Avocat fiind, și cu o bogată experienţă în domeniu, am avut multe dosare în care a trebuit să mă confrunt cu situaţii mai puţin obișnuite. La fel ca viaţa profesională a medicilor, avocaţii pun suflet în fiecare caz pe care trebuie să-l instrumenteze. Cele mai încărcate situaţii din punct de vedere emoţional le-am descoperit atunci când am fost pusă în faţa dosarelor care conţineau acuzaţii de malpraxis. Tot aceste dosare au fost și cele care au necesitat multă atenţie. 

În orice relaţie terapeutică, medicul și pacientul sunt părţi care manifestă același interes. Așteptările sunt mari de ambele părţi, însă în unele cazuri se întâmplă și ceva neprevăzut, atunci când se produce o greșeală. Această situaţie o denumim malpraxis, o sintagmă care produce teamă pentru toţi cei implicaţi. Sunt multe lucruri de specialitate pe care le pot dezvolta legat de malpraxis, însă ceea ce doresc să împărtășesc este emoţia pe care am simţit-o în pacienţi și în medici. Pacientul, atunci când este victimă, duce o luptă foarte grea împotriva unui sistem gigantic. Medicul, atunci când este acuzat, își vede cariera distrusă și anii de muncă risipiţi. 

Proces anevoios

Procesul care are ca obiect malpraxisul este anevoios, trebuie să fie tratat cu maximă seriozitate, indiferent că avocatul îl apără pe medic sau pe pacient. 

Medicii nu caută să facă rău, așa cum pacienţii nu vor în mod necesar răzbunare. În dosarele pe care le-am instrumentat, am avut onoarea să fiu și de partea doctorilor, dar și de partea pacienţilor, fiecare cu nemulţumirile lor. Însă mereu le-am explicat că nu trebuie să ne răzbunăm, ci că ar fi bine să fim cumpătaţi. 

Trebuie să luptăm pentru dreptate, căci judecătorul asta caută, să afle adevărul, nu să facă rău cuiva.

În unele dosare de malpraxis, am observat lipsa de empatie a celor implicaţi în procedură. Uneori, este vorba chiar despre autorităţile judiciare, care tratează plângerile superficial. În opinia lor, medicii nu ar trebui să facă obiectul reclamaţiilor, așa cum nici pacienţii nu trebuie consideraţi oameni fără importanţă.

Practic, ar fi nevoie de un sistem mai performant. Un dosar de malpraxis nu este altceva decât un război cu victime în ambele tabere. Avem nevoie de legi care să ajute ambele părţi, atât medicul, cât și pacientul. În dosarele de malpraxis trebuie să aflăm adevărul judiciar, nu cel pe care îl aruncă presa în spaţiul public.