Foto sus - József Klein: Toamna

Finalul veacului al XIX-lea a adus în lumea artei o serie de schimbări care aveau să prefigureze transformările încă și mai profunde survenite după Primul Război Mondial. Artiștii din întreaga Europă au renunțat treptat la rigorile academismului și la lucrul exclusiv în atelier. Au ieșit în natură, dar și pe străzile orașelor, din dorința de a surprinde viața cu tot ce are ea mai autentic și real și de a-și duce creațiile dincolo de valențele estetice, către o zonă în care să transmită idei cu impact asupra societății. 

Această nouă direcție vizuală s-a făcut simțită până la noi, unul dintre cele mai valoroase exemple, cu răsunet timp de mai multe decenii, fiind Școala de pictură de la Baia Mare, înființată în 1896. O selecție de lucrări de pictură și sculptură semnate de cei mai cunoscuți artiști care s-au format ori au avut legătură cu această grupare poate fi admirată la parterul Galeriei Naționale de la Muzeul Național de Artă al României (MNAR), până la 28 februarie 2026. 

Expoziția „József Klein și Școala de la Baia Mare” explorează în mod inedit traiectoria artistică a lui József Klein (1896-1945), format la Budapesta și desăvârșit în plan creator la Baia Mare și apoi la Paris, pe fundalul desfășurării activității artistice și pedagogice a Școlii de la Baia Mare. 

Ceea ce îl particularizează pe József Klein – dincolo de viața sa personală frământată, încheiată prematur în lagărul Auschwitz-Birkenau – este modul cum, trecând dincolo de academism și chiar de influențele impresioniste care i-au marcat tinerețea, a reușit să creeze lucrări profund umane, implicate social, cu o încărcătură emoțională care nu ne lasă nici astăzi indiferenți. 

Activitățile specifice lumii țărănești, dar și subiecte mitologice sunt reprezentate în tușe fluide, lipsite de asprimea unghiurilor ascuțite. Gamă cromatică este vie, intensă, iar uneori contrastează cu tristețea care răzbate din ochii sau din ținuta personajelor. 

Experiențe vizuale inedite 

Părăsind spațiul acestei expoziții trecem imediat la următoarea, la rândul său o inedită experiență vizuală, în care stau alături vechiul și noul, orientul și occidentul, activitatea manuală și conceptul creativ, credințele religioase și simbolurile sociale. 

Prin expoziția „Covoare Zburătoare – Thomas Ruff & Transilvania & Anatolia”, directorul MNAR ne provoacă să găsim similitudini între vechile covoare de rugăciune anatoliene (piese din secolele XVI-XVIII) și creațiile contemporane ale fotografului german Thomas Ruff. Un design la limita între mineral și biologic, figurativ și abstract, transpuse apoi, prin imprimare, pe covoare. 

Acest amețitor univers de forme și culori poate genera analogii diferite, în funcție de perspectiva privitorului. Piesele tradiționale pot reprezenta metaforic un templu, cu spațiile sale de reculegere și venerație. Lucrările noi, unele cu motive repetate fractalic, sunt definite de axe de simetrie, de multiplicări infinite în spirală, ori de aspecte care, în ochiul medicului, pot părea colonii bacteriene în expansiune sau imagini celulare mărite prin microscop. 

Deși profund diferite ca aspect și simbolistică, toate cele 30 de covoare din expoziție înglobează în suprafața lor universuri multiple. Acestea sunt definite de gama cromatică și elementele decorative alese, conducând la valențele de sens pe care le putem atribui prin analiză și interpretare atât fiecăruia în parte, cât și ansamblului, prin dialogul pe care îl stabilesc obiectele de pe simeze.