Deși MS este cel care aprobă programele naţionale de sănătate publică, această instituţie nu „adoptă” un program, ci doar înaintează guvernului propuneri, acesta din urmă având rolul de a decide.
Potrivit art. 54 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, ministerul aprobă normele metodologice pentru realizarea acestor programe, respectiv avizează normele metodologice de realizare a programelor naţionale curative elaborate de CNAS.
Mai mult decât atât, respectând dispoziţiile legale, Ministerul Sănătății (MS) organizează proceduri de achiziţionare de servicii ori bunuri necesare desfășurării programelor menţionate. De asemenea, tot în sarcina acestuia vor fi și monitorizarea, evaluarea și controlul implementării respectivelor programe.
Structurile specializate din cadrul MS participă la elaborarea strategiei ce se impune în derularea acestor programe, colaborând nu doar cu MS, ci și cu CNAS. De asemenea, potrivit art. 55 lit. c) din legea menţionată, acestea fundamentează necesarul de resurse financiare pentru implementarea programelor naţionale de sănătate publică pe baza propunerilor unităţilor regionale/naţionale de asistenţă tehnică și management al acestor programe și/sau direcţiilor de specialitate ale MS, după caz.
În cadrul acestor programe pot apărea și situaţii în care fondurile sunt insuficiente. Trebuie știut că nu structurile amintite aprobă necesarul de resurse, ci doar le estimează, pe baza unor calcule reale. Normele tehnice sunt propuse de aceste structuri ale MS, iar ministrul Sănătăţii le aprobă. În plus, aceste structuri pot propune ministrului măsurile pe care le consideră necesare în scopul îmbunătăţirii programelor de sănătate.
O altă instituţie care are atribuţii în domeniul dezvoltării programelor naţionale de sănătate este CNAS. Această instituţie participă în mod direct la elaborarea proiectului de hotărâre a guvernului. Mai mult decât atât, ea elaborează și aprobă normele tehnice care conduc la realizarea programelor, cu avizul MS.
De asemenea, are și rolul de a finanţa aceste programe, precum și de a transmite, la nevoie, indicatorii acestora. MS poate desemna instituţii publice care se află în subordinea sa pentru a asigura asistenţa tehnică, iar legea îi recunoaște prerogativa de a înfiinţa, prin ordin de ministru, unităţi speciale pentru asistenţă tehnică și management al programelor naţionale de sănătate.
Acestea din urmă pot fi și la nivel regional, nu doar naţional, în funcţie de necesităţi. În final, trebuie știut că instituţiile publice menţionate mai sus au posibilitatea de a încadra personal pentru atingerea obiectivelor programelor naţionale și de a încheia contracte de prestări de servicii.
Citiți și: Standardizarea managementului riscurilor în spital
Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
Cookie-urile ne ajută să vă îmbunătățim experiența pe site-ul nostru. Prin continuarea navigării pe site-ul www.viata-medicala.ro, veți accepta implicit folosirea de cookie-uri pe parcursul vizitei dumneavoastră.
Da, sunt de acord Aflați mai multe