Neoplasmul pulmonar este și rămâne o boală prioritară în noianul de cancere care asediază comunităţile, cu multe păcate agăţate intrinsec și multe consecinţe nedorite. În stadii incipiente, el poate avea o perioadă tăcută sau oligosimptomatică, care ulterior le creează probleme atât pacientului, cât și medicului curant. 

Anual, 12.000 de români sunt diagnosticaţi cu cancer pulmonar și peste 10.000 își pierd viaţa prin această boală. Într-o competiţie nedorită cu alte forme de cancer, neoplasmul pulmonar își păstrează poziţia de lider în ceea ce privește mortalitatea. Ca număr de cazuri nou diagnosticate, sexul feminin înregistrează o creștere cu aproape 17%, comparând datele din 2022 cu cele din 2018.

Din păcate, o evoluţie în surdină a bolii aduce prima consecinţă nefastă: diagnosticul tardiv. În prezent, trei pacienţi din patru sunt diagnosticaţi în stadii avansate ale bolii. 

În ultimul deceniu s-au făcut progrese știinţifice în tratarea cancerului pulmonar, ceea ce a condus la creșterea numărului de supravieţuitori și la mai multe speranţe pentru cei care se confruntă cu boala. Aceste statistici ar putea fi însă îmbunătăţite în primul rând prin prevenţie (renunţarea la fumat și consilierea fumătorilor), prin accesul la programe de screening pentru cancerul pulmonar (low dose CT – tomografie computerizată cu doză redusă) și prin optimizarea traseului pacientului de la diagnostic la tratament.

Screeningul prin low dose CT

Mai multe ţări europene au introdus proiecte naţionale sau proiecte-pilot de screening pentru cancerul pulmonar. Decizia a fost luată în urma tot mai numeroaselor dovezi privind beneficiile screeningului cu low dose CT în rândul adulţilor cu risc crescut de cancer pulmonar, în special fumători sau foști fumători, cu vârsta între 50 și 75 de ani. Studiile au arătat o scădere cu 20% a mortalităţii prin participarea la screeningul cu low dose CT vs evaluarea standard prin radiografie. Trebuie specificat însă că demararea acestor programe a fost perfect realizabilă în SUA, Canada etc., ţări cu potenţial economic și investiţii în sănătate incomensurabil mai mari decât ale ţării noastre. Proiectul românesc început curajos trebuie finanţat corespunzător; primii pași s-au făcut.

De aceea cred că declaraţia lui Cezar Irimia, președintele Federaţiei Asociaţiilor Bolnavilor de Cancer (FABC), este binevenită, ea punctând aspecte importante: „Lipsa investiţiilor în promovarea sănătăţii contribuie la menţinerea unui nivel scăzut de educaţie pentru sănătate: oamenii nu merg preventiv la medic și nici nu știu unde ar putea să meargă pentru diverse investigaţii. În plus, în zona rurală, accesul la servicii medicale este îngreunat de o multitudine de factori. Cancerul pulmonar, adesea silenţios și fără simptome evidente în stadiile incipiente, poate fi combătut eficient dacă este identificat devreme, iar persoanele la risc implicate în proiect au înţeles acest lucru și au acţionat”.

Fumat, poluare și expunere profesională

O legătură cauzală demonstrată de zeci de ani este cea cu tabagismul. La nivel global, fumatul este responsabil pentru aproximativ 8 din 10 cazuri de cancer pulmonar. În România, prevalența fumatului este și rămâne relativ mare, mai ales în rândul bărbaților, cu un procent de 30,6% (32% dintre ei fiind fumători activi zilnic). De asemenea, fumatul pasiv sau expunerea la fumul de țigară este și rămâne un factor de risc semnificativ. 

Vin însă puternic din urmă poluarea și expunerea profesională. Se estimează că aproape jumătate dintre cazurile de cancer pulmonar în rândul persoanelor care nu au fumat niciodată sunt legate de poluarea aerului (pulberi industriale, particule Diesel etc.). Expunerea la Radon generează 1 din 10 cazuri de cancer pulmonar din Europa. Expunerea la azbest reprezintă un alt factor de risc semnificativ, cu până la 7 milioane de lucrători în construcții expuși la acest risc pe plan mondial. De aici și statisticile-semnal din literatură, care arată că până la 78% dintre formele de cancer profesional recunoscute în statele membre sunt asociate azbestului. Inhalate, fibrele de azbest aflate în suspensie în aer pot duce la cancer pulmonar, cu un decalaj mediu de 30 de ani între expunere și primele semne de boală.

