Capitala a găzduit, recent, trei importante
reuniuni de hepatologie: al XXII-lea
Congres al Asociaţiei Române pentru Studiul Ficatului, al doilea Congres
româno-francez de hepatologie şi al
treilea Curs balcanic precongres, organizate de Institutul Clinic Fundeni
(Clinica de medicină internă), Asociaţia Română pentru Studiul Ficatului şi
Fundaţia „Acad. Marin Voiculescu“.
Temele reuniunilor, la care fost prezenţi
specialişti de marcă din ţară şi străinătate (SUA, Canada, Italia, Germania,
Franţa, Austria etc.), au vizat actualităţile în managementul infecţiilor cu
virusurile hepatitice B, C şi D, al cirozei hepatice, al steatozei hepatice
non-alcoolice şi al carcinomului hepatocelular.
Pe lângă relatarea semnată de dna dr. Mariana
Mihăilă, cu detalii „tehnice“ privind reuniunea de la Bucureşti, pe care o
publicăm alăturat, ne-am adresat dlui prof.
dr. Mihai Voiculescu, preşedintele Congresului, cu rugămintea de a formula
concluziile Congresului.
– Care
au fost principalele teme dezbătute la Congresul naţional de hepatologie?
– Anul acesta, lumea hepatologică s-a
implicat în cele trei evenimente pe care le-am organizat: ediţia a XXII-a a
Congresului ARSF, al doilea Congres româno-francez şi al treilea Curs balcanic
precongres, reunite în aceeaşi perioadă. Ele au fost necesare pentru a
clarifica o serie de probleme care s-au conturat în ultima vreme în lumea
hepatologică. Prima şi poate cea mai importantă este terapia infecţiei virusal
hepatitice C, care, după cum probabil ştiţi, a suferit în ultimii doi ani o
îmbunătăţire semnificativă, prin introducerea triplei terapii – adică alături
de ribavirină şi interferon se poate asocia boceprevir sau telaprevir. O a doua
temă, extrem de importantă, a fost legată de infecţia cu virusul hepatitic B, şi
anume care va fi durata tratamentului, în ce măsură terapia de lungă durată
dezvoltă efecte adverse şi dacă rambursarea tratamentului peste cinci ani de către
CNAS este posibilă sau nu. Altă temă de mare interes a constituit-o cancerul
hepatic, şi aici ne-a interesat să ştim care ar fi metodele de depistare
precoce a nodulului hepatic încă rezecabil chirurgical sau abordabil prin
chimioembolizare, astfel încât rata de supravieţuire a bolnavilor să fie
semnificativ mai bună decât era în urmă cu zece ani. A patra temă importantă
s-a referit la ficatul gras non-alcoolic (NASH) şi aici discuţiile s-au purtat
în jurul metodelor de diagnostic şi mai ales de tratament.
– Ce
concluzii s-au desprins în urma discuţiilor?
– În legătură cu virusul hepatitic C, tripla
terapie se va adresa, foarte probabil, cu prioritate acelora care au mai făcut
un tratament anterior şi acesta a eşuat, e vorba de non-responderi şi de
bolnavii cu recădere, care, dacă sunt retrataţi cu tripla terapie, au şanse
pentru un răspuns virusologic stabil de trei-patru ori mai mari decât prin
biterapie. Efectele adverse sunt o realitate, însă, pe curba de învăţare a
îngrijirii bolnavului, ele pot fi prevenite sau minimalizate prin abordări
corespunzătoare. Concluzia a fost că genotipul 1 de virus hepatitic C, pe care
îl întâlnim în ţara noastră, este mai bine şi mai eficient tratat, iar raportul
cost-eficienţă justifică tripla terapie. În legătură cu virusul hepatitic B,
concluzia a fost că putem controla infecţia chiar dacă la acest moment
eradicarea sa este dificilă sau mai puţin probabilă, medicamentele de care
dispunem au efecte secundare minime, nesemnificative pentru bolnavii cu hepatită
cronică sau ciroză hepatică stadiu incipient Child A, iar costurile probabil se
vor reduce semnificativ în viitor, astfel încât bolnavul cu infecţie cronică
VHB rămâne un pacient care necesită tratarea cu o pastilă zilnic. Dacă nu
cumva, în curând, protocolul terapeutic va prevedea biterapie – interferoni
plus un substituent de aminoacizi, un substituent de nucleozidă-nucleotidă, în
felul acesta reuşindu-se să se combine efectul imunomodulator al interferonului
cu efectul direct antiviral al produsului substituent de nucleozidă-nucleotidă.
