește examinările paraclinice, aceasta a explicat că rolul cateterismului a fost înlocuit de rezonanța magnetică sau ecografie. Tratamentul coarctației de aortă la copil constă în dilatarea cu balon sau implantarea de stent. În cazul primei, există o serie de complicații ce includ disecția aortei, ruptura, provocarea unui anevrism sau reapariția ulterioară a coarctării. Recoarctarea este un risc și în cazul implantării de stent, la fel și apariția anevrismului. De asemenea, 50% din pacienții cu coarctație de aortă au și anevrisme cerebrale asociate.
     J. Stein (Viena) a reiterat importanța examinării pulsului periferic și a atras atenția asupra faptului că analiza gradientului la ecografia Doppler nu mai este atât de relevantă după implantarea stentului, întrucât nu mai există stenoză. În ciuda acestui fapt, mulți specialiști recomandă acest tip de examinare după intervenție.
     Dr. Ioana Ghiorghiu (București) a vorbit despre tratamentul chirurgical al coarctației de aortă și despre monitorizarea postoperatorie, reamintind că există un risc crescut la pacienții cu malformații cardiace congenitale de a dezvolta afecțiuni de tip ateroscleroză și afecțiuni cerebrovasculare.

 

 

 

Indicatorul cel mai important: un medic bun

 

Mihai Gheorghiade este profesor de cardiologie clinică și chirurgicală, șeful secției de cardiologie și directorul unității de telemetrie la Facultatea de Medicină Feinberg din cadrul Universității Northwestern, Chicago. Membru al multor comitete internaționale și autor a sute de publicații și prezentări științifice, americanul de origine română luptă intens pentru îmbunătățirea prognosticului pacienților spitalizați pentru insuficiența cardiacă. În prezent, studiază aspecte de fiziopatologie, prognostic și management al pacienților cu insuficiență cardiacă, precum și rolul antagoniștilor de vasopresină, al blocanților de adenozină și al noilor inotropi în tratamentul acestei afecțiuni.

 

 
 
 
 
 
     Avem nevoie de noi terapii în abordarea insuficienței cardiace?
     Da. Am ajuns într-un punct unde pacienții care au fost tratați cu medicamente foarte bune nu mai răspund la aceste medicamente. Și atunci trebuie să ne gândim la noi terapii pe care le putem crea pentru acești pacienți. Mai mult, jumătate din pacienți au o formă de insuficiență cardiacă pentru care nu există niciun tratament – insuficiența cardiacă cu fracție de ejecție păstrată. Este un tip în care ventriculul se contractă, dar nu se relaxează. Insuficiența cardiacă cu fracție de ejecție redusă este o boală primitivă a inimii, având cauze și mecanisme cunoscute sau parțial necunoscute, pe când insuficiența cardiacă cu fracție de ejecție păstrată este un eșec de adaptare a organismului la îmbătrânirea inimii. E cu totul altceva.
     Ce semne de la instalarea insuficienței cardiace la scapă uneori specialiștilor?
     Totul. Dacă ne uităm la ghidurile Societății europene de cardiologie, medicul trebuie să suspecteze insuficiența cardiacă atunci când pacientul nu poate să respire, când are edeme și nu poate să meargă mult. Acestea sunt semne foarte tardive. Dacă noi așteptăm atât de mult până să punem un diagnostic, este foarte grav. Și atunci medicul trebuie să suspecteze insuficiența cardiacă la toți pacienții care au hipertensiune, diabet sau boală cardiacă ischemică.
     Ce indicatori sunt cei mai importanți în evaluarea insuficienței cardiace?
     Un doctor bun. Nu pot să spun altceva. Un medic bun, care știe să facă un examen obiectiv. Nu trebuie să știe prea mult; poate să pună foarte simplu diagnosticul de insuficiență cardiacă. Dar noi suntem foarte preocupați de atât de multe alte lucruri, încât nu sintetizăm ce e important când ne uităm la un pacient.
     – În ce punct devine insuficiența cardiacă ireversibilă?
     – În experiența mea de medic, mulți, foarte mulți pacienți de-ai mei au normalizat fracția de ejecție. Putem spune că reversibilitatea e posibilă doar în urma unei evaluări corecte a inimii. De exemplu, dacă se face IRM și observi că totul e viabil, atunci sunt mari șanse să normalizezi cordul prin terapie. Însă pentru a realiza acest lucru trebuie făcute două lucruri: terapie bazată pe dovezi și terapie anecdotică. Trebuie să existe medici care trebuie să aplice aceste două abordări esențiale pentru pacienți. Din punct de vedere clinic, fără ajutorul rezonanței magnetice, pot spune la care pacient boala poate fi reversibilă. De exemplu, dacă ai un pacient care are inima slăbită, dar poate să meargă cinci-zece kilometri, înseamnă că pacientul are rezervă cardiacă. Dacă pacientul are o tensiune arterială sistolică de 80 mm Hg și dispnee, înseamnă că nu e reversibilă. Din punct de vedere clinic, ne putem da seama care este reversibil și care nu. Dar, pentru a fi reversibilă, o insuficiență cardiacă trebuie să fie mai întâi diagnosticată precoce, înainte ca pacienții să ajungă în stadiul final. E dificil, pentru că mulți pacienți au o fracție de ejecție redusă fără să aibă vreo simptomatologie.
     Fibroza este reversibilă?
     Nu este. Înainte de toate, trebuie să înțelegem ce este fibroza. Și articolul din New England Journal of Medicine demonstrează că cine l-a scris nu știe nimic despre fibroză. Articolul pe care l-am prezentat azi vorbea despre o fibroză substitutivă; nu o fibroză primară, ci una care înlocuiește celulele moarte. Tipul acela de fibroză este ireversibilă. Dar este alt tip de fibroză. Să dau un exemplu: distrofia musculară este un tip de fibroză observată la RM, care este reversibilă. Bolnavul poate muri din cauza distrofiei musculare, dar fibroza este reversibilă, este o fibroză plastică. Noi am scris multe articole despre aceasta. Trebuie să observăm fibroza primară. Ce înseamnă fibroză? Fibroză interstițială înseamnă că inima nu primește sânge. De exemplu, am făcut un experiment la Duke University: dacă noi dăm adenozină, care este un vasodilatator, unui pacient care are fibroză interstițială, răspunsul la adenozină este zero. De aici și implicația enormă că fibroza este o țintă terapeutică în insuficiența cardiacă.

 

Abonează-te la Viața Medicală

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața medicală”, săptămânalul profesional, social și cultural al medicilor și asistenților din România!
Avem două tipuri de abonamente anuale:
• Tipărit + digital – 180 de lei
• Digital – 115 lei

Prețul include TVA și taxele poștale de expediere a ziarului.
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
• Colegiul Medicilor Dentiști din România – 5 ore de EMC
• Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
• OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
• OAMGMAMR – 5 ore de EMC