„Mai puternici împreună”

Recent s-au organizat conferinţe de presă și întâlniri în cadrul „Zilei Mondiale de conștientizare a cancerului pulmonar”, sub deviza „Stronger Together: United for Lung Cancer Awareness” („Mai puternici împreună: uniţi pentru conștientizarea cancerului pulmonar”). Am asistat cu mare atenţie la declaraţiile și discuţiile declanșate de respectivele manifestări. Sigur că am privit și cu „invidie și admiraţie” iniţiativa FABC, care a implementat un prim proiect având ca scop principal depistarea și diagnosticarea timpurie a bolilor respiratorii în rândul populaţiei vulnerabile din România – în special a cancerului bronhopulmonar. Prin intermediul acestui program, peste 500 de persoane din judeţele Călărași, Dâmboviţa, Giurgiu, Prahova, Ialomiţa și București-Ilfov au ajuns la medicii de familie din judeţele respective. Dintre ele, 200 au beneficiat de investigaţii de tip radiografie și low dose CT, 20 de bronhoscopii și de teste de imunohistochimie. Ca urmare a investigaţiilor, șapte pacienţi au fost diagnosticaţi cu cancer pulmonar, majoritatea în stadii de boală avansate și foarte avansate. 

Sigur că și în sistemul românesc au apărut noutăţi importante legate de persoanele neasigurate, dacă mă gândesc la afirmaţiile directorului general adjunct al Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate, Iulia Stoea: „Pentru persoanele neasigurate, medicii de familie pot elibera bilete de trimitere pentru investigaţiile paraclinice recomandate în cadrul consultaţiilor de prevenţie, investigaţii care se decontează la nivel realizat de furnizorii din asistenţa medicală pentru specialităţi paraclinice. De asemenea, tot medicii de familie pot elibera bilete de trimitere, prin completarea câmpului corespunzător, în vederea confirmării afecţiunii oncologice, pentru: consultaţii în ambulatoriul clinic de specialitate, servicii medicale paraclinice în ambulatoriu, servicii medicale în regim de spitalizare de zi. Tot în asistenţa medicală primară, persoanele asigurate și neasigurate au acces la consultaţii anuale de prevenţie finalizate cu completarea riscogramei pentru grupa de vârstă și sex corespunzătoare, spirometrie – în cadrul cabinetelor care au dotarea corespunzătoare, consultaţii lunare pentru monitorizarea bolilor cronice la cabinet sau la distanţă, inclusiv la domiciliu pentru persoanele nedeplasabile”.

De la diagnosticare la paliaţie

Văzând aceste declaraţii, nu pot să nu mă întreb: la cine se duc în primul rând acești pacienţi cu biletul de la medicul de familie? Cărei specialităţi se adresează pentru diagnostic? Aici de fapt este primul moment de intervenţie al pneumologului. El este vital chiar dacă în multe judeţe nu există densitatea dorită de specialiști și chiar dacă accesul la bronhoscopie nu este pe măsură. Dar este momentul pneumologului să intervină. Privind mai departe, urmează regalul de multidisciplinaritate, unde oncologul, chirurgul de chirurgie toracică, specialistul în paliaţie, imagistul și anatomopatologul decid dacă bolnavul ia drumul iniţial spre operaţie sau spre chimioterapie, radioterapie etc. 

Am remarcat cu regret că toate manifestările „aniversare” organizate de instituţiile oncologice au prezentat în detaliu probleme generate de investigaţii, stadializare, abordate prin prisma specialistului oncolog, precum și aspecte legate de compensări. Însă nu am văzut nicio referire la momentul iniţial, în care intervine pneumologul cu misiunea sa diagnostică. El mai este apelat și ulterior, în fazele finale, terminale ale bolii, unde solicitarea de internare vine din lipsa locurilor de paliaţie și din disperarea aparţinătorilor care nu știu ce să mai facă cu acest membru suferind al familiei.

De aceea consider că orice „Zi a cancerului pulmonar”, dar și orice manifestare dedicată acestui calup extrem de important de neoplazii trebuie să fie realizate și cu implicarea specialiștilor de organ, cei care văd prima oară aceste forme de boală. Mai ales că provocările sunt partajate din plin cu oncologii pe tot traseul. Traseu ce înseamnă inclusiv depistare tardivă, cazuri cu afecţiuni în stadiul IV, amprentate de severitatea bolii în sine sau de asocierile cu alte comorbidităţi.