Aici aş vrea să mai adaug că, într-o sesiune distinctă, s-a discutat despre
virusul hepatitic D, a cărui prevalenţă este ridicată în zona Balcanilor,
inclusiv în ţara noastră, s-au prefigurat direcţii viitoare în monitorizarea şi
tratarea infecţiei cu acest virus. Referitor la steatohepatite, avem bucuria să
vă informăm că România a fost prinsă într-un proiect european de depistare,
diagnosticare şi tratament al acestor afecţiuni. La acest congres s-au discutat
probleme de mecanism patogenic, de tratament modern al steatohepatitelor, ceea
ce e un progres extraordinar în abordarea acestei teme, din ce în ce mai
actuale şi mai importante, privind riscurile steatohepatitelor de a se complica
cu ciroză sau chiar cancer hepatic. O valoare deosebită a avut sesiunea de
cancer hepatic, unde au participat renumiţi chirurgi de peste hotare şi din ţara
noastră (Clinica de chirurgie digestivă şi transplant hepatic de la Institutul
Clinic Fundeni), unde s-au discutat algoritmii şi performanţele metodelor
chirurgicale şi non-chirurgicale de rezolvare a cancerului hepatic. Foarte
important este că la fiecare sesiune au existat echipe de speakeri din România
sau din Europa şi nu numai, am avut invitaţi de marcă din SUA, Canada, prin
aceasta reuşind să conectăm hepatologia românească la hepatologia mondială.
Deja sunt concretizate mai multe proiecte şi studii care se derulează, iar
altele vor începe foarte curând, Institutul Clinic Fundeni ocupând o poziţie-cheie,
de centru de coordonare a studiilor legate de virusul hepatitic C sau
steatohepatite.
– Ce
teme au fost abordate la Cursul balcanic? Care au fost obiectivele concrete?
– Cursul balcanic precongres a avut un
grupaj de teme identic celor două congrese, iar prezentările au fost susţinute
de mari profesori în domeniu, din SUA, Canada şi Europa şi au urmărit, ca un
obiectiv important, aducerea la un numitor comun a limbajului, a metodologiei
de cercetare ştiinţifică, de diagnosticare şi de tratament al bolilor
hepatice, mai ales de etiologie virusală, recunoscându-se faptul că zona
Balcanilor are una din cele mai ridicate prevalenţe ale infecţiilor virusal
hepatitice B, C şi D. În mod firesc, trebuia să ne întâlnim şi am reuşit,
pornind de la bilateralele româno-bulgară sau româno-bosniacă, să avem acum,
strânşi în jurul aceleiaşi mese, participanţi din Serbia, Macedonia, Bulgaria,
Turcia, Grecia şi Bosnia-Herţegovina. În acest sens, 80% din ţările balcanice
sunt conectate pe o platformă de cercetare, avem şi un site – balkanhep.eu – unde etalăm ceea ce
dorim să fie cunoscut ca informaţie, e vizitat frecvent, mai ales de echipele
de cercetători din celelalte continente, pentru a vedea care este situaţia
epidemiologică a infecţiilor virusale şi nu numai atât, care este situaţia
hepatologiei din această zonă. Obiectivul concret este de a atrage atenţia
asupra prevalenţei ridicate a infecţiilor virusal hepatitice B şi C, asupra
particularităţilor din zona balcanică: virusul C e prezent prin genotipul 1b,
de înaltă agresivitate, iar virusul B este prezent pe un genotip de tip D,
care, de asemenea, are o mare agresivitate şi nu rareori se asociază cu virusul
D. Pentru a stăpâni mai bine această situaţie epidemiologică, dorim, cu
ajutorul unor fonduri europene şi al Asociaţiei Europene pentru Studiul
Ficatului (EASL), să deschidem cel puţin cinci centre de referinţă în zone
diferite din Balcani, unde laboratoarele de cea mai înaltă tehnicitate să poată
face diagnoze virusologice cât mai precise şi rapide, pentru a putea urmări cât
mai fidel starea infecţiilor virusal hepatitice din această parte a Europei.
