Se discută în ultima perioadă tot mai mult
despre analfabetism funcțional și modul în care acesta afectează negativ viața
persoanelor din jurul nostru. Acest concept face referire la persoanele care
știu să citească, însă nu înțeleg și nu pot folosi în beneficiul lor
informațiile citite. Studiile arată că România este pe locul al doilea în
Europa în ceea ce privește ratele mari de analfabetism funcțional și că,
începând cu vârsta de 15 ani, 40% din locuitorii României sunt analfabeți
funcționali1. Din cauza analfabetismului funcțional, apare și
problema alfabetizării în sănătate scăzută și dificultatea pacienților de a
accesa serviciile medicale. Alfabetizarea în sănătate este un concept care se
referă la abilitățile cognitive și sociale ale oamenilor de a avea acces la
informații despre sănătate, de a înțelege aceste informații și de a le folosi
pentru menținerea unui stil de viață sănătos.
Fiind interesată de conceptul de
alfabetizare în sănătate în relație cu bolile cronice, am condus un studiu în
cadrul Centrului clinic județean de diabet zaharat, nutriție și boli metabolice
din Cluj-Napoca, studiu care evalua nivelul de alfabetizare în sănătate la
pacienții cu diabet zaharat tip 2. Au fost 400 de participanți la studiu, cu
distribuție egală între femei și bărbați, majoritatea locuind în zona urbană și
cu liceul ca ultima școală absolvită, iar media de vârsta a grupului a fost de
62 de ani. Rezultatele arată că 60% din persoanele care au răspuns la
chestionar au un nivel inadecvat al alfabetizării în sănătate. Din acestea, 35%
au un nivel marginal al alfabetizării în sănătate, ceea ce le permite să se descurce
mai ușor cu informațiile medicale primite, iar 25% au un nivel limitat, care îi
împiedică să înțeleagă și să utilizeze corect informațiile medicale primite.
Mai mult, 15% din respondenții la chestionar au răspuns că doar uneori
informațiile din prospectele medicale sunt scrise într-un limbaj ușor de citit
și înțeles pentru ei și 12% au afirmat că au des probleme în a înțelege
informațiile primite în scris de la medic și farmacist. De asemenea, 17% din
cei chestionați au recunoscut că uneori nu sunt siguri că își iau medicamentele
corect deoarece nu au înțeles indicațiile citite în prospectul medical, iar 15%
au recunoscut că uneori nu sunt siguri că își administrează corect
medicamentația deoarece nu au înțeles indicațiile primite de la medic și farmacist.
Aceste procentaje arată că, deși persoanele
care au participat la studiu au absolvit studii medii și locuiesc în zona
urbană, tot întâmpină probleme în accesarea serviciilor medicale și a
administrării tratamentelor, din cauza nivelului scăzut de alfabetizare în
sănătate. Acest lucru este îngrijorător, ținând cont că diabetul zaharat este
una dintre cele mai solicitante boli cronice din punct de vedere psihologic,
deoarece aproape 95% din managementul său este efectuat de pacient. Astfel,
pacienții cu un nivel scăzut al alfabetizării în sănătate au mai puține
cunoștințe despre un management eficient al bolii și nu sunt suficient de
pregătiți pentru a-și gestiona corespunzător boala. Toate acestea duc într-un
final la ridicarea costurilor din sistemul de sănătate, întrucât persoanele cu
un management defectuos al bolii ajung să utilizeze mai mult serviciile
medicale, nu reușesc să își controleze medicamentația și nu pot urma
tratamentul prescris într-un mod corespunzător2.
La nivel mondial, există o serie de
recomandări prin care cadrele medicale pot contribui la îmbunătățirea nivelul
de alfabetizare în sănătate și care au fost dovedite eficiente. Printre aceste
recomandări se numără: colaborarea multidisciplinară între medici de diverse
specialități, medici de familie, nutriționiști și psihologi, pentru a se
asigura că pacientul primește îngrijire completă și continuă; folosirea
aceluiași limbaj de către toți acești specialiști; crearea unor proceduri
standardizate privind alfabetizarea în sănătate, care să fie folosite de toate
cadrele medicale; folosirea tehnicilor prin care pacienții să reproducă
medicului cum trebuie să facă managementul bolii și cum trebuie să își ia
medicamentele; folosirea grupurilor de suport pentru învățare reciprocă și
sprijin din partea altor persoane care suferă de aceeași afecțiune.
Chiar dacă, la prima vedere, aceste
activități par greu de realizat și ocupă mult timp, pe termen lung aduc
economii majore pentru sistemul sanitar și au dovedit că ajută la îmbunătățirea
alfabetizării în sănătate. Ele conferă automat o calitate mai bună a vieții
pentru pacienții care suferă de diabet.
