Sistemul românesc de sănătate este grav bolnav și necesită fără întârziere o terapie energică. Atestă această stare nu doar datele statistice greu de manipulat (cum ar fi durata de viaţă), ci toţi parametrii specifici evaluării stării de sănătate a naţiunii. Un sondaj de opinie privind gradul de satisfacţie a populaţiei ar fi edificator. Încrederea populaţiei în sistemul care ocrotește sănătatea românilor ar putea fi evaluată printr-o singură întrebare punctată de la 1 la 5, în care 1 este nesatisfăcător, iar 5, excelent. 

Termenul „austeritate” aflat în titlul acestui articol este menit doar să atragă atenţia. De fapt, este vorba de o minimă chibzuinţă în utilizarea banilor, Ministerul Sănătăţii fiind unul dintre marii contribuitori la deficitul bugetar actual. Trecem peste solicitarea unui număr excesiv de doze de vaccin împotriva COVID-19 și HPV, rămase neutilizate. Acestea antrenează în plus cheltuieli suplimentare aferente distrugerii. S-ar cuveni să discutăm și despre neglijarea crasă a domeniului preventiv și a educaţiei pentru sănătate. Mai mulţi membri ai Asociaţiei Medicilor Scriitori și Publiciști Români au publicat astfel de cărţi pe banii lor. Au făcut-o din altruism și conștiinţă profesională, fără ca vreo instituţie a statului cu astfel de atribuţii să suporte măcar cheltuielile tipăririi.

Plagiatele și risipa de bani

Sunt profesii în România care și-au înfiinţat așa-zise academii stipendiate consistent. Și sistemul medical are una. Sunt instituţii deosebit de bugetivore, primind de la bugetul public importante sume de bani. Pe lista celor care primesc lunar sume deloc neglijabile aflăm și plagiatori atestaţi ca atare. Li se alătură persoane care au comis fraude știinţifice, fapt sancţionat cu extremă duritate de comunitatea știinţifică internaţională. Sute de astfel de cazuri sunt pedepsite aspru în SUA și în întreaga lume. 

De fapt, plagiatorii și falsificatorii ar trebui nu doar excluși, ci și obligaţi să restituie sumele încasate fraudulos. Dacă Guvernul ar închide acest sistem de sifonare a banilor, ar avea suficiente fonduri pentru cercetare, unde asistăm la un alt gen de sinecură. Cei angajaţi în cercetarea medicală, de exemplu, în loc să lucreze în marile noastre institute de cercetare în domeniu, umflă pletora medicilor din marile clinici, fără a face altceva decât să îngrijească bolnavi. Asta, în condiţiile în care ar trebui să lucreze în cercetarea din teren și în medicina preventivă, domenii în care necesitatea unor studii este stringentă.

Având în vedere numărul foarte mare (peste 20%) de bolnavi cu sechele post-COVID-19, s-ar impune înfiinţarea unui Centru Naţional de Studiu cu acest profil. Acesta ar trebui să fie situat într-o zonă predilectă recuperării respiratorii, cardiace, neuropsihice etc., de preferat în jurul staţiunilor din jurul orașului Râmnicu Vâlcea. Nu finanţarea este problema, ci voinţa politică. Dacă doctoratele plagiate n-ar mai fi plătite, fiind niște contrafaceri, ca și tezele care nu au nicio relevanţă, pentru că între coperte nu se află decât reproducerea unor foi de observaţie, s-ar obţine bani suficienţi. Dar cum să deranjezi o clientelă politică?

Ce valoare are doctoratul condus de un plagiator? Frauda știinţifică este și ea o problemă încă ascunsă cu mare grijă sub preș. O altă particularitate specifică României.

Între stat și privat

Pletora de medici din marile clinici nu are comparaţie în nicio altă ţară. În SUA, Reforma Obama a redus drastic numărul de medici din clinici. În Franţa, Germania, sau oricare altă ţară din UE, există norme clare privind numărul de paturi aferente unui medic. La noi, un medic primar de Interne, de exemplu, îngrijește patru paturi cu bolnavi de hipertensiune sau tromboflebită. Medicii nu au program în clinică până la ora 17:00, așa cum ar fi normal. Fiind în cvasișomaj, la ora prânzului pleacă spre cabinetele private, ceea ce în SUA sau în alte state vestice este de neconceput.

Somnul medicului de gardă

La noi există și ideea că medicul de gardă trebuie să doarmă. În SUA, nu doar că nu există camere de dormit pentru cei de gardă, dar aceștia sunt permanent supravegheaţi de camerele de luat vederi. La noi au existat cazuri în care medicul de gardă dormea acasă în timp ce o femeie a murit, iar asistenta s-a jenat să-l trezească până dimineaţă. La Urziceni, un tânăr a suferit un accident de bicicletă, iar frâna ruptă i-a rămas în gambă. Medicul de gardă a cusut pielea pe deasupra, iar corpul metalic, de lungime destul de mare, a fost extras tocmai în Belgia. S-a pretextat că medicul era ginecolog, dar aceasta este de fapt o ramură a chirurgiei!