– Anul acesta, reuniunile hepatologilor s-au
desfăşurat în acelaşi loc, simultan cu Congresul Romtransplant. Ce impact a
avut această desfăşurare de forţe?
– Am
acordat o importanţă deosebită acestui lucru. Foarte des, observam cum
participanţii frecventau câte una din sălile în care s-au desfăşurat în paralel
cele două reuniuni. Nu cred ca până acum să fi existat în România o densitate
informaţională atât de ridicată şi de înaltă valoare ştiinţifică, aşa cum a
fost pe parcursul acestor zile.
– Care ar fi, pe scurt, bilanţul reuniunilor?
–
Vreau să aduc mulţumirile mele echipei de medici de la Institutul Clinic
Fundeni, atât din secţia de chirurgie, cât şi de la medicină internă, care au făcut
posibilă desfăşurarea acestui maraton ştiinţific dedicat hepatologiei. Au fost
42 de speakeri internaţionali prezenţi, care au apreciat în unanimitate nu
numai calitatea ştiinţifică a congresului, dar şi organizarea impecabilă. Am
primit scrisori de mulţumire de la participanţi şi mai important a fost faptul
că ni s-au propus colaborări directe, punctuale, pe anumite teme, după ce
hepatologia mondială a văzut ce se întâmplă la Bucureşti. Ele se referă – unul
la tratamentul steatohepatitelor, altul la depistarea şi abordarea cât mai
eficient terapeutică a nodulului hepatic malign, al treilea la terapiile de
viitor în tratamentul infecţiei VHC, fără interferoni. Toate trei au girul EASL
şi, bineînţeles, sunt coordonate de echipe mixte europene.
Dr. Maria DRAGOTĂ
Invitaţi de prestigiu şi teme de actualitate
Institutului Clinic Fundeni (Clinica de
medicină internă), Asociaţia Română pentru Studiul Ficatului şi Fundaţia „Acad.
Marin Voiculescu“, sub directa îndrumare a dlui prof. dr. Mihai Voiculescu, au
organizat la Bucureşti, în perioada 27–29 septembrie 2012, al XXII-lea Congres
al Asociaţiei Române pentru Studiul Ficatului, al doilea Congres româno-francez
de hepatologie şi al treilea Curs balcanic precongres. Pe durata celor trei
zile dedicate importantelor subiecte ale hepatologiei, au fost invitaţi să
conferenţieze la această manifestare hepatologi de seamă din Europa şi SUA.
Dintre aceştia, îi menţionăm pe profesorul Arun Sanyal, fost preşedinte al
Asociaţiei Americane pentru Studiul Bolilor Hepatice, iar din Europa pe experţii
hepatologi care redactează ghidurile terapeutice actuale din hepatologie şi
care conduc şi validează studiile clinice care măsoară eficacitatea noilor
molecule pentru infecţiile virusal hepatitice: profesorii Didier Samuel,
redactorul şef al Journal of Hepatology
(publicaţia oficială a Asociaţiei Europene pentru Studiul Ficatului – EASL),
Patrick Marcelin, Vlad Ratziu, L. Serfaty şi Tarik Asselah, specialişti în
noile terapii antivirale ale hepatitelor cronice virale. Deschiderea oficială a
celor trei manifestări i-a avut ca invitaţi pe dnii dr. Vasile Cepoi, atunci
încă ministrul sănătăţii, conf. dr. Alexandru Rafila, secretar de stat în MS, şi
pe dna dr. Carmen Orban, managerul Institutului Clinic Fundeni.
Manifestarea a debutat cu al doilea Congres
româno-francez de hepatologie, în cadrul căruia a fost abordat pe larg
tratamentul infecţiilor virusal hepatitice B şi C. Dintre vorbitori, s-au
remarcat, din partea franceză, profesorii P. Marcelin, V. Ratziu, L. Serfaty şi
T. Asselah, iar din partea română, profesorii M. Voiculescu şi C. Tănăsescu şi
medicii Laura Iliescu, L. Micu şi Camelia Achim (Bucureşti). A doua parte a
zilei a fost dedicată carcinomului hepatocelular (HCC), din punctul de vedere
al diagnosticului şi al atitudinii terapeutice. Ca de fiecare dată, au fost
prezenţi deja prietenii noştri, profesorii D. Forti, L. DeCarlis şi A.
Rampoldi, de la Milano, care au abordat tratamentul chirurgical şi
radiointervenţional al HCC. Dna prof. dr. Monica Acalovschi (Cluj-Napoca) a
prezentat noul ghid EASL pentru tratamentul HCC, iar dl prof. dr. Ph. Merle
(Franţa) a prezentat experienţa ţării sale în terapia radioablativă a HCC.
Noile terapii moleculare ale HCC au fost prezentate de semnatara acestei relatări.
O altă temă a Congresului a fost steatohepatita non-alcoolică: locul acesteia
în hepatologia actuală (D. Larrey – Franţa), istoria naturală şi prognosticul
(prof. dr. D. Olteanu – Bucureşti), aspectul interdisciplinar al rezistenţei la
insulină (M. Romero-Gomez – Spania) şi rolul breath test-ului în diagnosticul NASH (Carmen Fierbinţeanu-Braticevici
– Bucureşti).
În cadrul celui de-al treilea Curs balcanic
precongres, s-au dezbătut aspectele cele mai stringente privind atitudinea
terapeutică în infecţiile virusal hepatitice B şi C. În privinţa VHB, s-au
abordat: terapiile antivirale moderne – terapia personalizată (V. Ratziu),
viitorul tratamentului VHB (P. Marcelin), terapia cu NUC (Z. Krastev –
Bulgaria), valoarea monitorizării AgHBs în terapia antivirală (E. Manesis –
Grecia). În ceea ce priveşte virusul hepatitic C: tripla terapie cu inhibitori
de protează la pacienţii cirotici (A. Craxi – Italia), rezistenţa la
tratamentul cu inhibitori de protează (C. Sarrazin – Germania), efectele
adverse ale acestora (Anca Trifan – România), rolul interferonului în viitor
(P. Ferenci – Austria).
Complicaţiile cirozei au fost prezentate de
A. Sanyal (SUA), P. Ferenci (Austria), O. Pascu, C. Stanciu, Eugenia Mîndruţ şi
Camelia Achim (România).
Problematica de mare actualitate a NASH a
fost reluată de Manuela Neuman (Canada), cu privire la rolul biomarkerilor în
acest tip de patologie, metode non-invazive de evaluare a fibrozei din NASH
(Giada Sebastiani – Canada), rolul biomarkerilor în ciroză (Mona Munteanu –
Franţa), ghidurile terapeutice şi viaţa reală în NASH (Raluca Pais – Franţa),
patogeneza NASH (I. Copaci – Bucureşti). Prof. dr. Al. Oproiu a susţinut o
conferinţă magistrală având ca subiect tratamentul NASH.
Cel din urmă abordat, dar nu mai puţin
important, a fost virusul hepatitic D. Istoria şi problemele nerezolvate legate
de VHD au fost prezentate de C. Trepo (Franţa), aspectele epidemiologice – de către
Azra Husic-Selimovic (Bosnia-Herţegovina). Biologia moleculară, diagnosticul şi
tratamentul infecţiei VHD au aparţinut Şcolii turceşti de hepatologie,
reprezentate de M. Bozday şi C. Yurdaydin, ultimul fiind exponentul cel mai de
seamă al problemelor legate de acest virus, în Europa.
Terapiile suportive hepatice, respectiv
terapia MARS, nu au lipsit din programul congresului. Dr. Elena Rusu (Bucureşti)
a prezentat experienţa personală, dar şi stadiul actual al programului naţional
de terapii suportive hepatice din România.
Manifestarea, pe ansamblu, a fost un real
succes, bucurându-se de o amplă participare din toată ţara. Rezultatele muncii
de organizare şi desfăşurare au apărut imediat, profesorul Yurdaydin invitând
membrii Clinicii de medicină internă de la Fundeni, pe profesorul Mihai
Voiculescu în mod special, să participe la un studiu internaţional privind
epidemiologia şi opţiunile terapeutice în hepatocarcinom, în cadrul campaniei: „Liver cancer: act today. Save your life
tomorrow“.
Congresul româno-francez, Cursul balcanic
precongres şi Congresul ARSF au fost un real succes al medicinii româneşti, al Şcolii
de hepatologie din Institutul Clinic Fundeni, bucurându-se, ca de obicei, de o
participare foarte numeroasă, iar profesorul Mihai Voiculescu a fost, ca de
fiecare dată, sufletul manifestărilor.
Dr.
Mariana MIHĂILĂ